OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Robert Turcescu, Ioan T. Morar, Doru Buşcu, Floriana Jucan, Sorin Freciu, Rareş Bogdan, Livia Dilă, Roxana Voloşeniuc, Vlad Macovei, Emil Hurezeanu, Dragoş Nedelcu, Mihai Tatulici. Colegi de-ai mei. Oameni din presă. La care se adaugă, last but not least, Corina Vinţan, o doamnă băgată în toate cele, care, mai deunăzi, ne explica ce minunat brand de ţară avem. Toţi se află în Noua Zeelandă pe banii companiei Gold Corporation. Cheltuielile pentru un singur jurnalist sînt de circa 10.000 de euro. E o „vizită de documentare“ (cum aşa, fără nici un operator sau fotoreporter?). Unii dintre ei nici n-au recunoscut că au răspuns chemării RMGC, au bîiguit ceva, că ar fi „în vacanţă“, au părăsit blogurile şi locurile de muncă şi au plecat pentru 10 zile. Acum 15 ani, Cătălin Tolontan se ferea să bea o apă minerală de la clubul de fotbal gazdă, unde avea loc un meci de Liga I.

 

Astăzi, sînt abandonate toate normele jurnalistice. Dacă în politică există interese transpartinice, în jurnalism, iată că Noua Zeelandă poate lega destine atît de diferite. De cînd am aflat ştirea, tot caut prin ghiduri de presă, manuale, coduri de reguli pentru mass-media, ceva care să justifice această deplasare. Şi nu găsesc... Oare la New York Times o fi la fel? Dar ei sînt colegii mei echidistanţi, nu profitori, oameni care vor să afle, să se documenteze, însetaţi de cunoaştere. Iar noi sîntem ofticoşii de serviciu, resentimentarii, frustraţii, cei care – vai, dar cît de proşti putem fi – refuzăm chermeze, covrigi, baloane, întîlniri, consultări de taină, poziţii de deontologi pricepuţi în toate. Nu vrem să ne compromitem. Fraţi bucureşteni gazetari rămaşi acasă, mai are rost să facem presă? N-ar fi bună o „vizită de documentare“ în Noua Zeelandă?