OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Pentru multe dintre statele foste comuniste, anii nouazeci au fost un deceniu pierdut – din punct de vedere politic, cultural si economic –, ceea ce a facilitat Uniunii Europene si cu precadere intreprinderilor vestice inglobarea noilor teritorii. Exemplu: expansiunea catre est a economiei germane a dus la puternice concentrari pe piata ale unor concerne precum Volkswagen (Cehia si Polonia), trustul media WAZ (Croatia) sau compania energetica EnBW (Macedonia).

Investitii directe de patru miliarde de euro curg anual din Germania inspre Romania, stat care din 2007 este membru UE. in aceasta privinta, Germania e pe locul doi dupa Italia. Paradoxal, procesul de transformare economica a unei tari sarace intr-o tara cu mina de lucru ieftina a declansat o explozie in domeniul cultural. Autorii si artistii romani sint mai cautati ca niciodata la nivel international. Suhrkamp a cumparat drepturile de traducere pentru tinarul romancier Filip Florian, regizorul Cristi Puiu a fost premiat in 2005 la Cannes, iar Dan Perjovschi si Mircea Cantor sint in ascensiune pe scena artistica. Cultura matura in urma reorganizarii societatii romanesti. in Bucuresti, una din cele mai vii si mai scumpe metropole din europa, tinerii poeti, artisti si regizori savureaza schimbarea vremurilor si trecerea la capitalism, care le-a adus succes si life style.

O analiza temeinica, la nivelul intregii societati, a tranformarii nu este dorita nici de fostii comunisti, nici de liberali. Protestul sau rezistenta nu sint considerate cool de catre tinara generatie, iar ONG-urile si miscarile pentru drepturile omului se lipesc de mainstream-ul liberalist. Cu alte cuvinte: societatea se normalizeaza si se apropie de situatia mohorita din Vest. Pentru ca sta in calea fortelor dezlantuite ale liberalismului, cultura privirii critice se dezvolta doar timid si punctual, si pe linga asta se afla mereu in pericolul de a fi preschimbata in life style. in Romania problema fundamentala a ancorarii unei culturi a privirii critice se gaseste in viata sociala; la fel se poate spune despre problema institutiilor-lipsa si a educatiei deficitare. Institutiile si dispozitivele culturale existente, universitatile si academiile sint orientate traditionalist, din care cauza aprecierea culturii critice in societate este in general foarte scazuta.

Vechilor elite tehnocrate care l-au dat jos pe Ceausescu si au preluat puterea le vine relativ usor sa isi construiasca, la nivel cultural, o identitate postcomunista de „europeni“, pentru ca pot sa faca apel la un dispozitiv care zace la un nivel mai adinc si care este foarte eficace. E vorba de dispozitivul national dezvoltat sub Ceausescu, care lega afirmarea originii latine a romanilor de o politica agresiva de suveranitate si de securitate. Din aceasta, elitele culturale ale Romaniei de azi au amalgamat o curioasa ideologie culturala antimodernista si astfel, in mod ironic, au reinnoit dispozitivul comunist; spatiul cultural refuzind realizarile modernitatii si inclinind in schimb spre traditionalism si o mitologie national-etnica, in care Romania s-a situat pina la 1989 a fost complet „europeizat“ in chip retrospectiv. Tocmai protofascistii ani treizeci, cu protagonistii lor Noica, Eliade si Cioran, sint considerati astazi ora zero a culturii romane.

Antisemitismul romanesc de tip eliminatoriu este, acum ca si inainte, un tabu. Neospiritualismul si eclectismul incetoseaza trecutul comunist nedepasit, ca si implicatiile fasciste ale perioadei antonesciene. in privinta asta, ar fi in sfirsit timpul nu doar pentru punerea in relatie in mod critic a dispozitivului dominant al antimodernismului cu propria istorie comunista si demascarea sa ca forma discursiva activata a discursului national, ci si pentru incorporarea renovarii de mult intirziiate a propriei istorii intr-un discurs despre istoria comuna europeana.
Modelul preferat indeobste, prin care comunismul este interpretat ca drum gresit sau ca fundatura a istoriei, este prea limitat. Procesul contemporan de restructurare a societatii postcomuniste, precum si a propriului sine ca „european“, in conditiile dizolvarii trecutului comunist si ale puternicelor sale impregnari culturale, nu se bazeaza pe o prelucrare critica a istoriei, ci tinde spre prezentarea unei continuitati a istoriei nationale, a miturilor, traditiilor si autoaprecierilor sale culturale; insa aceasta prezentare, amalgamata de catre noile elite, reprezinta produsul „discursului national“ al comunismului, purtind vesmintele liberalismului acum dominant.

