În organizarea Ambasadei Germaniei, în zilele de 9 şi 10
martie, a fost organizat la Bucureşti seminarul „Presă politică – presă
politizată?“. Cu această ocazie, jurnalişti din Germania şi România s-au aflat
faţă în faţă într-un fructuos schimb de opinii şi de experienţe, comparînd
modul în care jurnalistul rezistă (sau nu) la presiunile venite din zona
politică şi economică. Invitatul special al seminarului a fost Markus
Feldenkirchen, jurnalist la săptămînalul Der Spiegel. Dintre ziariştii şi
analiştii din România, au avut intervenţii Emil Hurezeanu, Sorin Ioniţă, Rodica
Palade şi Rodica Culcer. Manifestarea a fost deschisă de Holger Scherf,
locţiitorul ambasadorului Germaniei, şi a fost moderată de Robert Siegfried,
şeful Serviciului de Presă al Ambasadei. Din partea revistei Observator
cultural au fost invitaţi Carmen Muşat şi subsemnatul.
Prima parte a dezbaterii a adus în atenţie evoluţia
săptămînalului german Der Spiegel, înfiinţat în 1947. Acesta apare în fiecare
zi de luni, are un tiraj de 1 milion de exemplare şi este citit, conform
estimărilor, de 6 milioane de persoane. Intenţia organizatorilor a fost să
discute de ce pe piaţa românească nu e posibilă apariţia unui săptămînal de
măcar 100.000 de exemplare vîndute. Ziaristul Markus Feldenkirchen a precizat
că Germania are una dintre cele mai bogate pieţe în ceea ce priveşte revistele.
Direcţiile de acţiune la Der Spiegel
Cititorii germani au rezonat la ideea unor săptămînale
politice ilustrate şi le place să cumpere asemenea publicaţii. Zilele cele mai
bune pentru apariţia săptămînalelor sînt cele de luni şi de joi. După Der
Spiegel, pe locul al doilea, ca tiraj, se află Focus, o revistă lansată la
începutul anilor ’90, care vinde aproape 800.000 de exemplare. Markus
Feldenkirchen a spus că revistele săptămînale au o influenţă considerabilă
asupra dezbaterii publice.
Ar fi trei direcţii pe care se axează evoluţia
săptămînalului Der Spiegel. Prima: puterea de a da impulsuri, de a incita la
dezbateri, de a pune în prim-plan anumite teme care interesează cititorii în
cel mai înalt grad. Markus Feldenkirchen a dat exemplul managerilor băncilor
care, în această perioadă de criză, au primit bonusuri consistente. Der Spiegel
a pus în dezbatere în ce măsură aceste bonusuri sînt întemeiate, dacă au o
acoperire economică şi dacă autoacordarea acestor suplimente salariale este o
atitudine morală.
A doua direcţie a săptămînalului este de a avea subiecte
proprii, de a face dezvăluiri în exclusivitate, fără teama unor „scandaluri“.
Ziaristul german a spus că, în ultimele săptămîni, revista la care lucrează a
prezentat mai multe cazuri de politicieni germani care au făcut o călătorie de
10 zile în Africa. Respectivii domni îşi permiseseră un safari în Africa,
acţiune care nu prea avea de-a face cu scopul pentru care au fost trimişi:
problemele de mediu.
A treia direcţie de acţiune se referă la influenţa pe care o
are un săptămînal în viaţa politică. Markus Feldenkirchen a precizat că un
jurnalist nu prezintă doar fapte, „el are dreptul să discute politicile din
Parlament: un jurnalist fără o opinie şi fără o atitudine nu este jurnalist“.
Der Spiegel a impulsionat dezbaterea privind modul în care statul german ar
putea să intervină în economie cu un plan-anticriză. Săptămînalul a consemnat
ezitările cancelarului Angela Merkel de a se implica, titrînd pe copertă
„Angela fără curaj“. După acel număr al revistei, statul german s-a hotărît să
investească în măsuri anticriză.
După această prezentare, ziariştii români au fost invitaţi
să răspundă la întrebarea de ce, în România, nu există un săptămînal cu 100.000
de cititori. Emil Hurezeanu a remarcat obiceiul nemţilor de a citi presa, care
datează încă de la începutul secolului al XX-lea. Astfel, în 1900, a menţionat
Emil Hurezeanu, 85% din populaţia matură din Germania şi din Marea Britanie
citea presă. În Germania, rata interesului pentru lectura ziarelor şi a
revistelor s-a păstrat, fiind vorba de un obicei cultural. Emil Hurezeanu a
amintit şi exemplul Ungariei, unde cotidianul Nepszabadsag are un tiraj cît
toate ziarele româneşti la un loc, de circa 400.000 de exemplare. În opinia lui
Emil Hurezeanu, ar fi vorba, la români, de o absenţă a obişnuinţei citirii
săptămînalelor, dar şi de inexistenţa unui săptămînal politic ilustrat care să
aibă şi o paginare atractivă. Emil Hurezeanu a menţionat intenţiile mai multor
concerne germane de a investi în România pentru lansarea unor săptămînale. Din
păcate, toate intenţiile fie au eşuat, fie au rămas în faza de proiect. „Un
săptămînal ilustrat poate să apară dacă există o investiţie de 3 milioane de
euro, 50 de angajaţi şi un mare grup care să susţină proiectul“, a concluzionat
Emil Hurezeanu. Jurnalista Rodica Culcer a spus că, în România, „avem o mare
nevoie de un săptămînal politic“, dar că problema este şi la jurnalişti: dispar
jurnaliştii de investigaţie, iar banii sînt puternic politizaţi, aşa că
independenţa unei asemenea publicaţii ar fi în mare cumpănă.
