OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Politica si literatura. Cuplul fatal este reunit. S-a stirnit o intreaga polemica in jurul editiei a 28-a a Salonului de carte/Salon du livre care a avut loc la Paris intre 14 si 19 martie, editie la care Israelul a fost tara invitata de onoare. La inceput, chemarile la boicot au privit tirgul de carte de la Turin (programat in mai 2008), care are ca invitat de onoare tot Israelul, apoi s-au indreptat si catre manifestarea pariziana.

Mai multe tari si asociatii arabe (Libanul, Egiptul, Marocul, Tunisia, Algeria, Arabia Saudita, Iranul, Yemenul) nu au vrut sa participe, chiar daca reprezentanti ai acestor tari, din domeniul cultural (edituri, librarii, scriitori), si-au mentinut venirea. Oficial, doua motive sint la baza acestui boicot. Invitatia Israelului ca oaspete de onoare coincide cu implinirea a 60 de ani de la infiintarea lui si unii interpreteaza politic acest lucru. Organizatorii salonului, insa, zic ca nu au vrut sa dea nici un continut politic punerii in prim-plan a literaturii israeliene, prezentata deja in editiile precedente, ca si literatura araba, de altfel. Argumentul lor principal este calitatea evidenta a scriitorilor israelieni, care merita sa fie mai bine cunoscuti (Aharon Appelfeld, Amos Oz, Ron Barkaï, Alona Kimhi, Nurit Zarchi...). A doua obiectie, legitima, se refera la faptul ca sint invitati la Paris numai scriitori israelieni de limba ebraica, nu si de limba araba – lucrul putind sa fie interpretat ca o lipsa de recunoastere fata de arabii din Israel (20 % din populatie).

Rareori un bilant al Salonului de carte de la Paris a fost asa de previzibil si de contrastat; si de negativ in privinta numarului de vizitatori. Caci, ca la cinematograf, unde totul se joaca de la prima proiectie, sortii au fost aruncati chiar de la vernisajul de la Porte de Versailles, joi, pe 14 martie. Motivul este clar: teama de un atentat sau de manifestari violente legate de boicotul scriitorilor israelieni si vigilenta extrema a agentilor de paza, care intirziau intrarea in incinta parcului expozitiilor (cea a publicului, precum si cea a autorilor). Multi parinti au preferat sa se abtina decit sa vina fara copiii lor (lucru care nu i-a impiedicat pe invatatori sa depaseasca aceasta teama, daca ne referim la cresterea cu 14 % a publicului scolar). intr-adevar, in privinta tulburarilor, au fost numai citeva sloganuri strigate pina la epuizare de un mic grup si citeva flyere distribuite in indiferenta generala a publicului, mai putin a agentilor de paza. Bilantul oficial o confirma: 165.300 de vizitatori, adica o scadere a participarii publicului cu 8 % fata de anul trecut. Vorbind in fiecare zi cu unii editori, am avut sentimentul ca ei insisi observasera o scadere vizibila a afluentei cu 10-15 % (o cifra care trebuia sa reflecte cifra lor de afaceri pe zi), in afara de duminica, zi de mare afluenta... pina la faimoasa evacuare precipitata a zonei, din cauza unei alerte de bomba, la ora 17.00.

Miile de vizitatori s-au strins afara, sub o ploaie subtire, sperind sa intre din nou in incinta Salonului. Ceea ce s-a si intimplat dupa o ora si jumatate, cind oamenii au putut sa se intoarca inauntru, in mici grupuri, controlati cu grija. Mai devreme, asteptasera aproape o jumatate de ora ca sa-si plateasca dreptul de a intra in „cea mai mare librarie a Frantei“ si intentionau sa profite de acest lucru. Altii, care statusera la coada timp de patru ore, ca sa aiba un autograf pe exemplarul lor din La Consolante, noua carte a Annei Gavalda, detinatoare incontestabila a recordului de semnaturi la Salon du Livre, sperasera mult sa o gaseasca tot acolo. Lucrul s-a produs, realmente, afara, unde, pe o borna din parcare, o Gavalda foarte profesionista a continuat sa semneze duzini de exemplare… Dar, chiar daca cititorii puteau spera sa regaseasca autorii preferati pentru autografe, iar librarii – propriul lor stand si casa de bani, abandonata cu neobrazare, continuarea dezbaterilor era insa mult mai riscanta.

