OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Andrei Serban sau Intoarcerea acasa. Piatra Neamt 1966-2000
Volum coordonat de Marian Popescu, Editura Unitext, Seria „Document“, Bucuresti, 2000, 146 p + ilustratii, f.p

Aparitia regizorului Andrei Serban in teatrul romanesc a fost marcata de cele trei spectacole realizate la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt – Dureroasa si adevarata tragedie a domnului Arden din Faversham (martie 1967), Omul cel bun din Siciuan si Noaptea incurcaturilor (noiembrie 1968). Remarcat de Ellen Stewart, directoarea celebrei companii „La MaMa“, el va pleca in 1969, cu sprijinul Fundatiei Ford, in Statele Unite… „Vor trece trei decenii dintr-o cariera americana si europeana pina cind se va reintoarce in Romania in 1990 – dupa ce montarile sale fusesera la originea avangardei in spectacologia americana – pentru a reinvia inertul colos care era Teatrul National din Bucuresti. Sub semnul emblematic al succesului sau cu O trilogie antica, creat la Nationalul bucurestean, Serban rezista trei ani, in conditiile unor tentative de reforma incercata la National, mereu supuse discreditului, suspiciunilor de tot felul.

Presa romaneasca politizeaza nepermis de mult incercarile sale. Paraseste Romania in 1993, dar in 1995 pune in scena Oedipe de George Enescu la Opera Nationala: un alt eveniment care divide lumea artistica si culturala romaneasca. Parea ca relatia sa cu Romania intrase intr-un impas“. Aceste ginduri apartin criticului de teatru Marian Popescu si le regasim in prefata lucrarii intitulate Andrei Serban sau Intoarcerea acasa. Piatra Neamt 1966-2000, volum coordonat de insusi reputatul critic si profesor universitar. Nu intimplator ma refer acum la aceasta carte-document vorbind despre intoarcerea acasa, despre lumea teatrului romanesc si american, despre Shakespeare, despre Piatra Neamt, „un loc teatral care nu-si contrazice legenda“. Anul trecut, in cadrul Festivalului International de Teatru din orasul de la timpla Pietricicai, Andrei Serban a revenit la Piatra Neamt si la momentul inceputului unei cariere stralucite. Dupa o corespondenta de citiva ani cu directorul Teatrului Tineretului, Corneliu Dan Borcia, coleg „de scena“ si prieten de-o viata, s-a reusit „aducerea“ lui Serban pentru a sustine un work-shop cu actorii nemteni.

Prilej cu care a putut fi alcatuita aceasta „dureroasa si adevarata tragedie“ a unui mare regizor al secolului XX, cuprinsa intre copertile unui volum cu valoare documentara si afectiva, aparut in urma scurtului dar deosebit de interesantului sejur pietrean al lui Andrei Serban din anul 2000. Fructuoase dezbateri pe teme diverse au avut loc atunci, in mare parte prezente, ca marturie peste timp, in lucrarea de fata, la a carei realizare a avut o contributie insemnata Daniela Ursu, coordonator al festivalului pietrean si secretar literar al Teatrului Tineretului. Pret de sapte capitole, cititorul are posibilitatea descoperirii unor noi fatete ale creatorului de origine romana, dar si a unor lucruri poate nespuse pina atunci: Atunci si acum propune marturisiri inedite datind de la sfirsitul anilor ’60, dar si un fragment din interviul acordat, la sfirsit de mileniu, emisiunii Scena a Televiziunii Romane; Il faut toujours revenir cuprinde doua eseuri sentimentale despre opera si personalitatea lui Serban semnate de criticul de teatru George Banu; Incursiune in trecut este o culegere a celor mai interesante cronici aparute in urma celor trei spectacole pietrene de inceput ale lui Andrei Serban; Piatra Neamt – Revenirea ilustreaza corespondenta lui Corneliu Dan Borcia si Victor Scoradet cu Serban; Actorul si instrumentul este transcrierea dialogului purtat cu tinerii actori in timpul work-shop-ului efectiv, sfaturile, gindurile, secretele meseriei – tehnici de respiratie si de pregatire corporala, de concentrare, lucrul in grup –, impartasite mai tinerilor sai discipoli de-o saptamina.

