OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Comentariul nostru din aceasta saptamina va avea patru parti. Prima, Allegro assai, dedicata pianistului Radu Lupu, care a implinit 60 de ani. Cea de-a doua, Lento e misterioso, va incerca sa atinga, chiar si superficial, o recenta aparitie editoriala sub genericul Muzica si iubire (Editura Niculescu, 2005), sub semnatura celui care a fost marele dirijor Wilhelm Furtwängler. In partea a treia, Allegro molto e con brio, ne vom exprima opinia despre Concertul al treilea, in re minor, de Serghei Rahmaninov, in interpretarea prea putin apreciatului pianist care este Viniciu Moroianu.

Si, in final, Marziale, un poco meno Allegro Senatoriale, citeva ginduri si rinduri despre o majestoasa constructie muzicala pentru orchestra, cor mixt, cor de copii, instrumente soliste (acordeon, sax alto, un ferastrau, o orga, 5 percutionisti si aparatura de mixaj pentru sunete procesate)), solisti (soprana, bariton), recitator, plus dirijorul, oratoriul Iisus cu o mie de brate de Mihaela Vosganian, pe versuri de Varujan Vosganian. „O comanda a Radiodifuziunii Romane/Canalul Romania Muzical pentru a fi prezentata in prima auditie mondiala, in cadrul festivalului dedicat Zilei Minoritatilor Nationale 2005“, dupa cum suna formularea oficiala din publicatia aparuta cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor, al Societatii de Radiodifuziune si sub inaltul patronaj al Ministrului pentru coordonarea activitatilor din domeniile culturii, invatamintului si integrarii europene, dl Marko Bela.

Radu Lupu este unul dintre marii pianisti ai celei de-a doua jumatati a secolului al XX-lea, cu o cariera internationala fulminanta pe toate meridianele si paralelele lumii. Elev al unei distinse si iubite profesoare, Florica Muzicescu, dar si cu studii „rusesti“ sub obladuirea si povatuirea lui Heinrich Neuhaus, care i-a „mosit“ si pe Gilels si pe Sviatoslav Richter, cu care ne-am fericit si noi tineretile muzicale in atitea concerte si inregistrari. Caci pina sa ajungem la „Deutsche Gramophone“ si „Columbia“ cu Rubinstein, Stern sau Casals, ne multumeam si cu inregistrarile de la „Melodia“ sau „Supraphon“-ul unde mai prindeam si cite un Rudolf Serkin, Kempff sau Edwin Fisher. Sa-i uram distinsului muzician, originar din Galati, cuvenitul „La multi ani!“, cu speranta ca va fi, cit de curind, oaspetele Romaniei.

- Wilhelm Furtwängler, din nou si mereu, printre noi
Corina Jiva Andreescu face o severa selectie din sase volume de dialoguri, memorii, amintiri, note diaristice, dar si pagini de corespondenta sau tandre insemnari ale sotiei dirijorului, care i-a stat alaturi intr-o perioada tulbure a istoriei lumii. Sint extrem de pretioase aceste marturii documentare pentru intelegerea nu doar a marii muzici si trasarea portretului unui muzician, ci si pentru relatiile artistului cu cetatea. Furwängler face parte dintre muzicienii care n-au parasit Germania nazista. Asa cum au procedat Bruno Walter, Klemperer, Rudolf Serkin sau fratii Busch. Si chiar daca a refuzat sa colaboreze politic cu regimul, a acceptat anumite onoruri ale regimului national-socialist si, ceea ce i se reproseaza si azi, nu a incetat sa fie activ in plan artistic. Fiind obligat, dupa razboi, sa suporte judecata noilor autoritati sau a opiniei publice. A fost reabilitat, dar polemici dintre cele mai virulente au loc si azi. De remarcat pasiunea cu care l-au aparat muzicieni de talia lui Yehudi Menuhin dupa razboi, si Daniel Barenboim in acesti ani din urma.

- Rahmaninov in interpretarea lui Viniciu Moroianu
Viniciu Moroianu este un excelent pianist contemporan, care, spre surprinderea si amaraciunea noastra, nu este perceput ca un mare maestru, cum sint Valentin Gheorghiu sau Dan Grigore. Viniciu Moroianu a confirmat mereu si constant ca este un foarte bun muzician, chiar daca nu a reusit sa intre pe marile circuite internationale si sa-si faca un „nume“ (popularitate, glorie, premii etc.) pe masura valorii sale reale. Atestarea internationala presupune si alte criterii si miscari extramuzicale, promovarea, publicitatea si rolul impresarilor fiind decisiv. Ar merita detaliat subiectul. Viniciu Moroianu a interpretat Concertul in re minor de Rahmaninov in stil propriu, cu vadita participare si traire launtrica, abordind o extrem de dificila partitura cu o siguranta si tehnica de invidiat. Cu un Preludiu de Skriabin la bis a cucerit o sala intreaga care l-a ovationat minute in sir. Poate ca diriguitorii culturali se vor apleca cu mai multa atentie asupra acestui pianist contemporan care merita toate aprecierile noastre.

- Vosganienii
Mihaela Vosganian este deja o compozitoare cu staif si remarcabile succese, facind parte din ce am numi „generatia de mijloc“. Lucrarea prezentata la Sala Radio, in premiera absoluta, este de proportii impresionante si de o complexitate deosebita. Pe un scenariu literar semnat de polivalentul politician si scriitor Varujan Vosganian, oratoriul Iisus cu o mie de brate se prezinta ca o ampla fresca muzicala a unor pagini de istorie contemporana. Sacrificiul fiului lui Dumnezeu se conjuga, in viziunea celor doi soti, cu cel al tinerilor morti in decembrie ’89. Strict muzical vorbind, sint zece secvente, de diferite concentratii armonico-compozitionale, unde materialul sonor este exprimat in variate modalitati de expresie. De la marile momente corale, bine armonizate de dirijorii corurilor radio, amintind prin ritm si culoare de Orff, pina la momente exotice, solistice sau in „tutti“, de o mare delicatete. Impresionantul aparat orchestral – excelenti cei 5 percutionisti, ca si vocile prestigioase ale Georgetei Stoleriu si Eduard Tumagian – ar fi meritat, poate, un dirijor de forta si experienta lui Furtwängler, tinarul Tiberiu Soare fiind depasit de dificultatea si complexitatea modala a lucrarii. Credem ca, alaturi de amplele lucrari vocal-simfonice ale lui Krzystof Penderecky, Gheorghe Dumitrescu sau recent cintatul Memorial al regretatului Anatol Vieru, si Iisus-ul Mihaelei Vosganian isi poate gasi un loc pe masura.