Nr. 740 din 19.09.2014

On-line - actualitate
Restituiri
Editorial
Actualitate
Polemici
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie
Memorii
Arte
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2002   |   Octombrie   |   Numarul 140   |   Comunismul tirziu in „oglinda“ unui dosar de urmarire informativa

Comunismul tirziu in „oglinda“ unui dosar de urmarire informativa

Autor: Ion Bogdan LEFTER | Categoria: Actualitate | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Dezvaluirile pe care Radu Ioanid le-a facut in editia de saptamina trecuta a Observatorului cultural dupa ce si-a consultat dosarul de Securitate au aprins deja spiritele. Importanta momentului nu trebuie subestimata: se dovedeste pentru prima oara in Romania postcomunista ca anumite personalitati ale sociologiei actuale au avut relatii de colaborare cu politia politica a vechiului regim. Fara speculatii si vorbe in vint: cu documente, cu facsimile dupa paginile „dosarului de urmarire informativa“, plus actul oficial al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor fostei Securitati – CNSAS prin care, la cererea lui Radu Ioanid, sint deconspirati Dumitru Sandu, astazi profesor la Facultatea de sociologie a Universitatii Bucuresti, si Dorel Abraham, pina de curind director al Centrului de Sociologie Urbana si Regionala – CURS. Ei au furnizat in scris informatii asupra colegului lor folosind numele de cod „Sava“, respectiv „Dorel“.
Pe de alta parte, motivul pentru care Securitatea decisese „urmarirea informativa“ a lui Radu Ioanid e extrem de elocvent: tinarul sociolog se ocupa in timpul liber de istoria autohtona a extremismului de dreapta. In „oglinda“ dosarului pe care politia politica i l-a consacrat lui Ioanid se rasfringe – astfel – ideologia comunismului tirziu.
Despre aceste doua implicatii majore ale cazului – in cele ce urmeaza.


Mecanismele istoriei recente

Se stiu astazi destul de multe lucruri despre Securitatea comunista. O avalansa de dezvaluiri, declaratii, interviuri, file de dosar au compus dupa 1990 o bogata materie documentara, la care s-au adaugat in ultimii ani cercetari aplicate, realizate de – mai ales tineri – istorici si politologi. Cele mai recente studii, de mare anvergura, in aceasta directie ii apartin lui Marius Oprea (doua volume editate de Polirom).
De citiva ani incoace, ne aflam intr-o etapa noua. O data cu infiintarea Consiliului pentru Studierea Arhivelor fostei Securitati, pe baza Legii de deconspirare a Securitatii ca politie politica, mii de persoane au avut acces la dosarele de urmarire informativa care fusesera consacrate inainte de 1989. O serie de personalitati publice au comunicat apoi date si au descris atare experienta, deloc placuta: descoperirea faptului ca viata lor privata s-a aflat sub observatie intr-o masura mult mai mare decit isi inchipuisera, plus ca si-au putut identifica „turnatorii“ printre prietenii si colegii apropiati. Cartile publicate de William Totok si Stelian Tanase in urma investigatiilor pe care le-au facut asupra propriilor lor urmaritori au stirnit – pe drept – multe comentarii.

Intr-un dosar de Securitate se „oglindesc“ mai multe lucruri: mecanismul de lucru al politiei politice, cu „tehnicile“ si „strategiile“ sale, dar si – prin extrapolare – sistemul comunist in ansamblu, adica o intreaga istorie. In dezvaluirile lui Radu Ioanid frapeaza mai degraba planul general, ideologic, decit acela concret, al modului cum a fost organizata „urmarirea informativa“. Tinarul sociolog a inceput sa fie „filat“ intrucit „comisese“ deja (cum li se spune in documentul prin care se deschidea „urmarirea informativa“:) lucrari cu „caracter ostil“. Or, regimul s-a pretins de la inceput si pina la sfirsit „de stinga“, internationalist si antifascist. De ce – atunci – era „ostil“ un cercetator care se ocupa de istoria extremei drepte romanesti, si anume identificindu-i nu numai influentele europene, ci si radacinile autohtone? Evident, raspunsul trebuie cautat in „pudibonderia“ ideologica a comunismului, care nu si-a acceptat niciodata oficial devierea spre nationalism, dar era constient de ea. Penalizarea celor care cercetau trecutul extremist de dreapta indica fara gres o mauvaise conscience: ideologii anilor ’70-’80, in frunte cu Nicolae Ceausescu, stiau ca asta inseamna avansarea spre intelegerea combinatiei perverse la care regimul ajunsese. Caci nu un „simplu“ comunism am avut in deceniile 8 si 9, ci un „national-comunism“, o impletire a extremismului de stinga cu cel de dreapta. Cazul lui Radu Ioanid aduce probe irefutabile, indemnind la o mai atenta, mai profunda cercetare in atare directie.


Lumea sociologilor

Este – apoi – tema informarilor propriu-zise. Gravitatea deconspirarii celor doi cunoscuti sociologi nu-i vizeaza numai ca persoane, ci si mediul lor profesional in ansamblu.
La modul general vorbind, sociologii sint – prin insasi natura meseriei lor – diagnosticieni ai comunitatii careia ii apartin, pe care o studiaza si ajung sa o cunoasca in detaliu, ca specialisti autorizati, exersati in analiza mecanismelor ei interne. In concret, ei sint – cind sint, adica la virf! – excelenti consultanti in materie de procese sociale, politice, economice, financiare, pe care le pot investiga spre beneficiul comanditarilor de studii, dar pe care le-ar putea si influenta, daca intre concluziile analizei s-ar afla si solutii practice de interventie, ori le-ar putea manipula prin intermediul mass media, asa cum de multe ori s-a tot spus in legatura cu sondajele de opinie pe care ei, sociologii, le realizeaza sub egida institutelor specializate in atari operatiuni. E vorba – asadar – de experti cu foarte importante roluri pe scena publica, si anume… in culisele ei, unde isi desfasoara de cele mai multe ori activitatea.