Procesul aculturatiei europene nu poate fi priceput decit cu dificultate prin intermediul vechilor terminologii monocauzale sau bipolare; descrierea reliefului comun european, care abia incepe sa iasa la iveala, reuseste mai degraba prin definitii deteritorializate, care accentueaza faptul ca proiectul critic al unei „euroidentitati“ trebuie sa se bazeze pe eforturi care sa anuleze granitele, si nu pe practici de ingradire. Vechile reprezentari si principii de constructie monocauzale, ale nationalitatii, etniei, religiei si identitatii – care, paradoxal, se innoiesc in postcomunism cu atit mai puternic cu cit se apropie concretizarea Europei – trebuie depasite, iar perceptii noi, „pozitive“ ale „celuilalt“, ale „alteritatii“ si cu precadere ale „sinelui“ trebuie formulate. inainte ca acest „sine“ – care, in realitate, trebuie mereu gindit drept „celalalt“, dupa cum a observat Edward Said – sa poata fi stabilit cu aproximatie, trebuie ca balastul unor reprezentari culturale si determinari conceptuale ale autoidentificarii europene, in parte vechi de secole, sa fie aruncat peste bord: prin practici de analiza discursiva – descompunere, transformare, reasamblare.

Marea exceptie: IDEA Design &Print Cluj
O exceptie remarcabila in viata culturala romaneasca, unde domina un discurs antimodernist, o constituie editura IDEA Design &Print, care pe linga traduceri importante ale unor autori straini scoate si revista IDEA arta + societate. Mica editura reprezinta polul intelectual care se opune Bucurestiului. in timp ce in Bucuresti editura Humanitas se lasa prada eclectismului cu autori ca Eliade, Cioran sau Heidegger, iar puternica editura Polirom, din Iasi, domina piata cu circa 350 de titluri pe an, IDEA a ocupat nisa intelectualitatii critice. Editorul Timotei Nadasan afirma programatic: „Echipa redactionala refuza cu strictete esteticismul, academismul si orice transcendente institutionalizate, cum e religia. Proiectul nostru editorial se distanteaza si de asa-numita cultura a expertilor, care a devenit un simptom al birocratismului lipsit de suflet“.

Echipa redactionala, careia ii apartin printre altii intelectuali critici ca Ciprian Mihali, Adrian T. Sirbu, Alex. Cistelecan, Andrei State, ca si curatorul Attila Tordai-S. si artistul Ciprian Muresan, publica in special traduceri in premiera din teoreticieni francezi, cum ar fi Roland Barthes, Gilles Deleuze, Jacques Derrida, Michel Foucault si Jean-Luc Nancy, dar si Hannah Arendt si Walter Benjamin, Peter Sloterdijk si, recent, Giorgio Agamben. Noi serii de carti despre spatiul public (Colectia „Public“) si despre postcomunism (Colectia „Refractii“) sint planificate pentru 2007. in Colectia „Public“ au aparut deja cartile de artist ale Anettei Mona Chisa, ale lui Daniel Knorr si Dan Perjovschi. Volumele editate exceptional si avind un design la un nivel calitativ ridicat ar trebui sa actioneze ca agenti impotriva relativismului cultural romanesc, orb la adresa istoriei. Conceptia ajunsa la moda in postcomunism, a neutralitatii oricarei ideologii (la momentul actual, neoliberalismul), care pluteste ca un spirit universal deasupra societatii si care supune viata intereselor de profit ale capitalului, e criticata de colectivul IDEA ca fiind o „fictiune“. Activitatea editoriala e inteleasa ca „practica teoretica“ pentru analiza conditiilor de existenta din postcomunism.

Editura, careia ii este atasata o tipografie cu succes comercial, e condusa de Nadasan in stil de mecena, ca si revista trimestriala IDEA arta + societate, care apare in romana si engleza si e considerata una din cele mai bune din Europa de Est. Ca publicatie-partener oficiala a expozitiei documenta 12 revista reuneste contributii din filozofie, sociologie si teoria artei. in numarul 24 (iarna 2006) se gaseste, pe 120 de pagini, un dosar solid despre postcomunism. Merita subliniat studiul „Modernitatea postcomunismului“, al redactorului Ovidiu Tichindeleanu, in care autorul descrie spatiul postcomunist ca obiect de colonizat al „eurocentrismului si capitalocentrismului“.
Pe plan politic, colectivul IDEA se pozitioneaza la „stinga“ si e format dintr-un grup combativ de tineri filozofi, teoreticieni ai artei si artisti, scoliti in neomarxism si poststructuralism. Le revine sarcina construirii unui „aparat conceptual critic“ pentru cercetarea si compilarea problemelor care formeaza si determina viata in postcomunism: intoarcerea puterii uzurpatoare in vesmintele neoliberalismului, criza universitatii, globalizarea si puterea emancipatoare a criticii.