OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Momentele festive de deschidere a Institutului Polonez au inclus si decernarea premiului pentru traducere din literatura poloneza in romaneste lansat cu citeva luni in urma, pe cind Institutul se afla in perioada de organizare. A fost si o cale de evaluare a fortelor disponibile in perspectiva activitatilor Institutului si a proiectelor sale de mediere intre cele doua culturi. S-au inscris in concurs 12 tineri traducatori care au depus 58 de texte. Juriul, format din prof. dr. Ion PetricA (Universitatea Bucuresti), cunoscut polonist, si Roland Chojnacki, directorul Institutului Polonez, a declarata-o cistigatoare pe Sabra DAICI, absolventa in 1997 a Facultatii de Limbi Straine din Universitatea Bucuresti, Sectia Polona, actualmente doctoranda la Universitatea din Cracovia. Urmatoarele doua locuri, onorate si ele prin premii, au fost ocupate de Elena Ramona LEU si Gabriela GRASU, ambele studente la Universitatea din Iasi.
Dintre textele cu care a participat in concurs Sabra DAICI, publicam o povestire ironica de Jerzy PILCH (n. 1952), prozator polonez foarte apreciat si ziarist de succes.

Fara indoiala, consultanta este un domeniu in dezvoltare. Cum sa-ti legi fularul? Cum sa-ti prepari ceaiul? Cum sa-ti gasesti un sot? Cum sa slabesti in cinci zile mincind mai mult decit de obicei? Cum sa infiintezi o firma? Cum sa scrii scrisori? Cum sa-ti indrepti breteaua? Cum sa imprumuti bani? Cum sa bei? Cum sa maninci? Cum sa-ti vii in fire?
Piata e plina de asemenea titluri. Daca iei in mina o brosurica, un tratat voluminos sau un album colorat, de peste tot se revarsa asupra ta seturi de intrebari si raspunsuri privind dificila arta de a trai.
Cum sa eviti sexul? Cum sa inlaturi matreata? Cum sa-ti inseli nevasta? Cum sa-ti pierzi prietenii? Cum sa-ti faci pantofii cu crema? Cum sa-ti speli camasa? Cum sa-ti inchei sacoul?
Consultanta a devenit in prezent in Polonia fundamentul caracteristic al vietii intelectuale, acordarea sfaturilor a devenit o indeletnicire bine platita, bucurindu-se de prestigiul general, ghidurile de toate felurile au devenit o specie literara distincta.

Omul normal se uita la aceasta expansiune a consultantei, ca de obicei, cu stupoare. E zdruncinat de contradictii. Pe de-o parte se face simtita finetea intelectuala, pe de alta parte idiotenia. Oare sint eu atit de prost? – gindeste omul normal, rasfoind manualul intitulat Cum sa-ti pui, sa porti si sa-ti scoti bascul? – Oare eu sint atit de prost sau ei sint atit de destepti? (Ei – fiindca lucrarea care descrie arta folosirii bascului este o lucrare colectiva.) Sau poate si una si alta? – gindeste omul. Poate eu sint prost in felul meu, iar ei destepti in felul lor? Eu o stiu pe-a mea, iar ei pe-a lor? Eu stiu ca bascul se pune pe cap, iar ei sint in stare sa vorbeasca despre aceasta actiune ore intregi? Sa descrie aranjarea pliurilor, unghiul de inclinare a antenei, sa dezbata culoarea captuselii? In fond, ceaiul se poate prepara si cum il prepar eu, respectiv se pune o lingurita de ceai intr-o cana, se toarna peste materia prima astfel pregatita apa fierbinte, apoi zahar si se bea. Dar se pare ca se poate face acest lucru si ore intregi, in vase speciale, dozind ceaiul, fierbind apa, dar nu cu scopul trivial de a fierbe apa, ci cu scopul aducerii clocotirii ei in faza clocotirii corespunzatoare si asa mai departe… Poate la fel e si cu bascul? Poate e posibil sa-l porti pur si simplu sau e posibil sa-l porti astfel incit purtatul lui sa fie un ritual?
Oare totul trebuie sa fie un ritual? Se pare ca da. In capitalismul matur, totul trebuie sa fie un ritual. Capitalistii maturi maninca, beau sau poarta basc intr-un asemenea mod, incit fara ghiduri nu fac nici un pas.
Prin urmare, valul consultantei care se revarsa asupra noastra dovedeste ca pasim in capitalismul matur? Prin urmare, acum vom efectua toate actiunile, chiar si pe cele mai simple, in toata splendoarea lor si in profunzimea tuturor sensurilor lor? – se bucura si se asigura omul normal si-si indreapta bascul pe cap, pentru ca forma lui sa-l faca mai matur.

