OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Odata cu aparitia primelor generatii pentru care comunismul nu mai constituie o experienta concreta, dezbaterile despre comunism intra, sensibil, intr-o noua etapa. Cum si ce retinem din comunism, mai mult, cum il recream pentru cei pentru care el se mixeaza cu fictiunea – sint, toate, intrebari cu care se confrunta, tot mai acut, cercetatorul nou. Asupra acestor puncte s-a insistat si in dezbaterea initiata de Ruxandra Cesereanu si Ion Manolescu, sub egida NEC, in 4 martie. La intilnire au participat de asemenea: Stefan Borbély, Corin Braga, Paul Cernat, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, Ovidiu Pecican, Doru Pop, Anca Hatiegan si Dorin Dobrincu.

De aici, probabil, si insistenta asupra unui comunism bine conturat factologic (Ion Manolescu) sau asupra unei istorii simple si obiective (Ruxandra Cesereanu). Cercetatorul de tip nou se adreseaza tot mai mult unui public pentru care lumea totalitara a devenit un construct. Discursul despre comunism nu se mai bazeaza pe complicitatea de experienta dintre interlocutori, ci pe date cit mai precise. Memoria afectiva va fi inlocuita, tot mai mult, de cercetarea pozitivista, iar informatia va substitui aluzia, intr-un efort teoretic sporit. Sub semnul acestei translatii, insusi obiectul discursului despre comunism se ramifica. Nu mai exista doar un imaginar totalitar, ci doua. Participantii la dezbatere formuleaza ipoteza conform careia comunismul malefic, al suferintelor si al atrocitatilor, e dublat de un comunism cotidian, al obiectelor (ideologice) banale. Daca Doru Pop insista asupra celui de-al doilea, Angelo Mitchievici priveste cele doua „fatete“ ale comunismului intr-un continuum firesc.

Cele mai interesante sint solutiile care privesc reconditionarea explorarilor in comunism. Doru Pop propune, de pilda, recuperarea memoriei prin confectionarea unor fictiuni pe intelesul tuturor, care sa functioneze in logica unor „contraproduse culturale“. Artei politizate a comunismului ar trebui sa-i corespunda o arta, nu mai putin ideologizata, a acomodarii cu trecutul. Partial, cam acesta era si obiectivul celor patru autori care incercasera sa redea, in volumul O lume disparuta, o istorie a vietii private a comunismului, dupa cum marturiseste Angelo Mitchievici.
De retinut este si solutia pe care o propune Stefan Borbély in aceasta reevaluare a comunismului – nu inainte de a se intreba, insa, daca e legitima sau necesara „incarcarea“ memoriei tinerilor cu o istorie pe care nu au trait-o. Comparatistul porneste de la premisa ca o naratiune majora cu privire la comunism nu ar fi posibila din simplul motiv ca multe dintre documentele majore au fost distruse de-a lungul anilor. Perioada anilor ’50 aproape ca nu poate fi reconstituita documentar cu materialele aflate in marile biblioteci romanesti. Prin urmare, solutia ar fi exploatarea unor surse marginale, precum fostele hrube ale caminelor culturale din orase sau sate, dar si relicvele din poduri sau valize uitate.

Dupa parerea lui Stefan Borbély, acestea constituie „tezaurul virtual“ care ar putea redimensiona discursul despre comunism. Teoria se muleaza si ea pe acest gen de suport material: ceea ce comparatistul propune e, de fapt, o microistorie care sa se foloseasca de studiul de caz si de anecdoticul politic in „refacerea localului“.
Interesante probleme de metoda au ridicat si interventia lui Paul Cernat si cea a Ruxandrei Cesereanu. Primul accentua asupra eclectismului metodei din Explorari in comunismul romanesc, proiect care incearca „suplinirea istoricilor de profesie“. Ruxandra Cesereanu subliniaza, la rindul ei, diferitele „obstructii institutionale“ care deriva din caracterul greu incadrabil al studiului sau. Nefiind nici istorii, nici fictiuni, nici tratate de psihologie, scrierile despre comunism sint mai degraba incadrabile in termeni generici si generosi precum „eseuri de mentalitate“. Prin urmare, studiul despre comunism apeleaza la un discurs hibrid, la o literatura de granita, care implica ruptura cu metodele vechi de analiza a istoriei sau a literaturii. Ca si cum a vorbi despre comunism presupune o mutatie in insasi modalitatea de a vorbi.

Dincolo de dezbaterea conceptuala, intilnirea a propus, totusi, o varianta concreta de reconditionare a memoriei. Octavian Coman, initiatorul site-ului www. comunism.ro (in sala au mai fost prezenti alti doi colaboratori, Daniel Iftene si Andrei Costina), a prezentat, succint, modalitatea in care a fost gindit acest proiect. Creatorii site-ului au pornit, pe de o parte, de la premisa ca informatiile despre comunism sint reduse la un cerc inchis si, pe de alta parte, ca acestea circula pe Internet intr-o maniera disparata si distorsionata. Prin urmare, cele doua obiective principale ale proiectului sint de a face informatia despre comunism cit mai accesibila, dar si de a o prezenta intr-o maniera profesionista. Nu in ultimul rind, „stirnirea senzatiilor“, dupa cum se exprima Coman, este unul dintre ingredientele care ar restabili legatura cu publicul tinar. Iata, asadar, ca istoria „factologica“ a comunismului – despre care vorbeau teoreticienii – isi gaseste un bun punct de pornire in sistematizarea propusa de tinerii jurnalisti. Caci parasind sfera experientei traite, domeniul comunismului va trebui „reconstruit“ prin metode cit mai exacte. Batalia conceptuala pentru memoria lui de abia acum incepe.