OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De pe urma unei tabere de creatie literara scolara a iesit un volum. Un volum cu titlu fitos, ce se vrea epatant: Co-medii post-textuale. Antologia „Tinere condeie“ Poiana Pinului – Buzau (22-31 iulie 1999). Si cu pagini nenumerotate. Le-am numarat: sint 130. Componenta juriului (format din oameni cu vechi state de serviciu in domeniu) e in schimb numerotata, de la 1 la 8: 1. Tudor Opris – presedinte. 2. Gheorghe Izbasescu – vicepresedinte. 3. Mihai Ungureanu – reprezentant al M.E.N. 4,5,6,7,8: Cristian Simionescu, Adrian Costache, Alexandru Tion, Duna Ion si George Sovu, ultimul cunoscut, cindva, prin scenarii melo, moralizatoare, cu utecisti zglobii. Ce sa mai spunem de presedintele juriului, propagandist veteran al cenaclismului ceausist...

Nu ne mira prea mult judecata de valoare din finalul acestui comunicat lemnos al Ministerului Educatiei Nationale plasat pe pagina de garda: „Faza finala a Concursului National «Tinere condeie», organizat de Ministerul Educatiei Nationale s-a desfasurat anul acesta la Bucuresti in perioada 24-27 mai 1999. Elevilor din invatamintul preuniversitar premiati la faza finala li s-a organizat de M.E.N. o tabara nationala la Tabara Scolara Poiana Pinului Buzau. Remarcam faptul ca premiantii din acest an au prezentat lucrari de o valoare estetica remarcabila, ei manifestindu-si talentul in poezie, proza, teatru si eseu“ (subl. n.). Remarcam, la rindul nostru, „corectitudinea“ constructiei „li s-a organizat de M.E.N.“ si repetitia remarcam... remarcabila. In finalul volumului sint prezentate listele cu premianti la „poezie“, „proza“, „teatru“ si „eseu“, categoriile de virsta, „gimnaziu“ si „liceu“. Textele antologate sint de „poezie“ si „proza“ (ebose si compuneri juvenile). Date fiind multimea laureatilor (peste saptezeci) si spatiul tipografic limitat, fiecare autor are la dispozitie una sau cel mult doua pagini. Citam din prefata lui Gheorghe Izbasescu: „Orgoliile sint in eflorescenta. Dar timpul, sigur, chitibusar de pret, cindva va selecta de unul singur, pentru ca nimic nu se va face fara el. Dar daca va lua din aceasta tabara macar un singur nume sa-l impuna, nu degeaba ne-am intilnit aici. Vaccinul pe imaginatie va fi in folosul ei, nu pentru un creier hibernind in alt creier. Vor fi acesti copii generatia apocalipsei? Oricum, ar trebui sa fie a sfirsitului de mileniu doi“. Intr-adevar, legea numerelor mari functioneaza neabatut: un nume a reusit deja sa apara pe un volum de versuri nu rau.

E vorba de Veronica (alias Zvera) Ion, laureata la „teatru“, dar prezenta cu un poem (Jazz) din care a avut luciditatea sa elimine, in volumul ei recent aparut, finalul: „...apoi in jurul meu doar oua/mai mari, mai mici“. Iar volumul Adinei Huiban din Vaslui a stirnit entuziasmul lui Alex. Stefanescu in Romania literara pentru pasionalitatea metaforizanta, cu ecouri din Nichita Stanescu. Promit ceva, in poezie, Andrada Fatu-Tutoveanu din Brasov si Cosmin Nicolae din Buzau (singurul prezent cu doua texte). In proza, semne incurajatoare gasim mai ales la Linda Maria Baros din Bucuresti si la Catalin Serban din Birlad. Surprize placute pot veni insa si din alte parti, predictiile fiind, in aceasta faza, irelevante. Cartea ofera doar un esantion tipic de creativitate literara adolescentina (amestec de simbolistica pretentioasa si prospetime spontana, epigonisme blagiene, stanesciene, soresciene, cioraniene, confesiuni, onirisme, parabole etc.). Foarte diverse, textele sint, de obicei, construite pe o singura idee. Abunda prostioare gen: „Ma expui la lumina caznelor/Si ma tragi sa ma simt aplecata/Nu in fata candelei/Ci in fata de dincolo de fata“ (Mihaela Coman, Vaslui) sau: „Ne-am straduit sa existam/cind ne-am umplut paharele cu insomnii/Eram departe/si ne alungam ritmic/ca doua inele/– monotona devenire in hrana –“ (Teodor Duna, Bucuresti). Nu lipsesc nici bla-bla-urile hilare: „Un soare de gheata... si totusi e soare... nu are caldura... e totusi un soare... O luna nebuna... si totusi e luna... nu este minciuna si totusi... o luna... Un Soare, o luna... dar unde-i Pamintul?... nu e... si totusi Pamint... chemare, neant – iata Pamint!... Un Soare, o Luna, Pamint... dar unde e Domnul?... da!... Domnul e sus... si totusi e soare, Pamint... si e luna!“ (Cristian Vitelaru, Botosani). Sa mai spunem ca premiantii provin, in general, din cenaclurile conduse de unii din membrii juriului...