OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Nu sint nici primul, nici singurul uluit de ce mai concursuri timpite organizeaza diverse posturi de radio si televiziune, de la celebrul bingo la cel „de cite culori e cafeaua Nova Brazilia“ sau cel cu aromele de Knorr Delicat. Dar nu pot, la o nazbitie auzita cu urechile personale de mai multe ori, sa fiu sigur ca nu aiurez. Carevasazica: o juna crainica a unui post de radio privat, cu vocea cam stridenta si tinind-o intr-o veselie uniforma de cretin cu patalama la mina, ii invita pe ascultatori sa participe la concursul urmator: statisticile de ultima ora arata ca unul din patru barbati ai neamului au – tineti-va bine! – „deficienta erectila“, in total ar fi un milion si jumatate de napastuiti; se pune teribila intrebare citi deficienti erectili are patria, sa telefoneze cine vrea si stie si uite asa va fi un cistigator care se va alege cu un tricou purtind insemnele postului de radio in cauza. Oricum ar fi, oriciti cistigatorii de tricouri vopsite, noi, ascultatorii, ne alegem si cu vestea aceasta de zile mari, cum ca se inmultesc rindurile deficientilor erectili. Pina antart, popor latin fiind noi, aveam oarecare faima de erectilitate; dar uite ca nu mai este asa, nu mai putem profita de un capital substantial, cum sa priveasca omul optimist viitorul personal si al patriei cu asemenea belea pe cap?! Si uite-asa, pe fond muzical voios, mai punem de-un concurs idiot, sa stim cum stam si in probleme mai delicate; ma intreb cum de i-or fi numarat pe numitii deficienti, ca pe aurolaci, violatori, hoti n-are vreme sa-i numere nimeni. La asa subiect de concurs iti poti inchipui si situatii de-a binelea cenusii: merge omul cu limuzina, asculta radioul, afla citi deficienti erectili are patria, se-ntreaba daca nu cumva face parte si el din categorie, il apuca tremuratul si, pac!, intr-o clipa masina-si sprijina botul lucitor intr-un copac.

Un intelept fost ministru, acum mare primar, cel mai mare, cel mai tare din parcare, ne spunea ca iarna nu-i ca vara. Da, sigur, asa este. Da’ uite fenomen, primavara s-a aratat o vreme precum vara, caldura mare, soare, flori prematur inflorite, plaja la sfirsit de saptamina, decolteuri adinci, rochii subtiri si sumare; si, dupa ce primavara a fost ca vara, iata ca e si precum toamna, cu vint, aer rece si ploi. Si, daca meteorologia este asa, cum sa nu fie ea insotita de alte fenomene bizare?! Cu destula stupoare si scirba am aflat ca marele liberal mason Dan Amedeo Lazarescu a fost un securist notoriu; mai aflam si faptul de tot hazul ca la lansarea revistei pornografice Hustler doi dintre oamenii nostri politici de vaza controlau de zor prin sutienele generoase ale animatoarelor promovate de la conditia de amarite traseiste la aceea de prezentatoare de efecte apetisante ale siliconului injectat ici-colo, cit sa prospere erotic poporul. Dar asta nu e tot, sa venim mai aproape, mai in strada, mai in cartier, ca si pe-aici e loc destul pentru mirare; un pui de rom ii sparge cu o piatra fruntea fiului meu si tatal respectivului agresor imi spune ca n-am voie nici macar sa protestez, pentru ca ei sint o minoritate protejata de toate marile foruri mondiale (de, pina acum se protejau speciile pe cale de disparitie, nu cele in vesela expansiune). Si cum n-ar fi fost destul, m-am pomenit cu niste fluturasi strecurati in cutia postala. Pe unul din ei, cu litere de-o schioapa, sta scris asa: „Tu esti invitat la: Campanie de vindecat in cort“. De ce sa te vindeci in cort mai degraba decit intr-un spital normal, mie mi-e greu sa pricep. Poate ca e mai rustic, poate ca sint niste corturi fermecate, facute dintr-o pinza care te lecuieste de cum ai intrat acolo, poate ca peretii respectivului imobil sint captusiti cu medicamente formidabile si personal medical de cea mai buna calitate; poate ca nu mai e nevoie de carnet de sanatate, daca tot ajungi sa te vindeci in cort.