OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Daca ar fi sa ne lasam „afectionati“(cf. noului cod de procedura lingvistico-muzicala avansat si promovat cu asiduitate de distinsul critic Dr.Grigore Constantinescu) de literatura (sa mentionam faptul ca ne-a facut mare placere citarea lui Anton Holban ca scriitor cu erudite patimiri muzical-proustiene...), atunci ne putem considera bucurosi de toate cele ce se petrec prin coltul de lume numit Bucuresti si vom parafraza, la rindul nostru, in cel mai livresc mod cu putinta, titlul unui faimos roman al Hortensiei Papadat Bengescu. Caci un program de muzica de camera, precum cel propus de cvartetul Voces, nu se regaseste prea des pe afisele marilor sali de concerte din lume.

Deja un nume de referinta si pe plan international, cei patru muschetari-muzicieni de la Iasi nu se lasa potopiti de propriul lor succes si binemeritata lor faima, si prezinta noi si vechi – dar rar abordate – pagini din repertoriul cameral. Asa s-a intimplat si cu concertul de la Sala Radio, cind in program au fost anuntate trei lucrari de mare tinuta muzicala. Faimoasa Noapte transfigurata (Verklärte Nacht), Sextet pentru doua violine, doua viole si doua violoncele – op.4 (1899), apartinind corifeului modernitatii vieneze, Arnold Schönberg, si alte doua piese, legate si intre ele, dar si cu cea programatica a lui Schönberg, semnate de neoclasicul Richard Strauss. Doua splendide lucrari ale unui compozitor, recuperat cumva in ultimele decenii si de gusturile/aprecierile specialistilor, dupa ce a fost constant prezent in cele ale publicului. Este vorba de Sextetul pentru coarde – Capriccio si de Metamorfoze – Poem pentru septet de coarde, lucrari la interpretarea carora si-au adus contributia, pe linga titularii Bujor Prelipcean, Anton Diaconu, Constantin Stanciu si Dan Prelipcean, si Bogdan Bisoc, viola, Filip Papa la violoncel si Grigorita Mandache – contrabas.

Acestea ar fi datele tehnice, mentionind doar faptul ca, exact la aceeasi ora, dar la Ateneul Roman, se consuma un alt tentant concert, al unui trio din Berlin (Abbegg), cu lucrari tot atit de apreciate, precum Trioul cu pian op. 49 de Felix Mendelssohn Bartholdy si mult-iubitul Dumky Trio op. 90 al lui Antonin Dvorak. Va mai aduceti aminte de concertele cu Stefan Gheorghiu, Varujan Cozighian si Valentin Gheorghiu? Regretam nespus aceste constante si nefericite coincidente, cu atit mai mult cu cit o minima informare reciproca a „programatorilor“ de programe le-ar putea evita. Spre satisfactia numerosilor melomani, caci, sa o spunem apasat, lumea/publicul a reinceput sa alimenteze salile de concert in mod constant. Spre bucuria noastra inocenta si cea a „factorilor de resort“, care ar putea profita de disponibilitatile (si stiinta) muzicala a actualului Ministru al Culturii, Adrian Iorgulescu.
Richard Strauss. Un critic muzical vienez, faimos la vremea lui, azi desigur uitat, Hanslinck, intrebat ce parere are despre Richard Strauss, a raspuns malitios, acid si ironic ca un vin de Styria, si spumos ca un vals dunarean: „Ca Richard il prefer pe Wagner, ca Strauss, pe Johann!“. Desigur, nedreapta sentinta.

Timpul i-a facut dreptate prolificului longeviv compozitor si autor al cunoscutei Cavalerul Rozelor. Lucrarile prezentate la Bucuresti de Voces sint altceva decit muzica „afectionat“-literarizat-programatica a lui Richard Strauss. In buna descendenta armonica wagneriana, dar si in buna stilistica melodica brahmsiana, materia sonora, atit a sextetului, cit si a septetului, valorifica din plin bogatia polifonica si vitalitatea imaginarului componistic. Voces-ul a devoalat plenar acest exces de virtuti muzicale. Amplitudinea timbrala si jocurile nuantate ale planurilor cvasi-orchestrale au iesit maiastru din executia acestor desavirsiti muzicieni ieseni. Romani fiind, la urma urmelor, in pragul Zilei Nationale a Romaniei, am fi preferat astfel de prestatii muzicale, decit prelucrarile Imnului National de catre Mambo Siria si Zece Prajini!! Oricit de deschisi am fi la inovatii si receptivi la „multiculturalism“, parca prea a fost de tot.

In fine, sa revenim la momentul ferice cu minunatii muzicieni de la Iasi. Daca poemele simfonice ale lui Richard Strauss sint des prezentate pe podiumurile de concert, atit din tara, cit si din strainatate, aceste lucrari camerale, de reala prospetime si bogatie armonica, ar merita programate mai des. Sau, ne repetam, facuta mai multa vilva in jurul unor astfel de concerte de exceptie, eventual inregistrate si retransmise la/de diferite televiziuni. Chiar si la „exportul de cultura“ s-ar preta astfel de programe, bine articulate si inchegate, putind oferi alternative, de calitate si prestigiu, la uzatele si abuzatele turnee ale citorva abonati de serviciu ai „culturii de export“. Romania are mult mai multe valori decit (doar) Mihai Zamfir, Voiculet si Mariana Nicolesco. O spunem cu toata pretuirea pentru cei mentionati, care la o adica sint mai multi. Cine vrea insa sa inteleaga gindul nostru bun, poate apela la el fara prea multe complicatii si suspiciuni.

In Noapte transfigurata, Schönberg, recurgind la o „scriitura instrumentala expresiva, desfasurind un limbaj armonic cromatizat si contrapunctic“ (Wilhelm Berger), prelucreaza sonor continutul poemului Zwei Menschen (Doi oameni) al poetului Richard Dehmel. Adauga excelentul muzicolog si teoretician care a fost Wilhelm Berger, „argumentul poetic determina o prelungita meditatie sonora [...] atit de frecventa in arta postromantismului german“. Ce-ar mai fi de adaugat? Vorbe, in locul sunetelor, cei care nu au reusit sa fie prezenti la concertul de exceptie al formatiei Voces au ce regreta. Felicitari calde tuturor, muzicieni si organizatori, dar si publicului care s-a ridicat la inaltimea exigentelor impuse de marea muzica. La Radio Romania Muzical a fost o saptamina dedicata lui Dinu Lipatti – o buna initiativa la 50 de ani de la moartea celebrului pianist, iar in viitoarele simbete de decembrie, la ora 14.15, acelasi post lanseaza o emisiune de cultura muzicala cu H.-R. Patapievici. Sa speram ca Invitatiile Euterpei, ale regretatilor Iosif Sava si Teodora Albescu, vor renaste, intr-o forma noua, sub bunele auspicii ale autorului Omului recent: „Melomani din toata tara, uniti-va !“.