"Sînteţi de pe altă planetă"
Partea a doua a dezbaterii s-a referit la cît de mari şi de
puternice sînt influenţele politicii în activitatea jurnalistică. La
întrebările revistei noastre privind modul în care politicienii germani
reacţionează la un articol critic, Markus Feldenkirchen a spus tranşant că nu
se întîmplă ca politicieni germani, despre care s-au publicat articole
neconvenabile, să sune la redacţie şi să-i ia la rost pe jurnalişti. Despre
ameninţări nici nu poate fi vorba.
În privinţa comportamentului în campaniile electorale, la
Der Spiegel nu s-a întîmplat niciodată să existe articole prin care un
jurnalist să spună explicit „votaţi cu X!“, chestiune care însă a existat în
România, în recenta campanie electorală pentru alegerile parlamentare. Der
Spiegel discută opţiunile şi propunerile electorale ale partidelor politice,
face o analiză a programelor politice, dar nu va spune niciodată să se voteze
cu un anumit candidat sau partid. „În prezent, nu se poate spune dacă Der Spiegel
este de stînga sau de dreapta, ne critică toţi, ceea ce e foarte bine pentru un
ziar care caută să se păstreze autonom.“
Legat de independenţa jurnalistului, Markus Feldenkirchen a
precizat că, zilnic, ziaristul este supus la tot felul de presiuni, iar independenţa
sa trebuie dobîndită în fiecare zi. Mereu trebuie să existe întrebarea: „cît de
independent sînt acum şi în următoarele zile?“. Ziaristul de la Der Spiegel a
amintit că, în general, trebuie refuzate orice fel de avantaje acordate de
politicieni. Astfel, toate călătoriile jurnaliştilor de la Der Spiegel sînt
plătite de redacţie, nimeni nu pleacă în afara Germaniei pe banii
politicienilor. Mai mult, întotdeauna cînd un jurnalist ia masa cu un
politician, redacţia plăteşte consumaţia, niciodată nu se fac concesii, nu se
acceptă favoruri, chiar minore, din partea politicienilor. Sigur, a precizat
Markus Feldenkirchen, există jurnale care cedează, acceptînd fie să participe
la diverse excursii turistice, despre care scriu articole cu tentă publicitară,
fie să promoveze mărci de maşini, oferite apoi redacţiei sau jurnaliştilor în
folosinţă îndelungată.
„Noi, la Der Spiegel, evităm asemenea compromisuri“, a
precizat Markus Feldenkirchen, afirmaţie care l-a făcut pe analistul Sorin
Ioniţă să precizeze: „Sînteţi de pe altă planetă. Veniţi de pe Marte, noi
sîntem pe Venus. La noi, problema nu este dacă politicianul dă o masă sau nu,
la noi, coabitarea jurnalişti-politicieni este foarte puternică, e o problemă
de sistem“.
Alţi jurnalişti, de la Hotnews, Jurnalul naţional şi
Evenimentul zilei, au spus că sînt şi jurnalişti foarte slab pregătiţi, iar
şefii lor, cei care le fac agenda subiectelor, se orientează mai degrabă după
concurenţă („dacă au dat ăia, dăm şi noi, chiar dacă nu e nimic relevant“),
fără să fie creativi, fără să aibă iniţiative, fără să gîndească subiecte de
analiză şi de investigaţie.
Referitor la influenţa crizei economice asupra
săptămînalului Der Spiegel, Markus Feldenkirchen a menţionat că în perioada de
criză vînzările s-au menţinut constante, ba chiar au crescut uşor, pentru că
săptămînalul a tratat pe larg impactul crizei asupra germanilor. În perioade de
nelinişte şi de criză, există o nevoie din partea populaţiei de a avea
lămuriri, iar Der Spiegel a încercat să fie cu „temele făcute“. E adevărat că
publicitatea s-a prăbuşit, dar a existat un „tampon“ financiar, o acumulare din
alte perioade, ceea ce face ca Der Spiegel, care rezistă doar din fonduri
proprii, să poată trece peste criză.
Să concluzionăm că dezbaterea a atins mare parte din
punctele nevralgice ale presei din România şi că exemplul german în materie de
presă poate fi oricînd luat ca model pentru o presă românească dornică să se
profesionalizeze. De fapt, Markus Feldenkirchen a insistat pe calitatea
formulării articolelor, pe inteligenţa jurnalistului, pe spiritul său iscoditor
şi pe dorinţa sa de a avea informaţii exclusive, care să-l distingă de restul
jurnalelor. Credem că Ambasada Germaniei ar trebui să continue pe această linie
a invitării jurnaliştilor germani, experienţa de presă a marilor publicaţii
germane fiind necesară unor jurnalişti români, care vor să se perfecţioneze
continuu.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
RSS Feed
Newsletters