OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Intricate Preparations. Writing Leonard Cohen
Edited by Stephen Scobie, ECW Press, Toronto, 2000


In articolul meu din Observatorul cultural Nr. 37/2000, prilejuit de reeditarea volumului Beautiful Losers, abordam dihotomia dintre cultura populara si cea oficiala, asa cum apare ea in roman. Tot atunci, nota redactiei atragea atentia asupra existentei, si in Romania, a unor preocupari constante privind opera acestei charismatice si nu mai putin paradoxale personalitati a Canadei, care, in cuvintele lui Stephen Scobie, „este un cintaret care n-a mai scos un album de sapte ani, un poet care n-a mai publicat o colectie de versuri de saisprezece ani si un prozator care n-a mai scris un roman de treizeci si patru de ani“. In 2000, afirmatia lui Scobie era corecta. The Future aparuse in 1993, Book of Mercy in 1984, iar Beautiful Losers, in 1966. Scriitorului i se mai reeditasera anumite lucrari, dar nici o aparitie noua nu se prefigura. Intre timp, lucrurile s-au mai schimbat. In 2001 aparea pe piata Ten New Songs, recenzat favorabil de catre critica de specialitate, single-ul In My Secret Life reusind o pozitie onorabila in top. Apoi, anul acesta, ne asteptam la publicarea unei noi colectii de poezii, Book of Longing, anuntata de scriitor de ceva timp, dar care deocamdata n-a vazut lumina tiparului. Si, daca este sa fim optimisti, sa speram ca un al treilea roman semnat Leonard Cohen (la care, cum marturiseste, a inceput deja sa lucreze) va putea intra in atentia publicului cititor cindva in jurul lui 2005.

In Wonder Boys, un film care a rulat si in cinematografele noastre, difuzat recent la HBO, Michael Douglas interpreteaza rolul unui profesor universitar, faimos pentru romanul sau The Arsenist’s Daughter. Dar intre timp au trecut cinci ani si mult asteptata „recidiva“ intirzie sa apara. Ce inseamna sa fii scriitor? – se intreaba Margaret Atwood in Negociating with the Dead. Intr-o societate concurentiala precum cea americana, sa fii scriitor inseamna sa publici neincetat. Publish or perish, „publica sau dispari“, circula intr-o vreme sloganul in mediile academice de peste Ocean. Expresia, simpla si dura, este englezeasca, amenintarea pe care o contine trebuie insa ca bintuie orice scriitor, indiferent de aria culturala din care provine. Cu exceptia lui... Leonard Cohen, as adauga umoristic, a carui faima pare intr-adevar nestirbita de absenta unor noi aparitii, studiile dedicate vietii, operei literare si/sau muzicale a autorului raminind constante din anii ’70 pina in prezent.
Din cele peste patruzeci de carti consacrate lui Cohen, nu toate intrunesc standardele necesare patrunderii intr-un canon critic. Monografia lui Michael Ondaatje din 1970, intitulata simplu Leonard Cohen, este primul studiu, in ordine cronologica, indispensabil in orice bibliografie serioasa dedicata scriitorului canadian. Urmeaza Patricia A. Morley cu The Immoral Moralists: Hugh MacLennan and Leonard Cohen (1972), Leonard Cohen and His Critics, sub indrumarea editoriala a lui Michael Gnarowsky, aparuta in 1976, monografia aceluiasi Stephen Scobie din 1978 si, nu in ultimul rind, lucrarea Lindei Hutcheon din 1992, Leonard Cohen and His Works. In ceea ce priveste o analiza a contributiei lui Cohen in sfera muzicii, eforturile lui Jim Devlin si Ira Nadel sint demne de toata consideratia.