Caci alerta nu a tulburat doar initierea unei dezbateri despre Manga, care se pregatea. Ea l-a intrerupt de-a dreptul pe Alain Finkielkraut, care intentiona sa discute cu Aharon Appelfeld, pe Arnaud Cathrine, tinar autor francez, care se intretinea cu Edgar Keret, tinar autor israelian, pe romancierul Patrick Rambaud, care se pregatea sa parcurga cronica lui savuroasa despre domnia unui anume Nicolas Ier... Au fost anulate si niste dezbateri care se anuntau pasionante, despre „Carte 2.0 si Web 2.0“, despre „Evolutie si obscurantism“, cu paleoantropologul Pascal Picq, despre rolul criticii, dezbatere cu titlul Cine va face sa cititi astazi?, si despre persistenta spiritului rock in banda desenata contemporana. Se vor amina toate acestea pentru ziua urmatoare? Greu de realizat, ziua de luni fiind traditional rezervata profesionistilor domeniului.

Una peste alta, bilantul acestui salon este dominat de citeva fenomene remarcabile: extraordinarul interes al cititorilor pentru literatura israeliana. Librarul Gibert Joseph, care se ocupa in fiecare an de pavilionul invitatului de onoare, mi-a zis ca niciodata nu au vazut asa ceva: 21.000 de carti traduse din limba ebraica vindute in 6 zile; curiozitatea publicului, niciodata dezmintita in timpul dezbaterilor cu scriitorii israelieni si ziaristi, traducatori si universitari francezi, care nu au lipsit nici ei; entuziasmul netarmurit al cititorilor pentru lectura on-line de genul BookerCybook, in ciuda pretului mare (350 de euro); marea participare la o alta importanta tematica a dezbaterilor: cartea in epoca noii tehnologii. Fara a uita expozitia infatisind faimoasele pisici ale lui Philippe Geluck (autor si ilustrator celebru in Franta si Belgia) si „nebunia Manga“.

La standul romanesc, Ministerul Culturii si Cultelor din Romania, in colaborare cu Institutul Cultural Roman din Paris, cu delegatia permanenta a Romaniei la UNESCO si cu Uniunea Scriitorilor din Romania, a organizat citeva manifestari: cartile Benjamin Fondane et la révolte existentielle (Éditions de Corlevour, 2007) de Olivier Salazar-Ferrer si Écrits pour le cinéma de Benjamin Fondane (Éditions Verdier Poche, 2007) au fost prezentate de Olivier Salazar-Ferrer, Ramona Fotiade si Michel Carassou; dezbaterea Bucuresti – Ierusalim: marturii. Scriitori evrei din Romania – scriitori israelieni de origine romana a dat cuvintul lui B. Elvin (ziarist, Romania), Edgar Reichman (ziarist si scriitor, Franta), Marlena Braester (poeta si traducatoare, Israel), Bluma Finckelstein (poeta si profesoara universitara, Israel), Andrei Fischof (poet, Israel). Moderatorii dezbaterii au fost Carol Iancu si Magda Carneci (directoare a Institutului Cultural Roman din Paris). Anul acesta, manifestarea „Zoom Romania“ a fost consacrata nu poeziei, ci unei lecturi/discutii cu patru romancieri romani: Nicolae Breban, Bujor Nedelcovici, Florina Ilis (ce va fi publicata in curind la Editura des Syrtes), Dan Lungu (publicat la Éditions Jacqueline Chambon). Nicolae Manolescu si Michel Crépu (ziarist si scriitor, redactor-sef al Revue des Deux Mondes) au moderat intilnirea. Cartile prezentate la standul romanesc au cuprins cartile autorilor romani tradusi in Franta (Gabriela Adamesteanu, Mircea Cartarescu, Matei Visniec...) si au prezentat o varietate a cartilor publicate in Romania la editurile importante (Polirom, Art, Humanitas etc.).

Cind va fi oare Romania invitata de onoare? Anul viitor, in prim-plan va fi cu siguranta literatura mexicana. Se aude si de Egipt, si de Turcia... Dar Romania? Probabil cind vor fi mai mult de sase carti traduse si publicate in medie pe an, in Franta. Dar acesta e deja un alt subiect...