Micul sfîrîia pe grătar şi
muzica răsuna la casetofonul din maşină. „Tocmai mi-am luat noua
colecţie Muzică de bairam 6. Nu o mai are nimeni în sat şi
i-am spart pe toţi. Păcat că-i frig, că puteam să facem un
fotbal mîine. Îmi zice maică-mea să mergem la vot
mîine. Tot cu ăştia votăm? Da’ sondajele ce zice?“
Îmi iau gîndul de la unul
dintre votanţii clasici ai ţării şi mă îndrept către un
altul: e tînăr, lucrează într-o companie de consultanţă
financiară şi e dezgustat de politică. Oricine ar veni, treaba lui
va merge înainte. Lumea reală nu stă în Băsescu,
Tăriceanu sau Năstase, ci în fluctuaţii, curbe de eficienţă
şi crize financiare. „Am trei zile de weekend: aş vrea să fug la
munte, undeva, dar am de lucru. Se scot bani buni de cînd au
picat atîtea bănci europene. Duminica se votează? Nu cred că
votez, dar ce zic sondajele?“
În afară de naţionalitate, cei
doi nu au aproape nimic în comun. Însă, în acest
moment, cel mai important lucru este reacţia lor la informaţia pe
care o primesc din sondaje. România anului 2008 se construieşte
pe sondaje de orice fel; se pare că avem nevoie de numere, de medii
şi de grupuri faţă de care să ne poziţionăm: dacă grupul din
care considerăm că am face parte are un scor mai mic sau mai mare
(fie că este cel ce susţine un partid sau cel ce foloseşte un
anumit tip de detergent), avem tendinţa de a considera sondajul sau
respectiva medie ca fiind adevărul absolut după care trebuie să ne
ghidăm. Influenţa pe care unele partide sau grupuri de interese o
au în interiorul organizaţiilor/institutelor de sondare a
opiniei publice pofte afecta rezultatele barometrelor. Alte cauze ar
mai fi calitatea operatorilor de sondaje, modul în care acestea
sunt difuzate şi selectate de către presă şi percepţia nivelului
de transparenţă.
Sondajele cele mai recente ne arată
disproporţii uriaşe într-o perioadă în care nivelul
intenţiei de vot nu avea cum să se schimbe cu atîtea
procente. ATLE, INSOMAR şi MMT sînt cei mai recenţi furnizori
de informaţie electorală. Rezultatele contradictorii, direct
proporţionale cu interesele cumpărătorului de sondaj, nu fac decît
să întărească unele caracteristici ale sistemului politic
actual: lipsa de profesionalism, manipularea excesivă prin media şi
naivitatea unei mari părţi a electoratului. Un partid cu un scor
mare, să-i zicem de 39%, şi care în mod real nu depăşeşte
29-30% va obţine cel puţin un procent, datorită acestui sondaj, şi
va ajunge în mod real la 31%. În mod evident, următorul
sondaj de pe piaţă, al unei alte alianţe, îl poate coborî
cu alte cîteva procente.
Este, aşadar, rea-voinţă sau
incompetenţă în formularea sondajului şi, mai ales, în
prezentarea acestuia către public? Spre exemplu, Jurnalul Naţional
consideră că Alianţa PSD-PC este pe primul loc, numărînd
procentele cumulate la întrebarea „Vă rog să îmi
spuneţi dacă e sau nu probabil să votaţi candidaţii următoarelor
partide la următoarele alegeri parlamentare“, chiar dacă o
persoană poate răspunde pentru mai multe partide. Accentuarea
„confuziei“ se poate observa şi în relatarea de la
Realitatea TV, conform căreia „51% dintre intervievaţi s-au
exprimat în favoarea votului uninominal“. Acest procent este
„furat“ dintr-o altă întrebare, total diferită ca sens şi
ca încărcătură emoţională: „Cum se vor vota candidaţii
la următoarele alegeri pentru Parlamentul României?“. În
loc să fabricăm răspunsuri la întrebări care nu au fost
puse, ar trebui să analizăm răspunsurile la întrebările
care au fost puse. Dacă sondajul MMT este luat în considerare
ca avînd rezultate corecte, atunci 51% este un procent mic.
Este irelevant că reprezintă majoritatea, întrucît aici
nu vorbim de preferinţe, ci despre nivelul de cunoaştere a
realităţilor politice româneşti. Dacă numai jumătate din
electorat cunoaşte sistemul în care va vota, atunci cum am
putea explica suportul ridicat, de peste 81%, în favoarea
votului uninominal. Ignoranţă sau indolenţă?
Cele mai recente sondaje nu sînt
cumulate cu cel mai important factor care va afecta toamna electorală
a acestui an: lipsa informării. La o întrebare de tipul „ştiţi
că nu puteţi vota decît în circumscripţia
dumneavoastră?“, sînt convins, bazîndu-mă pe lipsa
crasă de informare cu privire la uninominal, că alegătorii ar
răspunde că nu ştiu. Momentul votului va fi unul foarte complicat,
deoarece oamenii îşi vor da seama că sentimentele lor
politice, vagi cîteodată, faţă de un partid sau altul se vor
disipa cînd vor vedea pe listă 3 persoane, 2 necunoscuţi şi
un sportiv de performanţă. Pe cine credeţi oare că vor vota?
Unui partid sau altuia îi va
creşte cota nu pentru ceea ce poate să facă, ci exclusiv datorită
imaginii pe care o pune la ştampilat. Din păcate, sondajele nu iau
în calcul foarte bine aceasta variabilă: votul uninominal nu
va avea la bază numai partide, ci şi persoane şi va fi influenţat
de o percepţie greşită.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters