OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Sa accepti o invitatie la un simpozion international de literatura poate sa insemne ca esti pur si simplu curios.

Sa accepti invitatia de a citi din propriile tale poeme la un asemenea seminar poate sa insemne ca ai curaj. La urma urmei, de ce nu?! Doar ai facut acelasi lucru si la cenacluri si nu ti s-a intimplat nimic rau. Faptul ca lectura e alternativ in limba in care ai scris si in limba in care ai fost tradusa e doar un detaliu.
Sa accepti insa o invitatie in asemenea conditii la un simpozion care are ca tema identitatea devine o provocare. Fie ca ti-ai pus sau nu problema identitatii, si cei mai multi dintre noi si-au pus-o, raspunsurile pe care le-ai gasit au un mare cusur: fie sint prea personale, fie sint prea oficiale. Nu-ti ramine atunci decit sa scapi prezentind drept buletin de identitate ceea ce faci, pentru ca ceea ce esti sau ceea ce reprezinti e aproape imposibil sa exprimi succint in cuvinte.

Modul in care British Council a acceptat intilnirea din acest an dintre scriitorii din Romania si cei din Marea Britanie complica si mai mult lucrurile. Te intilnesti cu cei nascuti in tara ta care scriu intr-o alta limba materna – despre ei stiai, evident, ca exista –, dar te intilnesti cu cei din alta tara care scriu, la rindul lor, intr-o alta limba materna decit limba engleza. Problemele lor par sa fie aceleasi despre care ai mai auzit. Nimic nou?! Si totusi... Sa fii majoritar inseamna oare sa nu mai fie nevoie sa-ti declini identitatea nationala? Sa fii minoritar presupune oare sa te simti obligat sa o declari de cite ori ai ocazia? Intre cele doua extreme, iti vine cheful sa-ti asumi pur si simplu conditia de fiinta umana intr-o lume care ar trebui in cele din urma inventata pentru binele de fiecare zi al... Al cui, de fapt?!