Dincolo de studiile propriu-zise dedicate scriitorului, practic orice volum avind ca subiect literatura canadiana contine un capitol referitor la Cohen. Citeva exemple, din nou in ordine cronologica: The Haunted Wilderness: The Gothic and Grotesque in Canadian Fiction (1976) de Margot Northey, The Canadian Novel. Here and Now (1983), volum editat de John Moss, The Canadian Postmodern. A Study of Contemporary English-Canadian Fiction (1988) de Linda Hutcheon, Third Solitudes. Tradition and Discontinuity in Jewish-Canadian Literature (1989) de Michael Greenstein, The Postwar Novel in Canada. Narrative Patterns and Reader Response (1989) de Rosmarin Heidenreich, Canadian Canons: Essays in Literary Value (1991), volum editat de Robert Lecker, Postmodern Canadian Fiction and the Rethoric of Authority (1994) de Glenn Deer, Discoveries of the Other: Alterity in the Work of Leonard Cohen, Hubert Aquin, Micheal Ondaatje and Nicole Brossard (1994) de Winfried Siemerling, Historiographic Metafiction in Modern American and Canadian Literature (1994), volum editat de Bernd Engler &Kurt Müller, This is Our Writing (2000) de T.F. Rigelhof.

Intricate Preparations. Writing Leonard Cohen vine acum sa completeze aceasta lista si are ca punct de plecare numarul omagial al reputatei reviste academice Essays in Canadian Writing dedicat in intregime autorului. Sugestia ii apartine lui Robert Lecker, iar efortul colectarii si editarii contributiilor, lui Stephen Scobie. Este vorba, in fond, de un sequel la Leonard Cohen and His Critics, pentru ca avem din nou reunite in paginile unui singur volum un numar de articole (25) tratind subiecte tot atit de variate, de la analize ale prozei si poeziei scriitorului pina la discutii, unele foarte subtile (transcrise, interesant de remarcat, de pe Internet), asupra citorva din cintecele sale, ca de exemplu Famous Blue Raincoat si Closing Time. Semnatarii sint in cea mai mare parte diferiti de cei din 1976, cu exceptia lui Scobie si Davey, adevarati veterani ai descifrarii fenomenului Leonard Cohen.
Lucrarea se deschide cu un cuvint de apreciere scris de Guvernatorul General al Canadei, Excelenta Sa Adrienne Clarkson, o admiratoare fidela a scriitorului, urmat de Introducerea lui Stephen Scobie, care subliniaza, printre altele, cota de popularitate in continua ascensiune a autorului in rindul generatiei tinere, o generatie care inlocuieste „demodata“ sala de curs cu forumurile de discutii gazduite de paginile web dedicate scriitorului.

Doug Beardsley rememoreaza episodul unuia dintre primele recitaluri de poezie sustinute de artist in perioada anilor de facultate. Un Cohen plapind, intonind My Lady Can Sleep, As the Mist Leaves no Scars, Gift si I Almost Went to Bed, spre consternarea auditoriului, nedeprins cu imageria neobisnuita propusa de artist, poeme care sint astazi incluse in orice antologie de poezie canadiana.
Urmeaza Kevin Flynn, care evoca personalitatea lui Irving Layton, prolific poet canadian si prieten apropiat al lui Cohen, in pofida diferentei de virsta dintre cei doi. „Do you know what the problem with Leonard Cohen is?“, isi aminteste Flynn de intrebarea lui Layton, venita pe nepusa masa, undeva la o petrecere in anii ’90. „Leonard Cohen is a narcissist who hates himself!“
Beautiful Losers. Leonard Cohen’s Postcolonial Novel il are ca semnatar pe cunoscutul Frank Davey, care opereaza o contextualizare a romanului, evidentiind momentele incendiare (inclusiv la propriu) ale primei jumatati a deceniului sase, dominate de miscarile separatiste din Quebec, care in punctul lor culminant au dus la asasinarea unui ministru, la doua atacuri cu bomba asupra Parlamentului si la instaurarea starii de urgenta. Davey ne propune si un concept, deteritorializarea (atit a corpului, cit si a politicii), aplicabil, in opinia sa, acestui „the most difficult and controversial novel to have been written by a Canadian“.