Isi aduce aminte de toti capitalistii maturi pe care i-a vazut in viata lui si isi da seama ca, in esenta, pasul lor elastic, atunci cind strabateau terenul de golf sau mergeau cu un pahar in mina de-a lungul piscinei, avea in el ceva care dovedea ca sigur facusera cunostinta inainte cu ghidurile corespunzatoare. Cum sa strabati terenul de golf? Cum sa mergi cu paharul in mina de-a lungul piscinei?
Foarte bine – se gindeste omul normal – dar daca e vorba de literatura nu mai e atit de bine. Caci ghidul, ca specie literara multilaterala si expansiva, degradeaza literatura. In trecut, cind omul vroia sa stie cum sa traiasca, lua un roman si se straduia sa se comporte dupa exemplul eroilor sai preferati. Minca ce mincau ei. Iubea sau isi inchipuia ca iubeste ca ei. Era curajos ca ei. Se lupta cu dusmanii ca ei. Se imbraca la fel ca doamna Bovary, calarea ca Kmicit, era sensibil ca Anna Karenina, avea probleme interioare ca Stavroghin. Iar acum, toata aceasta activitate a literaturii, stralucind de exemple, a fost inlocuita de diversele ghiduri. In loc sa se simta coplesit ca Iosef K. si sa resimta in urma acestui fapt o profunda satisfactie, omul cumpara ghidul intitulat Cum sa te simti coplesit? si gata cu problema. In loc sa-si inchipuie, ca eroul lui Marcel Proust, ca mincind o madlena, redesteapta gustul din copilarie, omul cumpara ghidul Cum sa evoci trecutul cu ajutorul prajiturilor? si gata.

Fara indoiala, are loc aici o degradare a literaturii si a diverselor ei influente – gindeste omul normal si imediat dupa aceea polemizeaza cu el insusi: – Dar s-a intimplat nu o data ca literatura sa nu dea cantitatea necesara de informatii. Nu o data omul, rasfoind o carte, a cautat acele locuri in care in sfirsit trebuia sa fie spus totul – si nu era. Era formulat doar asa, in general, iar tu, omule, descurca-te. In literatura apar, din pacate – gindeste omul – locuri nedefinite pina la capat si in acest sens ghidurile intrec romanele, pentru ca in ele totul este precizat in intregime. Si in plus, poti oricind sa-ti inchipui un autor de ghiduri atit de talentat, incit sa-si scrie ghidul ca si cind ar fi un roman. Incit sa faca din ghid o opera de arta. Poate ca acesta e – luminos si nobil – viitorul acestei specii?
Omul normal s-a linistit deja complet si e asezat in fotoliu, cu ziarul in mina. E constient ca trebuie sa faca acest lucru astfel incit sa sugereze lumii ca stie din scoarta-n scoarta ghidul Cum sa te asezi in fotoliu si sa citesti ziarul?. Omul normal celebreaza astfel intrucitva statul in fotoliu si deschisul ziarului si-i trece prin minte gindul amar ca ceea ce face nu e totusi chiar atit de normal. Dar cum sa fiu eu normal – riposteaza iar fata de el insusi – cum sa fiu normal, cind nu stiu ghidul Cum sa fii normal?.

(Povestire din volumul Disperarea cauzata de pierderea carutei, Editura Znak, Cracovia, 1994)

Traducere din limba polona de Sabra Daici