Săptămîna trecută am scris despre calitatea textelor
publicate pe Internet de presa românească. Tot atunci, am aruncat o mică ancoră
spre acest articol, menţionînd că autorul lui este frecvent sancţionat, fără
menajamente, de comentatori. Care este calitatea comentariilor de pe site-urile
româneşti de presă, cine se află în spatele opiniilor postate în subsolul
articolului şi cine normează publicarea opiniilor? Sînt cîteva întrebări la
care sper să răspundă convingător acest articol.
Trendul comentariilor la finalul articolului
Cred că nu greşesc cînd afirm că moda comentariilor de la
finele unui articol de presă a apărut datorită blogurilor. Aici se năşteau
frecvent controverse în jurul vreunui subiect lansat de blogger, iar
comentariile puteau fi numărate cu zecile, în blogurile populare. Timid,
publicul a început să folosească spaţiul de comentarii din subsolul articolelor
publicaţiilor on-line, iar astăzi putem vedea sisteme complexe de postare a
opiniilor cititorilor.
Comentarii pe blog vs. comentarii pe un site de ştiri
Comentariile scrise la articolele de pe bloguri sînt, în
general, civilizate şi la obiect, pentru că publicul este filtrat sau nişat,
iar autorul blogului îşi moderează constant comentariile puse la el în pagină –
fie prin aprobare manuală, fie prin publicare automată, cu ştergerea ulterioară
a comentariilor „stricate“, sau prin interzicerea accesului comentatorului.
Frica de pedeapsă este mai mare aici decît pe un site de ştiri, unde
comentariile sînt publicate la vrac, de obicei fără a fi moderate şi fără a mai
fi citite de vreun responsabil al publicaţiei.
Autorul şi comentatorii săi
Din nou, fac referire la dihotomia blog/ site de ştiri.
Bloggerul înţelege mult mai bine importanţa feedbackului şi relaţionează
constant cu comentatorii săi, pe cînd acest gest este rara avis în cazul
autorului din publicaţiile tipărite, care apare apoi volens nolens pe net. La
fel, în cazul redacţiilor on-line mici: odată publicat textul, nimeni din
redacţie nu mai intră pe pagină pentru a-l reciti ori pentru a intra în dialog
cu comentatorii. Ceea ce nu este deloc bine, pentru că nu se va putea păstra un
public fidel.
Comentarii on-topic şi off-topic
Bloggerul nu va permite comentariile off-topic, adică în
afara temei lansate, acest lucru este sigur. Publicaţiile cu site nu au nici o
apăsare, după cum notam mai sus. Printre chestiunile off-topic, cele mai
frecvente se numără anunţuri de tot felul, reclamă la alte site-uri, atacuri la
adresa altor comentatori (cu o rată „de succes“ ridicată!), deschiderea unor
discuţii fără legătură cu articolul etc.
Printre comentariile on-topic, aş aminti unul dintre
subiectele atinse de mine în articolul „Păcatele ştirilor on-line“: semnalarea
unor (presupuse) greşeli în articol, contrazicerea autorului ori completarea
acestuia etc.
Moderăm sau lăsăm la liber comentariile?
Opinia mea este că nici un site responsabil nu poate lăsa
100% nemoderate comentariile. Dacă site-ul are o comunitate civilizată de
comentatori, ar putea publica automat opiniile la un articol, dar ochiul unui
responsabil ar trebui să aibă în vedere pagina cu pricina. Şi risc un dezacord
cu mulţi colegi de presă afirmînd că sarcina aceasta aparţine a autorului
articolului! Acesta, exact ca un blogger, este responsabil de administrarea
paginii articolului său. El, autorul, trebuie să intre în dialog cu aceia care
îi oferă feedback, el va vedea greşelile semnalate şi le va putea corecta, şi
tot el îi va penaliza pe comentatorii care derapează. Este un risc mare să-i
cenzureze pe aceia care scriu civilizat opinii contrare cu a sa? Desigur,
bloggerii fac asta de multe ori, din păcate, pe principiul nesănătos: „Este
blogul meu, fac ce vreau eu“. În presă, riscul este poate mai mic, pentru că se
presupune că un jurnalist autentic este, din start, un ins responsabil şi
corect.
Comentatorul lipsit de faţa umană
Anonimatul, trăsătură a comentatorului ştirii on-line, a
permis dezvoltarea unui stil agresiv de exprimare a opiniei. Ştiind că nu riscă
mare lucru, comentatorul poate jigni fără probleme autorul articolului, alţi
comentatori, poate scrie într-un limbaj grosier o părere despre tema din
articol etc. Unele site-uri mari de ştiri, între care Ziare.com, au creat o
comunitate a publicului care postează opinii la articole. Astfel, avînd un
profil, mă simt responsabil pentru că voi scrie de pe un nickname unic.
Publicaţia m-ar putea bloca dacă aş încălca eticheta – vechiul şi uitatul
concept al politeţii de pe Internet. Apoi, prin crearea unui profil, mulţi
comentatori îşi clădesc o reputaţie în on-line. Se străduiesc să posteze opinii
cît mai pertinente, îşi corectează textul opiniei, înainte de publicare, şi
urmăresc reacţia la acesta.
Avem nevoie de norme?
Cred că ar trebui ca fiecare site de ştiri, de presă, în
general, să gîndească şi să implementeze un sistem de gestionare a
comentariilor. În primul rînd, să redacteze un set de reguli clare şi simple,
astfel ca fiecare comentator să ştie ce poate şi ce nu are voie să scrie.
Apoi, comentariile trebuie urmărite de autorul articolului
sau de un responsabil din redacţie – dacă autorul nu poate să o facă.
Comentatorii vor rapid reacţii, vor răspunsuri de multe ori şi redacţia trebuie
să fie pregătită.
Pentru a îmbunătăţi calitatea textelor publicate în rubrica
de comentarii, sînt necesare renunţarea la comentariul anonim şi obligarea
creării unui profil, în paşi cît mai simpli şi cu durată scurtă de înscriere,
permiterea editării comentariului postat cu o durată-limită de timp (15 minute
este suficient), intervenţia autorului, selectivă şi în cîteva momente ale
zilei, direct în comentarii, cu opinia şi răspunsurile sale.
Gîndiţi-vă ce ar fi ca un C.T.P., care îşi citeşte asiduu
comentariile la editoriale, să intervină direct în zona de comentarii! Însă,
fără un profil (cont de utilizator) validat de redacţia site-ului Gândul, şi eu
aş putea fi acel C.T.P. care scrie un comentariu...
„Da, comentez!“ – spune cititorul autorului
Ca autor de articole, am nevoie de comentarii, critice sau
laudative. De asemenea, ca autor care publică pe net şi care are şi un blog,
înţeleg extrem de bine că este responsabilitatea mea să îmi gestionez
comentariile şi comentatorii unui articol.
Şi poate că aceasta este o altă provocare a jurnalistului
on-line, alături de acelea amintite în articolul meu mai vechi „Scrieţi băieţi,
numai scrieţi pentru Google!“.