Un document interesant si, mai ales, folositor pentru toti aceia care doresc sa urmeze o cariera in teatru. Desigur, e un punct de vedere, dar va asigur ca merita citit. La MaMa: Debutul american al lui Serba ilustreaza o fructuoasa intilnire cu oamenii de teatru prezenti la festival, un dialog inedit cu actorii Teatrului „La MaMa“, dupa prezentarea Lectiei de Ionescu, in regia lui Nicky Wolcz, si el prezent in sala. Ultimul capitol, Andrei Serban – un regizor american?, reprezinta redarea „pe hirtie“ a discutiei dintre regizor si Marian Popescu pe teme atingind zone extrem de diverse, de la ce au insemnat pentru Serban primele experiente pe tarim american, cum este sa te simti cetatean al planetei, cum a lucrat in teatrele de pe intreg mapamondul unde a fost invitat sa monteze, intilnirile prestigioase cu Peter Brook si multi altii, ce a reprezentat si ce mai inseamna astazi compania „La MaMa“, relatia cu criticii de teatru (aici a fost comentata, desigur, si atitudinea acestora fata de Oedipe-ul bucurestean), pina la explicarea unor sintagme shakespeariene ori a modului de lucru al actorilor americani. Asadar, o pledoarie pentru sinceritate, pentru profesionalism si daruire intr-o arta efemera si totusi mereu trainda…

Volumul nu ar fi aratat la fel fara fotografiile pe care le cuprinde, unele provenind din arhiva Teatrului Tineretului, iar altele, cele mai multe, apartinind unuia dintre cei mai talentati artisti fotografi din tara, specializati in imaginea de teatru – Cornel Miftode –, un profesionist in adevaratul sens al cuvintului, „achizitie“ cu care orice director de teatru s-ar mindri. Exista la ora actuala doar citiva asemenea artisti si degetele de la o singura mina iti sint de ajuns pentru a-i numara. Mai rar se intilneste acel simt artistic al prizarii momentelor-cheie ale spectacolului ori surprinderea unei expresivitati aparte a „individului de fotografiat“. Nu degeaba a fost repede remarcat, de-a lungul anilor, de toti aceia, care intr-un fel sau altul, slujesc arta spectacolului si scriu despre ea.
Trebuie spus ca aparitia acestui volum a fost in totalitate sponsorizata de Societatea Rifil – Savinesti, cea care a asigurat, in colaborare cu Teatrul Tineretului, si fondurile necesare sederii lui Andrei Serban la Piatra Neamt.

Spun asta si pentru ca in acest aprilie, Andrei Serban urma sa revina pe scena nemteana pentru montarea (dupa cita vreme!) a unui nou spectacol. Facuse loc, in incarcata-i agenda, si pentru Piatra! Il asteptam curiosi, nerabdatori de noua sa aventura romaneasca ce nu avea sa se petreaca… la Bucuresti! Si-acum vine rindul problemelor banesti sa fie explicate: cum bine stiti, bugetul nu a fost inca aprobat, iar conducerea Teatrului Tineretului nu putea asigura nici un sfert din costurile productiei ce urma a fi realizata. Cu ajutorul citorva sponsori, Corneliu Dan Borcia reusise sa adune, totusi, aproape jumatate din costuri… Nu e de ajuns. Consiliul Judetean, ordonatorul principal de credite, conchide ca asta e situatia. Chiar asa, ce nevoie avem de Andrei Serban?
Din banii existenti abia se pot plati salariile. Si totusi, ce-a facut, cum s-a descurcat, numai directorul nemtean stie, astfel incit simbata, 7 aprilie, la Teatrul Tineretului a avut loc cea de-a treia premiera a acestei stagiuni: Cocosei &Puicute, o comedie de Willy Russel, in viziunea regizorului Vlad Massaci; scenografia poarta semnatura lui Viaceslav Vutcariov.
Cit despre editia din acest an a Festivalului International de Teatru de la Piatra Neamt, tot ce se poate spune la ora actuala este ca bugetul acestuia este momentan zero. Nu c-ar fi prima data. Si anul trecut, pe vremea asta, nu se stia daca prestigioasa manifestare – cotata, ca importanta, printre primele trei din tara – se va putea desfasura. Speram doar intr-o rezolvare onorabila a situatiei.