OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

[…] Pentru a putea dainui nederanjata, continuitatea comunismului are nevoie de declaratii cit mai asurzitoare ale ruperii de trecut si ale renasterii morale. s…t In loc sa chestioneze principiile si conditiile de posibilitate ale acestui regim, condamnarea comunismului declara o ruptura pentru a masca o continuitate. Sub palaria aceasta numita condamnarea comunismului, cei care-i continua practica pot trece astfel drept dirji anticomunisti, iar cei care se opun lor si cauta o alternativa sint taxati tocmai drept criptocomunisti. Ne visam treji ca sa putem continua visul. Trezia insasi a devenit acum cel mai bun paznic al somnului.
Ceea ce inseamna ca, in spatiul dintre Marx si marxism, in spatiul dintre real si realitatea fantasmata, stinga are, inca o data, treaba. Caci, pina una-alta, cel care reuseste sa aplice utopia comunista a unui capitalism fara contradictii in raporturile de productie, fara antagonisme in raporturile dintre clase, fara obstacolul conditiilor sale de posibilitate, e chiar sistemul politic actual. El este porumbelul kantian care zboara mai bine, desi zboara in vid.

El reconciliaza conflictul dintre dirijismul statal si initiativa privata, instaurind initiativa privata si incontrolabila a unui stat supranational condus de multinationale; el reconciliaza conflictul dintre spectacolul concentrat al cultului personalitatii si invizibilul social prin spectacolul integrat, capilarizat, ubicuu; el reconciliaza conflictele de idei facind imediat apel la consensul obligatoriu, la datoria morala, la necesitatea istorica sau, daca nici una nu functioneaza, la majoritatea ortodoxa; el reconciliaza subiectul cu munca sa alienata, obligindu-l pe acesta sa-si aproprieze alienarea ca atare, sa faca din munca sa expresia plenara a unei vieti ce nu-i mai apartine; el reconciliaza prapastia dintre salariati si nesalariati acordindu-le tuturor conditia fericita a precaritatii nelimitate, transformind astfel majoritatea populatiei in someri cu una sau mai multe slujbe; el reconciliaza dorul de altundeva si legarea de glie acordindu-le tuturor dreptul de a calatori in eternul acelasi, in interiorul universului aflat in plin proces de muzeificare; el reconciliaza capitalul cu mintuirea sa prin activitatea frenetica a societatilor de binefacere, asigurindu-si astfel o constiinta curata, iar noua o nedreptate innomabila; el reconciliaza dominatia si autonomia naturalizind supunerea ca libertate. El este societatea fara clase, chiar mai bine, el e puterea fara societate care genereaza constant o societate fara putere.

Ca atare, vechea gluma ce se spunea pe seama socialismelor realmente existente se potriveste perfect actualei ideologii postideologice: neoliberalismul este efectiv rezultatul si adevarul intregii istorii de pina la el; din antichitate a luat barbaria, din Evul Mediu a luat relatiile feudale, din comunism – principiile, iar din democratie – numele. In concluzie, nu-ncape indoiala ca premiul pentru imitarea cea mai fidela a comunismului nu se cuvine, astazi, nici unui regim pseudo-comunist din America de Sud, Africa sau Asia, ci noua, imperiului neoliberal.

Cultura, nr. 62, 8 martie 2007