OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

O istorioara de toata minunea circula prin preajma noastra: ca sa fie linistita cum ca face parte din lumea buna, o cucoana a achizitionat un ciine nu foarte mare, din aceia cu par abundent pe frunte, foarte des si lung, pina la a te intreba cum mai vad lumea asemenea fiinte atit de devotate omului. Grijulie cit cuprinde, cucoana cu pricina s-a gindit sa faca mai multa lumina in viata patrupedului din dotare. Drept pentru care a pus mina pe foarfece si a tuns harnic prisosul de par de pe fruntea ciinelui. Se astepta, firesc, la un rezultat placut, ceva in genul sa zburde patrupedul de colo-colo prin toate cotloanele, avind el ochii si fruntea libere sa se minuneze de frumusetea lumii inconjuratoare. Dezamagire intensa, n-a fost sa fie asa cum visase doamna. Dupa tunsoarea executata cu drag si abnegatie, patrupedul cel flocos a umblat o vreme prin casa precum persoanele aflate in stare avansata de ebrietate. Aceasta pina cind, din intimplare, a aflat o perdea dotata, la poale, cu franjuri bogati. Ciinele, orbit de atita frumusete la care il obligase cucoana, s-a instalat sub perdea. Acolo zacea, nu-si ridica simpaticul cap decit atit cit sa-i cada peste ochi franjurii desi, ceva in genul fostei lui podoabe capilare. Numai asa, printre respectivele fire de matase, dorea sau intelegea ciinele sa vada lumea. Un reflex, un anume fel de a percepe realitatea, asa cred ca ne-ar explica specialistii. Sau incomoditati necesare pentru a conferi personalitate, numai asa, cu parul pe frunte, se distingea dinsul de alti membri ai familiei. Tot asa, cu reactii asemanatoare, se comporta furnizorii nostri de energie, in frunte cu inegalabilul Conel. Pina nu se instaleaza sub franjurii unor preturi ametitoare nu se lasa in ruptul capului.

***

Dupa cele ce se petrec, ne emancipam intens la capitolul performante. Un mindru cetatean al urbei, pe numele lui Ilie, este autorul a sase odrasle. Pina aici nimic deosebit, bine ca are grija omul sa nu stam chiar asa de prost la capitolul demografie si la al ei spor. Dar acum chiar urmeaza minunea: omul nostru si-a botezat copiii in sase religii diferite. Carevasazica – Mirela este ortodoxa, Petre este protestant, Panait compara ca baptist, Eniko e reformata, Alicia e pe calea romano-catolica, iar Pille (ce nume, unde l-o fi gasit?), deci Pille cea frumoasa e, nici mai mult, nici mai putin decit mozaica. Ce-o fi in sufletul cetateanului Ilie, numai bunul Dumnezeu stie. Recunosc, n-am pomenit mai inainte de atotputernicul Allah pentru simplul motiv ca Ilie s-a oprit la sase copii. Dar, se pare, sint sanse ca Ilie sa mai dea tarii un copil, iar acesta sa fie un Mohamed sau un Yasser mic si simpatic foc.

Atunci vor fi de pomenit si Dumnezeu, si Allah. Dar altceva e minunat: trebuie ca este sarbatoare non-stop in familia lui Ilie, pentru ca se stie ca fiecare calendar are sarbatorile si sfintii aferenti, buchete de fericire ale celor care frecventeaza religiile respective. Nu e chiar usor sa-ti inchipui cum le este fiecare duminica membrilor familiei, cum se raspindesc ei, precum potirnichile, care pe la biserica, altii pe la casele de rugaciuni, unii – de-a dreptul la sinagoga. Frumos spectacol trebuie sa fie. S-a auzit si de alt cetatean al judetului, care a trecut – cu arme si bagaje –, adica impreuna cu sotia si cele doua fete din dotare, la islamism. Miscare tactica nu lipsita de inspiratie, dar nici pe departe animata de fantezie, care caracterizeaza isprava lui Ilie. Acesta, trebuie recunoscut, intrece orice asteptari. Mai toata lumea stie povestea Croitorasului cel Viteaz, insotit in viata si in poveste de a sa performanta: sapte muste dintr-o lovitura. Iti vine sa strigi: “Haide, dom’ Ilie, inca un efort, inca un copil, inca o religie si-l egalati pe Croitorasul cel Viteaz. Merita, zau, veti putea pretinde si un loc in Cartea Recordurilor, il meritati cu virf si indesat.