OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In weekend, Festivalul Coke Live de pe Insula Lacul Morii din Bucuresti a incercat sa concureze, pe teren romanesc, festivaluri europene deja celebre. De la intentii, insa, si pina la punerea lor in practica, s-au pierdut pe drum citeva detalii deloc nesemnificative. Coke Live a fost, din pacate, mai mult Coke decit Live. Panourile publicitare si banner-ele enorme cu Coca-Cola au ocupat inclusiv spatii unde, in mod normal, ar fi fost nevoie de niste ecrane pe care sa fie proiectate concertele.

E drept, ecranele nu au lipsit cu desavirsire, dar ca sa poti vedea ceva pe ele trebuia sa inaintezi atit de mult spre scena incit deveneau brusc inutile. Pina sa reusesti sa ajungi in fata scenei, treceai printr-un proces destul de complicat incercind sa ajungi pe insula. Chiar daca pe site existau indicatii despre accesul la festival, de la statia de metrou Cringasi drumul devenea o aventura din care lipseau tocmai elementele esentiale: indicatoarele spre Lacul Morii. La intrare, alte surprize. in regulamentul festivalului scria ca biletul de intrare isi pierde valabilitatea in momentul iesirii din perimetrul festivalului si ca persoanele care nu pot face dovada bratarii primite la intrare vor fi conduse in afara ariei festivalului. Nu stiu citi dintre participanti au putut face dovada bratarii primite (am vazut, totusi, citeva), si asta pentru ca majoritatea platitorilor de bilet se alegeau pe mina cu o stampila care, din motive lesne de inteles la 40 de grade, se stergea aproape complet in citeva ore.

De la scena mica la scena mare treceai printr-un filtru unde vigilenta jandarmilor te deposeda brusc de jumatate din continutul gentii, de la parfumuri la spray-uri de corp, lotiuni pentru protectie solara sau creme de miini. Fireste, recuperabile in momentul parasirii zonei festivalului, dupa ce scotoceai intr-o punga mare si galbena in care erau aruncate de-a valma. Vorba unei prietene, „nu zic ca sintem o tara de necivilizati, dar, daca aveai nevoie de cosmetice pe-acasa, asta era momentul tau“. Ca sa nu mai spun ca beneficiai de acest tratament de fiecare data cind voiai sa ajungi de la scena principala la scena mica sau in camping, ca si cum nu ar fi tinut toate de acelasi festival. Deloc neglijabila a fost preocuparea organizatorilor pentru mediul inconjurator, dar din pacate citeva conteinere ecologice in care deseurile erau colectate separat nu au putut face fata avalansei de pahare de hirtie si plastic, care spre seara acopereau insula dintr-un capat in celalalt (situatie pe care ar fi rezolvat-o, macar partial, mai multe cosuri de gunoi de dimensiuni ceva mai mici). Nici sonorizarea nu a fost lipsita de probleme, in ciuda celor 300.000 W – ghinion au avut in special formatiile care au cintat in timpul zilei pe scena principala. Seara, in schimb,

They got the remedy
Pussycat Dolls si Macy Gray au deschis festivalul vineri seara, in fata unui public putin numeros, comparativ cu estimarile organizatorilor. A doua zi, concertele au inceput mult mai devreme si, in asteptarea celor de la The Prodigy, au urcat pe scena Kumm, Grimus, E.M.I.L., Zob, Iris, Backyard Babies, DJ Seb si The Rasmus. Aflati pentru a doua oara in Romania, britanicii de la Prodigy (si nu Progidy, cum au fost anuntati de organizatorii festivalului) au fost un shot de adrenalina si o infuzie de energie dupa o zi toropitoare, si au reusit sa aduca la Coke Live un numar aproape dublu de spectatori fata de prima seara, fie ei nostalgici ai vremurilor cind Smack My Bitch Up, Poison sau Voodoo People erau in toate topurile, fie pur si simplu amatori de un amestec bine dozat de rave, techno si electro. Tirziu in noapte, celor de la The Prodigy le-a urmat Vanilla Ice, dar numarul celor ramasi pentru show-ul lui s-a redus considerabil.

Incubus, un show foarte coerent
Ultima seara a festivalului („seara cea mare“, care promitea cel mai mult, date fiind numele anuntate) a fost si cea mai reusita, cu cele mai tari concerte dar cu un numar neasteptat de mic de spectatori. Dintre trupele locale, a doua zi au concertat pe scena mare Coma, Luna Amara, AB4, Vita de Vie, Directia 5, Niste Baieti si Vama. Revelatiile serii au fost Nick Oliveri (ex-Queens of the Stone Age) &Mondo Generator si trupa Ill Nino, cu influente heavy metal, speed si alternative. Englezii de la The Cult au fost si ei printre numele indelung asteptate de unii dintre spectatori si, intr-un show care a durat aproape o ora, au fost si foarte vorbareti, povestind despre Ceausescu si moneda unica, refuzul globalizarii si numarul prea mare de jandarmi, despre care vocalul celor de la The Cult a spus ca probabil pazesc Coca-Cola si dau impresia de lagar de concentrare.

Putin dupa miezul noptii, si-au inceput concertul cei de la Incubus, un show fara prea multa vorbarie, fara efecte speciale, dar foarte coerent si pus la punct in cele mai mici detalii. Brandon Boyd &co. si-au inceput show-ul cu Nice to Know You si, timp de o ora, si-au cintat cele mai cunoscute piese pentru cei aproximativ 2.000 de oameni ramasi pe insula, revenind la bis cu un Wish You Were Here impecabil.
Timp de doua zile, pe scena mica s-a desfasurat Manifest Yourself, un program care si-a propus sa ofere o rampa de lansare pentru 12 trupe romanesti aflate la inceputul carierei. Pentru cei care mai aveau o rezerva de energie si spre dimineata, dupa incheierea concertelor, cortul dance era locul potrivit, aducind nume ca Tom Novy, Super &The Tab, Agaric, dar si artisti romani obisnuiti ai cluburilor bucurestene – Raresh, Gojira, Marika si altii.
Chiar daca organizarea a lasat mult de dorit, fie si pentru o prima editie, dezamagirea a fost „indulcita“, pentru multi dintre cei aflati in weekend la festival, de entuziasmul de a-i vedea, acasa, pe citiva dintre artistii de referinta ai scenei muzicale internationale.