Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2008   |   Iulie   |   Numarul 431   |   Complicitate şi cinism

Complicitate şi cinism

Autor: Carmen MUŞAT | Categoria: Editorial | 1 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Complicitate şi cinism
Presa vuieşte, acuzele curg din toate părţile, nu mai e de mult o noutate pentru nimeni: sistemul educaţional românesc merge din rău în mai rău. Să nu ne facem, însă, iluzii în privinţa posibilităţilor de rezolvare a crizei profunde în care se află educaţia în România; procesul de degradare continuă nu va fi stopat prea uşor, cîtă vreme va funcţiona complicitatea profesori-părinţi-elevi-inspectorate şcolare-minister, girată şi tolerată de factorul politic. Cît despre politicieni, e limpede – cel puţin din reacţiile acestora la ultimul scandal legat de recenta sesiune de bacalaureat – că ceea ce îi interesează nu este rezolvarea crizei, ci acumularea unui capital electoral printr-o retorică lipsită de orice fundament etic. Ceea ce ne oferă politicienii – indiferent de culoarea lor politică – nu sînt soluţii, ci vorbe goale. E revoltător să-i vezi şi să-i auzi astăzi pe domnii şi doamnele din PSD şi PDL – care au gestionat, prin reprezentanţii lor (Andronescu, Athanasiu, Miclea şi Hărdău) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – vorbind despre incompetenţă, despre corupţie, despre proasta organizare a examenului de bacalaureat, cînd din 2000 încoace, an de an, mass-media a semnalat permanent aceleaşi disfuncţionalităţi şi pe vremea cînd aceştia se aflau la conducerea onor ministerului.
 
Am văzut-o pe Olguţa Vasilescu (fostă PRM, actualmente PSD, cea care deplîngea introducerea în programa şcolară a unor reprezentanţi ai Generaţiei beat pe motiv că se încurajează astfel beţia în rîndul adolescenţilor!) dîndu-şi cu părerea despre un subiect pentru care nu are nici o competenţă, deşi în calitatea ei de preşedintă a Comisiei de învăţămînt din Camera Deputaţilor ar trebui să-l cunoască foarte bine. Nu s-au lăsat mai prejos nici Ecaterina Andronescu, nici Mircea Miclea şi nici Mihail Hărdău, care par să fi dobîndit în răstimpul de cînd nu mai sînt miniştri o clarviziune absolută, care le permite să taie nodul gordian dintr-o simplă întorsătură de frază. Ei uită că, atunci cînd erau în măsură să decidă, fie au luat decizii catastrofale (Andronescu şi Hărdău), fie au dat bir cu fugiţii după doar cîteva luni de ministeriat (Mircea Miclea).
 

Detestabilă mi se pare demagogia desăvîrşită, la limita cinismului, cu care domnii Boc şi Hărdău acuză proasta organizare a bacalaureatului, în condiţiile în care fraudarea examenelor nu este, în România zilelor noastre, o excepţie şi nu a fost inventată anul acesta, ci e regula după care sistemul s-a condus în ultimii şapte ani. E foarte adevărat că proporţiile acesteia s-au amplificat an de an, culminînd în sesiunea abia încheiată, copiatul fiind favorizat de postarea pe Internet a variantelor de subiecte şi de apariţia unor materiale „auxiliare“, ce conţin soluţiile de-a gata (inclusiv comentariile la aşa-zisele texte „la prima vedere“). Dar cine a avut iniţiativa punerii tuturor variantelor pe Internet? Chiar Mihail Hărdău, cel care pretinde azi că nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase şi care cere – culmea cinismului demagogic – renunţarea la o măsură de el însuşi iniţiată. Nimeni din PSD, PD-L sau PNL (şi cu atît mai puţin din celelalte partide) nu a protestat cînd s-a luat această măsură, nici unul dintre oamenii politici nu a considerat că educaţia trebuie să fie o prioritate în România şi nici nu a luat în serios semnalele transmise de societatea civilă sau de experţii în educaţie.

Politicienii îşi aduc aminte de tarele sistemului educaţional doar la sfîrşit de an şcolar sau în preajma campaniilor electorale, şi atunci numai pentru a arăta cu degetul spre Celălalt, spre adversarul politic, nu pentru a identifica adevăratele cauze ale răului sau pentru a propune proiecte eficiente pe termen lung.
 

Dar îşi doreşte cineva o reformă reală a învăţămîntului autohton? Obişnuiţi să trişeze, să dea şi să primească şpagă, să nu depună, în timpul anului şcolar, nici un fel de efort intelectual, cei mai mulţi dintre beneficiarii sistemului (elevii şi părinţii), precum şi aceia care ar trebui să le fie modele etice şi profesionale – i-am numit pe profesori – refuză orice iniţiativă menită să elimine frauda, reuşind, cu o inventivitate şi o perseverenţă demnă de cauze mai bune, să „fenteze“ orice lege şi orice regulament. Banca Mondială a finanţat, în anii ’90, programe destinate reformării şcolii româneşti, s-au investit bani grei în elaborarea de programe şi manuale noi, în formarea unor experţi – solicitaţi astăzi de ţările vecine, dar ignoraţi cu desăvîrşire în România, unde nimeni nu are nevoie de competenţa lor. La ce bun, dacă bătaia de joc şi furatul căciulii au devenit sporturi naţionale ce compromit definitiv idei precum valoare, competiţie şi fairplay? Cei care ies înfrînţi dintr-o asemenea „competiţie“ sînt cei care se iau în serios, cei care vor să gîndească pe cont propriu şi care refuză să facă parte din turmă. Lor li se rîde în nas.

 


Comentarii utilizatori

RESTUL E TACERERadu Alexandrescu - Miercuri, 16 Iulie 2008, 09:55

Interventia aceasta este semnata cu pseudonim, recunosc, pentru ca, anul trecut, exasperat de abuzurile incalificabile ale unor semianalfabete cu diploma, am dezvaluit cateva evidente cazuri de plagiat prin care isi obtinusera gradele didactice si alte avantaje profesionale. Am descoperit apoi ca atinsesem un cuib de vipere, pentru ca numarul celor implicati in vanzarea si cumpararea de diplome si indulgente era surprinzator de mare, urcand pana in sferele cele mai inalte.
De aceea, ca un om care a slujit invatamantul aproape 40 de ani si care il cunoaste bine din interior, pot sa afirm ca ciuma pilelor, relatiilor, blaturilor, aranjamentelor, spagilor, masluirilor de tot soiul isi are izvorul in calitatea umana a profesorilor, (directorilor, inspectorilor ...), cei mai multi dintre ei fiind rodul putred al sistemului pe care, chiar daca nu l-au creat ei, l-au dus aproape de perfectiune.
De aceea, mi-e frica sa semnez cu numele meu, pentru ca actul de dreptate pe care l-am indraznit recent a dus nu la anchetarea fraudei dovedite, ci la marginalizarea mea progresiva, invaluita intr-un voal de ura viscerala. A incerca sa indrepti sistemul din interor echivaleaza cu o sinucidere.
RESTUL E TACERE !

 
 
 
 
Cele mai citite articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Speranța lucidă a Bucureștilor
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
Fără epic (II)
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Fără epic (II)
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai recente comentarii
Codruta CRETULESCU ?
iată câteva lucruri care nu-mi plac
Raspunsuri
Felicitări
Marius Oprea
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire