OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Metalizare robotizata

O alta observatie capitala, in articolul lui Eric Shanes, priveste calitatea proasta, sub raport estetic, a metalizarii realizate de restauratori. Radu Varia si Eric Shanes se fac partizanii unei metalizari robotizate. „Ultima metalizare, noteaza Shanes, demonstreaza neajunsul major al unei aplicari nerobotizate, si anume aspectul de cirpeala. E foarte putin probabil ca Brancusi sa fi fost satisfacut de un finisaj atit de precar. Asa ceva nu se poate vedea in cazul nici uneia dintre sculpturile sale.“

Un fapt regretabil, stiut, este ca muncitorii de azi (ma refer, fara a dori sa acuz, la muncitorii de la noi) lucreaza mai putin ingrijit decit cei din generatiile interbelice. (Stau marturie tangibila, de pilda, blocurile de locuinte.) E plauzibil ca prima metalizare, facuta sub observarea atenta a lui Stefan Georgescu-Gorjan si a lui Brancusi, pe modulele proaspat turnate, sa fi avut drept rezultat suprafate perfect slefuite. Era de datoria fiecareia dintre echipele de restauratori care au intervenit, in timp, asupra lucrarii sa vegheze scrupulos la conservarea standardului de calitate al suprafetei metalizate. „Aspectul de cirpeala“ incriminat de Varia, de Shanes si de alti critici straini se datoreaza unei nepasari de asteptat in perioada comunista a „intrecerilor in munca“, dar compromitatoare azi. Se poate verifica, printr-o expertiza de specialitate, daca neregularitatile de suprafata provin de la prima turnare. In caz contrar, subscriu la folosirea robotului.


Paratrasnetul

Generozitatea si prietenia unui englez se masoara, probabil, si in rezerva acestuia de a deveni ironic atunci cind comportamentul interlocutorului ii ofera, ingenuu, ocazia pentru un exercitiu al spiritului. O scapare regretabila in restaurarea Coloanei este „teapa“ ridicola infipta in virful ei, sa o pazeasca de trasnet. Pasajul pe care il consacra Eric Shanes paratrasnetului instalat pe Coloana spune tot.


Strategia restaurarii

La inceputul anilor ’90, in incercarea de a recupera elita romaneasca din strainatate, Andrei Plesu, pe atunci ministru al Culturii, a demarat un numar de proiecte culturale stringente, incredintate hors concours unor personalitati de prima marime ale diasporei romanesti. Astfel, criticul Radu Varia, fost secretar al pictorului Salvador Dali, autor al unei monografii Brancusi tiparite in mai multe limbi si in editii succesive – o monografie distinsa cu premii internationale de carte – era rugat sa isi asume restaurarea ansamblului de la Tirgu-Jiu.
Andrei Plesu opta, astfel, pentru incredintarea restaurarii unui critic rafinat si tenace, promitator plasat, inclusiv in materie de audienta internationala. Desigur, un candidat numit hors concours de un for administrativ nu este in mod necesar validat si din punct de vedere stiintific. Ceea ce i s-a imputat constant criticului Varia de catre confratii din tara si, deopotriva, din strainatate a fost intentia de a folosi, ca documentatie a restaurarii, propria sa monografie.

Primul scandal a pornit de la intentia de a muta biserica Sfintii Apostoli de pe axa ansamblului si de a reamenaja axa stradala dupa standarde europene, familare poate lui Radu Varia, dar enigmatice pentru interlocutorii sai locali. Daca Radu Varia isi ducea, totusi, la indeplinire intentiile, beneficiind de sprijinul necesar, azi am fi avut, poate, un ansamblu restaurat la standarde europene cu, probabil, niste exagerari sau distorsionari care i-ar fi afectat partial reputatia.
Pina in 1996, cind Coloana a fost demontata, ansamblul arata – folosesc o comparatie neconventionala – ca o masina Dacia folosita vreo zece ani. Problema enuntata de criticii straini este ca azi, dupa restaurare, ansamblul arata ca o... Dacie noua. Putem accepta cu resemnare aceasta situatie, fiindca ea se insereaza „organic“ in realitatea noastra cotidiana. Nu o putem, insa, impune strainatatii. Consecinta performantei mediocre a restauratorilor ultimi comporta insularizarea ansamblului de la Tirgu-Jiu, trecerea lui intr-un spatiu de umbra deasa, unde trecatorii straini se aventureaza doar de nevoie.

Shanes ii reproseaza lui Radu Varia ca nu a organizat o conferinta internationala in 1996, cind a demontat Coloana. Conferinta, considera criticul britanic, ar fi permis „specialistilor in opera lui Brancusi, atit din tara, cit si din strainatate, precum si expertilor tehnici, sa dezbata – si, era de sperat, sa rezolve sn.n., E.S.t – problemele etice si tehnice generate de cea mai radicala restaurare a Coloanei“. Si totusi, o conferinta internationala nu rezolva, cu necesitate, toate problemele hotaritoare ale unui proiect de restaurare. La sfirsitul ei, Radu Varia ar fi dispus de citeva zeci de contributii punctuale, unele contradictorii, ce urmau sa fie integrate, de voie, de nevoie, in schema preexistenta – cu riscul, desigur, ca versiunea finala a scenariului restaurarii sa suscite noi acuze de subiectivism.
O alternativa tot atit de uzuala, dar comportind avantaje suplimentare in sensul eficientei, era ca Varia, o data numit responsabil al restaurarii, sa organizeze un concurs international de restaurare si amenajare a ansamblului de la Tirgu-Jiu si sa numeasa un juriu international. La sfirsitul concursului, presedintele in exercitiu ar fi avut de ales, sa zicem, intre 10-15 proiecte complete, eventual complementare. Proiectul cistigator de restaurare ar fi beneficiat, in plus, de o validare stiintifica. Varia si-ar fi asigurat astfel sustinerea specialistilor din tara, din strainatate, a mijloacelor media si a opiniei publice. Sarcina eroica asumata de Radu Varia – si pentru care nu i s-a multumit indeajuns (ba dimpotriva!) – de a gasi finantatori pentru realizarea proiectului ar fi fost, probabil, facilitata corespunzator.

Pina mai ieri, Radu Varia a monopolizat rolul tapului ispasitor. A relua acest exercitiu printr-o simpla tentativa de a schimba „actorul“ ar insemna a rata fondul problemei. Si cei dintii, si cei din urma au suferit de pe urma precaritatii unor pirghii institutionale (simplific deliberat problema), o situatie mostenita din regimul trecut. La nivelul anului 1991, cind Varia este nominalizat in fruntea proiectului, nici ministrului Plesu nu ii era cu putinta sa organizeze un concurs international de restaurare a ansamblului de la Tirgu-Jiu fara sa declanseze spaime patriotarde.
Ce prefiguram, asadar, pentru anii ce vin? Viitorul pare, astazi, mai detensionat decit in urma cu zece ani. A detrona sau nu echipa UAP, a instala abrupt in drepturi echipa Varia sau o echipa UAP reconfigurata nu rezolva, cum spuneam, disfunctionalitatile de fond. E de dorit ca viitoarele programe de restaurare sa fie ferite de improvizare, asezate mai temeinic pe un consens conceptual stiintific care sa premearga demersului administrativ.