Peter Wilkins dezvolta, in Nightmares of Identity: Nationalism and Loss in Beautiful Losers, o viziune alegorica asupra destinului cultural al Canadei, argumentata prin prisma celor trei personaje principale ale romanului.
Doua studii asupra lui The Favourite Game, primul roman al scriitorului, continua seria expunerilor academice, in timp ce Susan Macfarlane, in The Voice of Trust in Leonard Cohen, discuta trioul autor-narator-personaj (persona) in opera prozatorului.
Cynthia Cecil isi consacra articolul diferentelor si asemanarilor (literare) dintre Cohen si un alt poet canadian, Ralph Gustafson. Totodata, avem acces la primele fotografii ale volumului, infatisind un Cohen extrem de tinar, in compania sotilor Irving si Aviva Layton.
Douglas Barbour, George Bowering, Jim Devlin, Bill Van Dyk, Christoph Herold, Judith Fitzgerald, Stephen Scobie, Drew Mildon, Christopher Rollason si Jacques Willaert se lanseaza intr-o discutie avind ca tema cunoscutul Famous Blue Raincoat. O singura remarca aici, desi ipotezele tuturor celor prezenti sint bine argumentate: acel „L. Cohen“, semnatar al scrisorii catre misteriosul „my brother, my killer“, si acesta din urma ar fi una si aceeasi persoana, nu insa si personalitate.

My Black Pages: Reconsidering Death of a Lady’s Man and Death of a Ladies’ Man, semnat Robert de Young, pune fata in fata albumul si volumul de versuri, aparute pe piata aproape concomitent. Daca albumul este considerat un esec din multe puncte de vedere (colaborarea dintre Cohen si Phil Spector, celebrul inventator al asa-numitului „the wall of sound“ si, mai nou, se pare, acuzat de crima, a fost tensionata pe tot parcursul derularii ei, urmarile reflectindu-se in productia in sine), Death of a Lady’s Man se constituie intr-o capodopera... postmoderna. Fiecare poem este insotit de un mic comentariu, de cele mai multe ori cu vadite calitati autoparodice si metafictionale. Citez nu la intimplare: „Death to this book or fuck this book and fuck this marriage. Fuck the twenty-six letters of my cowardice. Fuck you for breaking the mirror and throwing the eyebrow tweezers out the window. Your dead bed night after night and nothing warm but baby talk. Fuck marriage and theology and the cold goodnight. [...] Murder and a fast train to Paris and me thin again in my blue raincoat and Barbara waiting at the Cluny Square Hotel. Fuck her for never turning up. There hasn’t been a book like this in a long time. The modern reader will be provided a framework of defeat through which he may view without intimidation a triumph of blazing genius. I have the manuscript beside me now. It took him years to write. During this time you were all grinding out your bullshit. It will become clear that he is the stylist of his era and the only honest man in town. He did not quarrel with his voices. He took it down out of the air. This is called work by those who know and should not be confused with an Eastern trance.“

Your Man On-Line este titlul contributiei lui Jarkko Arjatsalo, creatorul si administratorul cunoscutului site finlandez The Leonard Cohen Files. Aflam istoria evolutiei site-ului din 1995, data la care a fost deschis, si pina in prezent. De mentionat sectiunea Blackening Pages, intretinuta de insusi Cohen, unde putem citi poezii inedite, versuri ale cintecelor sale si, in unele cazuri, variante ale poeziilor deja cunoscute. Tot aici avem acces la o serie de schite si desene realizate chiar de catre artist, care de la aparitia Internetului s-a dovedit un impatimit al cyberspace-ului.
Stephen Scobie surprinde un dialog on-line purtat in jurul identitatii acelui the Boss mentionat in Closing Time. Participantii sint „oameni de rind“, fara pretentii de specialisti. Parerile merg de la Bruce Springsteen la Dumnezeu, iar cineva sugereaza, in sfirsit, inspirat, ca ar fi vorba de un alter ego al artistului... Good point!
Travelling Lady este poezia lui Kiwi Schuster inchinata autorului; frinturi de versuri decupate din cele mai cunoscute cintece ale poetului sint puse cap la cap pentru a forma aceste stihuri. Efectul nu este intotdeauna cel scontat, excesul isi face simtita prezenta, dar abnegatia este laudabila.
Lori Emerson si Joe Hooper colaboreaza in explorarea conceptului derridean de différance, aplicat concertelor sustinute de Cohen de-a lungul timpului. Spectaculoasa pe alocuri, demonstratia este totusi fortata si, in consecinta, greu digerabila.