Miza imediata a dezvaluirilor lui Radu Ioanid aceasta este: suspiciunilor exprimate inca de la primele sondaje de opinie realizate de IRSOP in 1990, la scurt timp dupa caderea regimului comunist, li se ofera acum primele confirmari documentate. E abia un inceput timid. Si nici nu putem inca vorbi despre dovezi clare cum ca efectiv s-au facut in ultimii aproape 13 ani manipulari in interes politic in zona sociologiei aplicate. Poate ca da, probabil ca da, dar… nu stim cu certitudine! Un colt al valului a fost ridicat. Ar fi extraordinar ca revelarea adevarului despre aceasta lume inca putin transparenta sa continue.

O lume – a sociologilor – foarte interesanta, cu oameni foarte interesanti, cu teme foarte interesante. Cel mai rau lucru care s-ar putea intimpla acum ar fi ca intreaga bransa sa fie acuzata de „colaborationism“, iar reprezentanti ai ei de felul lui Dumitru Sandu si Dorel Abraham sa fie „demonizati“. Sint – se stie – profesionisti de calitate – si nici despre ei nu se poate spune ca au fost sau nu influentati in munca lor de persoane care, cunoscindu-le trecutul, sa-i fi santajat. Oricum, nu despre persoane, ci despre intregul mediu al sociologilor si al institutelor de investigatie sociologica ar trebui vorbit. Despre – iarasi – rolul lor intr-o democratie, ca si despre istoria recenta a domeniului. Din cite stiu, analiza acestui grup profesional nu s-a facut inca. Or, multe ar fi de descoperit sau de reamintit: de pilda, faptul ca specializarile sociologie si psihologie au fost desfiintate in 1977 in universitatile romanesti la solicitarea expresa a lui Nicolae Ceausescu, semn limpede ca regimul de dictatura de atunci n-avea nevoie de alti diagnosticieni decit cei care exercitau puterea si, detinind monopolul opiniei, decretau ca traiam in cea mai minunata dintre lumile posibile. Cum ii utiliza comunismul pe sociologii de calitate se vede si din textul lui Radu Ioanid, din care aflam ca nume devenite ulterior foarte cunoscute, precum cei doi „deconspirati“ si „victima“ lor, dar si Vladimir Tismaneanu, Alin Teodorescu, Alexandru Florian, Catalin Mamali, Mihai Milca lucrau cu totii in laboratorul de sociologie al… Institutului de Proiectari Constructii Tipizate (sic!)!

Retrospectiv privind lucrurile, posturile de acolo seamana mai mult a exil profesional decit a slujbe adecvate meseriei. Intre timp, ei lucrau la teze de doctorat despre ideologia fascista din Romania primei jumatati a secolului XX, cazul Ioanid, sau despre Scoala de la Frankfurt, cazul Tismaneanu. Citeam articolele semnate in acei ani in Viata studenteasca si Amfiteatru de Alin Teodorescu sau Calin Anastasiu si observam ca ajunsesera sa evite termenul „marxist“, devalorizat de propaganda oficiala, in locul caruia il foloseau pe cel de „marxian“! Alti colegi ai lor de meserie sustineau cu sirg ideologia regimului, precum Ilie Badescu, care daduse o mina de ajutor pseudoteoriei „protocronismului“ printr-o carte ajunsa in anii ’80 de pomina, caci „demonstra“ nici mai mult, nici mai putin decit ca Eminescu ar fi fost un soi de… protomarxist!!! Astazi, acelasi Badescu e… decan la Sociologia Universitatii din Bucuresti si sustine orientarile antioccidentale de tip „Romania Mare“ (revista si partidul)…

Ar merita urmarite traseele profesionale ale fostilor cercetatori de la Constructii Tipizate si ale altor colegi ai lor, ar merita analizata mai in profunzime aceasta lume a sociologiei romanesti de ieri si de azi. Dezvaluirile lui Radu Ioanid s-ar dovedi – atunci – un salutar nou inceput…

 
 
 
Cele mai citite articole
Gala HOP – actori şi performeri. Bonus: discriminarea actriţelor redivivus
„Valea Jiului, o cetate de suflete tari“. Istoria unui interviu
DE RECITIT. Dramele de conştiinţă ale omului politic
Zilele Culturii Române la Berna
Politica de pradă
Cele mai comentate articole
„Valea Jiului, o cetate de suflete tari“. Istoria unui interviu
DE RECITIT. Dramele de conştiinţă ale omului politic
BIFURCAŢII. Despre studenţi cu sau fără bac
Gala HOP – actori şi performeri. Bonus: discriminarea actriţelor redivivus
Politică şi manuale şcolare
Cele mai recente comentarii
Impecabil
Exista un prag
@ Ana Zakeo
gabigeogeo@gmail.com
@ Alexandru Dumitriu
 
Parteneri observator cultural
Aletheea