OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cind, in decembrie 1999, s-au implinit zece ani de la Revolutia din decembrie ’89, multi autori, istorici, politicieni, jurnalisti, au considerat, in „buna traditie“ a aniversarilor de cifre rotunde, ca e de datoria lor sa contribuie daca nu la elucidarea semnelor de intrebare legate de ce s-a intimplat la Timisoara, in Bucuresti sau in restul tarii unde s-a tras in populatie, macar la omagierea elanului revolutionar de care cu totii am profitat. A rezultat o suma de carti pe care ne-am gindit sa le prezentam cititorilor interesati de o enigma atit de adinca incit mai multe comisii parlamentare, sub mai multe guvernari, n-au reusit sa-i dea de cap. Nu ne-am propus sa acoperim cu orice pret intreaga productie editoriala „la tema“. Am ales pentru paginile care urmeaza citeva dintre cele mai reusite carti despre revolutia romana, alaturi de citeva productii minore dar interesante prin ineditul perspectivei sau prin rolul pe care l-au avut semnatarii in desfasurarea evenimentelor. Si unele, si celelalte contribuie la o utila – fireste – recapitulare si – poate – la o mai buna integere a istoriei noastre recente.


E un inceput in tot sfirsitul…
Editura Societatea Romana de Radiodifuziune, Colectia „Biblioteca Radio“, Bucuresti, 1998, 464 p., f.p.


De zece ani incoace fiecare decembrie ne gaseste in fata acelorasi intrebari fara raspuns. Revolutie sau lovitura de stat? Cine in cine a tras? Si de ce? De ce s-au inregistrat mai multi morti dupa fuga lui Ceausescu de pe cladirea Comitetului Central? Au fost si forte din afara care au incitat sau au participat nemijlocit la revolutie? A fost vinovata numai Securitatea? Ce rol a jucat Armata pina la trecerea ei de partea poporului? Dar dupa? Au fost teroristi? Cine erau si de unde veneau? Cum si unde au disparut fara sa lase urme?
De atunci s-au scris cu nemiluita articole, studii, carti, s-au facut multe filme de catre oameni care au participat nemijlocit la evenimente, dar si de catre martori de la distanta. Au scris si au vorbit multi dintre cei care au profitat concret de pe urma evenimentelor din decembrie ’89, dar si oameni care prin natura atributiilor lor de mai tirziu, parlamentari, procurori, ziaristi, au facut cercetari si au stat de vorba cu sute de participanti directi si indirecti la evenimente. Adevarul s-a indepartat de noi mai ceva ca fata morgana, cind nu s-a transformat in… „adevaruri“.

Pe acest fundal confuz, de revolutie incilcita, plina de mistere, a aparut cu citva timp in urma un document realmente de exceptie, editat de Societatea Romana de Radiodifuziune, Directia Patrimoniu, Sectia de Istorie Orala. Intitulat E un inceput in tot sfirsitul…, volumul e o culegere de documente din programele difuzate de posturile straine de radio in limba romana, in perioada 17-25 decembrie ’89, in principal Europa Libera, Vocea Americii, Deutsche Welle si, in limba maghiara, Radio Budapesta, la care s-au adaugat Radio Romania si Radio Romania Timisoara, incepind din 22 decembrie 1989.
Avind in vedere climatul postdecembrist viciat de grele suspiciuni si perpetua viziune complotista asupra istoriei mai vechi sau mai recente, intrebarea pe care si-au pus-o multe spirite incinse pina la rosu, uneori batind in verde, este daca in decembrie radiourile au informat sau au dezinformat? A fost vorba de o ofensiva psihologica pe calea undelor? S-a urmarit cumva provocarea revoltei romanilor sau pregatirea opiniei publice internationale in vederea unei interventii din afara? Culegerea de documente nu raspunde la aceasta intrebare si, de fapt, nici nu si-a propus acest scop.

Evident, in iuresul si sub presiunea evenimentelor, a stirilor si a zvonurilor de tot felul, s-au transmis informatii corecte, confirmate mai tirziu, dar si aprecieri extrem de variate si adeseori controversate, destule analize contradictorii. Unele informatii au facut cariera si au generat puternice stari emotionale. Intre aspectele cele mai controversate, dupa cum observa coordonatorul lucrarii, Mariana Conovici, se afla si dinamica numarului de victime, care cuprinde cifre diferite, de la un mort sau doi, de care au vorbit agentiile de presa cele mai scrupuloase, in zilele de 17-21 decembrie, la cele 60000 de victime mentionate in timpul simulacrului de proces de la Tirgoviste, din 25 decembrie.

In prima parte a evenimentelor, posturile straine de radio nu aveau corespondenti la fata locului, rezumindu-se la preluarea informatiilor difuzate de marile agentii de presa. Mai tirziu au aparut si martori oculari, iar din 22 decembrie, cind s-au putut stabili legaturi telefonice cit de cit normale cu Romania, au aparut destui martori si chiar un fel de corespondenti voluntari, unii iesiti din neant si disparuti tot acolo. Dar chiar si cind au folosit si astfel de marturii, n-au facut-o fara sa citeze sursele, fara sa puna un accent dubitativ in cazul unor informatii imposibil de verificat, care nu pareau veridice, cind nu erau de-a dreptul exagerate. Problema este ca in multe cazuri anumite stiri s-au raspindit cu iuteala fulgerului si au capatat greutate, fara sa fie neaparat si riguros verificate, din clipa in care au intrat in functiune principalele surse de informare din tara, Televiziunea Romana si Radio Romania, cele mai credibile, pentru ca erau si cele mai apropiate de eveniment. Cele mai discutabile dintre informatii au fost cele care au generat imperioasa convocare a bucurestenilor, a armatei, a altor forte de ordine pentru apararea Televiziunii si a Radioului, dar si a altor obiective, unde au murit inutil oameni de buna credinta. Nu stim cite dintre ele erau manipulari intentionate sau doar rodul hazardului, a surescitarii surselor, unele aduse direct la microfon, al tensiunii emotionale.

Dincolo de necunoscutele revolutiei, pe care nu le putea oricum lamuri, rigoarea selectiei dintr-o cantitate imensa de informatii, realizata cu profesionalism si cu mina sigura, ne pune la indemina un document indispensabil pentru perceperea revolutiei din decembrie ’89, cu tulburele si tulburatoarele ei mistere. CD-rom-ul care o acompaniaza, oferind posibilitatea de a reauzi citeva din „vocile noptii“ care s-au ilustrat in zilele si noptile revolutiei, nu face decit sa sporeasca emotia lecturii.