Nu insa si contributia germanului Christof Graf, autor in 2002 al unei carti despre Cohen intitulate Leonard Cohen. Songs of a Life. Aici el se concentreaza cu predilectie asupra ultimului concert al artistului inaintea retragerii pe Mount Baldy, concert care intimplator a avut loc in Germania, in 1993. O Germanie recent reunificata, deloc ostila, dar in care Cohen s-a simtit mai tot timpul stingher, atit inainte, cit si dupa caderea Zidului. Fotografiile din concert, in genul celor realizate de Vlad Arghir, ne prezinta un Cohen distins, stilat si mai ales destins, in ciuda marturisirilor sale la virsta de... 59 de ani.
The Representation of the Holocaust in Flowers for Hitler o are ca autoare pe Sandra Wynands, care construieste o demonstratie contra teoriei lui Adorno. Dupa cum se stie, criticul marxist avertiza in Kulturkritik und Gesellschaft ca estetizarea experientei Holocaustului, din pricina incomprehensibilitatii fenomenului, nu face decit sa minimalizeze atrocitatile comise, iar in felul acesta se constituie chiar intr-o ofensa adusa victimelor lagarelor de concentrare. Mai mult, re-crearea acestei experiente intr-o opera literara poate fi interpretata si ca o legitimare a Holocaustului, prin repetarea acestuia in plan fictional. Wynands, dimpotriva, considera ca actul scrierii este singurul mijloc de care dispunem impotriva uitarii, care, o data instaurata, ar aduce cu sine pericolul reiterarii intregului carnagiu. Asadar, o mostra:

All There is to Know About Adolph Eichmann

EYES: Medium
HAIR: Medium
WEIGHT: Medium
HEIGHT Medium
DISTINGUISHING FEATURES: None
NUMBER OF FINGERS: Ten
NUMBER OF TOES: Ten
INTELLIGENCE: Medium

What did you expect?
Talons?
Oversize incisors?
Green saliva?

Madness?

Paul Milton este penultimul autor din volum, cu articolul Beyond Agonistics: Vertiginous Games in the Fiction of Leonard Cohen. Un excurs bine documentat, care isi propune analiza prozei lui Cohen prin intermediul conceptului de joc, privit ca mijloc de subminare a establishment-ului politic, in prima instanta, si, prin extrapolare, a celui literar.
In fine, seria eseurilor este incheiata de Robert David Stacey, cu studiul Pornographic Sublime: Beautiful Losers and Narrative Excess. Pe urmele Lindei Hutcheon, Stacey vede in imagistica erotica exacerbata a romanului intentia scriitorului de a-si smulge cititorul din pasivitate, de a-l conecta la realitatile foii de hirtie si, implicit, la cele exterioare acesteia.
Acesta este, pe scurt, continutul ultimei carti dedicate lui Leonard Cohen, carte care isi imprumuta titlul dintr-o recenta poezie a scriitorului. Ne face deosebita placere s-o redam in continuare:

The same useless thoughts arise
but no one claims them –
Loneliness seizes the frame
and shakes away hope
but no one is hopeless
no one is lonely –
The intricate preparations
for the next moment
direct you
to read this now –
Surrendered to the one
Who placed me here
I sit at the very table
where these songs began
some forty years ago –
busy as a bee
in the solitude.

(Hydra, 1999)