OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Teatrul National Cluj – Sluga la doi stapini de Carlo Goldoni. Interpreti: Ovidiu Crisan, Anton Tauf, Eva Crisan, Cornel Raileanu, Adrian Cucu, Ramona Dumitrean, Dragos Pop, Dan Chiorean, Elena Ivanca, Angelica Nicoara, Irina Wincze, Carmen Culcer, Ruslan Barlea, Catalin Codreanu, Cristian Rigman. Scenografia: Eugenia Tarasescu-Jianu. Ilustratia muzicala: Corina Sirbu. Regia artistica si adaptarea scenica: Mona Chirila.


Asa incepe: Truffaldino (Ovidiu Crisan) zace intins pe o masa de operatii, iar celelalte personaje il „diseca“ cu privirile, il studiaza ca pe o aratare din alta lume. (Scena mi-a amintit de una similara din spectacolul Mantaua, semnat, normal, tot de Mona Chirila). O ginganie imbracata pestrit, care seamana cu un clovn. Oare s-a nascut chiar acum, dupa ridicarea cortinei, ori are de gind chiar ea sa... nasca spectacolul? Aceasta este dilema inceputului...
Truffaldino si „gasca“ de actori din commedia dell’arte pastreaza, in costumatie si gestica, litera lui Goldoni. De fapt, cei sase actori-figuranti sint inventia regizoarei, o mai veche obsesie. Ei se constituie intr-un fel de cor antic mut care comenteaza, prin gestica si mimica, ce se petrece in jur. De asemenea, formeaza un liant hazos intre scene, miscind si sumarul decor in ritmul saltaret al muzicii italiene. Celelalte personaje sint impinse spre zilele noastre, iar acest amestec de costume, de „mentalitati“, de interpretare, in ultima instanta, nu face altceva decit sa sporeasca miza comica a piesei, sa ne convinga de eternitatea risului, de capacitatea sa de a amesteca secolele fara nici o jena, fara nici un scrupul.

Patalone (Anton Tauf) e un soi de Nas, de Corleone à la Brando. La masa de pocker a mafiotilor se arata si doctorul Lombardo (Cornel Raileanu) cu o „mutra“ de Robert de Niro, iar hangiul Brighella (Dan Chiorean), imbracat in frac, pare in orice clipa gata sa scoata pistolul pentru a-si apara familia. Clarice (Eva Crisan), fiica lui Pantalone, e rasfatata si isterica, mereu cu sticla de gin in mina, din care suge virtos. Acest fapt o arunca intr-o constanta stare de euforie si face ca tot ce se petrece in jurul ei sa i se para supernaspa ori supermisto, pentru ea cele doua „notiuni“ fiind totuna. In schimb, Silvio (Adrian Cucu), fiul mafiotului Lombardo, are un neintrerupt joc de picioare si boxeaza mereu, chiar si cu umbra sa, creionind un personaj care, linistit, s-ar putea numi Doroftei Venetianul. Serioasa si caraghioasa in acelasi timp, Beatrice (Ramona Dumitrean – foarte convingatoare in travesti) si Florindo (Dragos Pop) sint imbracati in costume din piele neagra si nu mi-ar fi displacut sa-si fi facut aparitia in scena pe cite o motocicleta Honda ultimul tip. Oricum, dadeau impresia ca le lasasera in culise.

Ovidiu Crisan e figura centrala a spectacolului. Un actor care-si construieste fiecare rol cu extraordinara seriozitate, atent la cele mai mici amanunte. Nimic nu este la voia intimplarii in cazul sau, chiar daca-ti lasa aceasta impresie uneori. Lui Truffaldino i-a imprimat chiar si un „mers“ propriu, distinct. De un comic debordant, Ovidiu Crisan reuseste, pina acum, performanta de a nu se repeta de la un rol la altul.
Cu Sluga la doi stapini, Mona Chirila renunta la visceralitate si grotesc, raminind in parametrii burlescului, oferindu-ne un spectacol plin de „sclipici“, plin de umor sanatos, in care gagurile simple ale commediei dell’arte isi au importanta lor. O oferta de buna dispozitie. (In ultima parte a spectacolului, buna mea dispozitie fu impuscata de doi imberbi mafioti spectatori care se apucasera sa rontaie Bake Rolls cu usturoi si, fiind cu doua rinduri mai in spate, n-am reusit a-i pocni à la Doroftei Venetianul, asa ca m-am multumit sa-i injur, ceea ce nu avu nici un efect asupra lor.)
Cu un colectiv de actori tineri si talentati, Teatrul National clujean poate visli inainte plin de incredere, chiar daca pe Canalul Morii nu aluneca (inca) nici o gondola. Parerea mea.