Concerte, chiar şi pe caniculă

Autor: Anca FLOREA | Categoria: Arte | 1 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

În miez de vară, chiar şi pe caniculă, sălile de concert au continuat să fie pline, „oferta“ a fost extrem de atractivă, pentru că, spre exemplu, la Sala Radio, am aplaudat o tînără pianistă care a devenit o certitudine încă din trecutele stagiuni – Alexandra Costin –, propunînd, de această dată, concertul de Schumann, abordat cu acurateţea tehnică bine-cunoscută, dar mai ales cu un rafinament stilistic în care spiritul romantic se regăseşte firesc, fără excese sentimentaliste şi fără intenţia de a epata; pur şi simplu, pianista… cîntă, pentru sine, pentru noi, oferind o variantă interpretativă ce cucereşte şi captează încă de la primele măsuri. Păcat că experimentatul dirijor Jin Wang a optat pentru un acompaniament orchestral mai lipsit de expresivitate şi, oricum, încercînd să impună un tempo personal, deşi ar fi trebuit să urmeze solistul. De altfel, paradoxal, a ales pentru acea seară un program romantic – incluzînd şi Brahms şi Mendelssohn-Bartholdy –, redat însă pe aceleaşi coordonate ale corectitudinii „reci“, Orchestra Naţională Radio răspunzînd cu promptitudine cerinţelor sale, cu o sonoritate frumoasă, omogenă şi totuşi fluentă. Dar ansamblul a evoluat ulterior şi sub conducerea unui reputat violoncelist – Alexandr Rudin – care, deopotrivă solist, a propus o seară Ceaikovski deosebit de gustată de public.

Iar Orchestra de Cameră Radio şi-a încheiat stagiunea cu repere la fel de interesante, oferind, cu Vlad Conta la pupitru, opusuri de Schubert, Bizet-Scedrin, dar şi Enescu – excelentul violonist Sherban Lupu (complet refăcut după stupidul accident din iarnă), interpretînd suita Impresii din copilărie (în orchestraţia realizată de Theodor Grigoriu), o surpriză pentru melomanii care au apreciat din nou afinitatea sa pentru acel „ceva“ enescian inconfundabil. Iar ultimul concert, deşi cu emoţii (dirijorul german îmbolnăvindu-se, fiind înlocuit în ultimul moment cu un coleg italian), a atras pentru că muzica lui Mozart este, întotdeauna, bine-venită, mai ales dacă s-a cîntat şi Concertul nr. 7 – solist, violonistul Alexandru Tomescu (mult prea mediatizat „cu vioara sa Stradivarius“, de parcă instrumentul ar schimba fundamental interpretarea) –, şi Missa în do minor – cu un cvartet vocal tînăr şi destul de eterogen, corul fiind pregătit, ca de obicei, de Dan Mihai Goia.

Filarmonica bucureşteană a încheiat, la rîndul său, „în forţă“, cu maestrul Cristian Mandeal la pupitru, cucerind melomanii prin superba tălmăcire a Simfoniei a VI-a de Mahler, construită cu minuţie, dar pe suprafeţe ample, cu planuri contrastante bine gradate, cu momente de apoteoză alternînd cu lirismul şi umorul (uşor ironic sau… ingenuu), atît de caracteristice compozitorului, orchestra evoluînd cu reală plăcere într-o lucrare extrem de solicitantă, reuşind să contureze o arhitectură gîndită de dirijorul parcă făcut pentru asemenea partituri monumentale, astfel încît, mai bine de 90 de minute, o sală plină a fost captată de frumuseţea unei interpretări care ar merita gravată pe disc. Cu siguranţă, cei care aveau poate rezerve faţă de dificultatea de înţelegere a muzicii lui Mahler s-au convins, în acea seară, că o asemenea splendoare merită oricînd reascultată. O menţiune specială merită concertmaistrul Cosmin Bănică, violonist de mare talent, care a demonstrat, şi în această ipostază, o implicare, o bucurie şi o seriozitate a cîntului cum rareori se poate vedea pe la noi.

Doar două zile mai tîrziu, dirijorul Cristian Mandeal a revenit la pupitru, pentru a conduce însă concertul final al Orchestrei de Cameră a Filarmonicii, al cărei program a inclus două Intermezzo de Enescu, Divertisment de Bartok, celebra Serenadă de Elgar şi Variaţiuni pe o temă de Frank Bridge de Britten, opusuri de secol XX, al căror parfum şi farmec au fost reliefate în tonuri estompate, cu o anume discreţie, rămînînd în cadrul specific orchestrei de coarde, încîntînd în pagini cînd transparente, cînd sugerînd dansuri pregnant ritmate sau eleganţa plină de graţie, cu scurte intervenţii solistice sau în cvartet (concertmaistru fiind experimentata Anda Petrovici). O seară frumoasă de duminică, aplaudată entuziast de un public, din păcate, destul de restrîns, poate pentru că mulţi urmăreau meciul, iar alţii îşi serbau onomastica, dar cu siguranţă cei ce ne-am aflat în sală am fost răsplătiţi din plin.

Ateneul a găzduit însă şi recitalul Cvartetului Belcea care, susţinînd cîteva programe pe stagiune, atrage, de fiecare dată, un public incredibil de numeros pentru muzica de cameră, semn că reîntîlnirea cu acest minunat ansamblu este aşteptată şi dorită de cei ce ştiu să aprecieze nu doar perfecţiunea tehnică, ci mai ales – din nou – plăcerea cu care cîntă, ceea ce asigură prospeţimea demersului artistic, ferindu-l de rutina care pîndeşte orice formaţie cu o activitate intensă. Alegînd, din bogatul lor repertoriu, cvartete de Schubert şi Beethoven, ne-au atras într-o lume în care sensibilitatea, expresia fiecărui sunet (care astfel… capătă un sens), trăirea afectivă a „momentelor“ fie dramatice, fie „giocoso“ sau pline de strălucire, depăşesc cu mult limitele unei abordări în care apreciem echilibrul, relaţia dintre instrumentişti, rotunjimea sonoră, supleţea discursului – pentru că, şi în acea seară, pur şi simplu am ascultat o muzică minunată! Iar ICR merită felicitări pentru ideea de a aduce Cvartetul în rezidenţă la Ateneu. Chiar merită. (Reclama Mezzo, cu neuitatul Georg Solti la pupitru, să fie oare un à propos de bun augur?…)

Recomanda articolul prin:

Comentarii utilizatori

cronica de serviciudepetaria - Joi, 3 Iulie 2008, 21:02

Interesant modul in care este elogiata pianista Alexandra Costin, care nu este altceva decat o "Elena Basescu" a lumii muzicale din Radio - pentru ca acolo este taticul director si ea doar acolo se produce. Interesant si modul in care este criticat Jin Wang, un dirijor valoros...
In ceea ce priveste colegul italian care l-a inlocuit pe dirijorul german, acesta este de fapt englez si locuieste in Franta. Dar poate numele trecut gresit pe afis este sursa acestei erori...