OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La inceputul lui iunie, la Praga, in Republica Ceha, timp de patru zile, s-au desfasurat simultan o Conferinta internationala si un Festival de jazz care si-au propus sa recapituleze evolutia jazz-ului in tarile Europei Centrale si de Est, precum si din Balcani, dupa 1989. Apoi, poate si datorita personalitatilor participante, care au facut referiri si mai ample, tema s-a extins catre evolutia jazz-ului in intreaga Europa dupa al doilea razboi mondial.
Punctul central de desfasurare a Conferintei-Festival a fost Clubul de jazz Zelezna, intim si placut, profilat, ca si cluburile U Maleho Glena si DELUX, pe „noua generatie“, spre deosebire de Reduta si U Stare Páni, profilate pe generatia muzicienilor maturi si/ sau in virsta.
Ce si-a propus aceasta Conferinta-Festival? Conform catalogului organizatorilor:
- sa initieze si sa faciliteze comunicarea jazz-man-ilor si jazzolog-ilor din estul si vestul Europei;

- sa reflecte activitatea muzicienilor si a institutiilor de jazz in regimul totalitar (1948-1989) si in perioada de tranzitie (1989-2000);
- sa reuneasca practicieni (muzicieni si institutii) cu teoreticieni (muzicologi si publicisti).
Valoarea participantilor, a lucrarilor, a analizelor, a discutiilor, a recitalurilor oferite de formatiile invitate a fost coplesitoare. Dupa cum s-a dovedit, unii „maninca jazz-ul pe piine“... Majoritatea participantilor au venit mai degraba dinspre latura practica decit cea teoretica a jazz-ului, motiv pentru care aproape toate prezentarile, analizele si discutiile din cadrul Conferintei s-au dovedit „la obiect“, extrem de profesionale/ profesioniste si profunde. Au fost subliniate valoarea, rolul si importanta scolilor de jazz reprezentate, a fost aparata identitatea lor europeana si nationala, apreciata si de participantii americani si canadieni. Au fost voci, mai ales din partea italienilor, care au criticat, cu argumente solide, „mitul american“, mai ales metodologia americana de jazz, considerata depasita si limitata, inclusiv cea de la Bercklee School of Music (Boston), pentru unii tineri o adevarata „Mecca“ a jazz-ului.


Voci si subiecte

Dar iata participantii, subiectele si ideile esentiale, in ordinea intrarii „in scena“. Dupa cuvintele introductive rostite de Jarmila Gabrielova, presedinta Societatii Muzicologilor Cehi, si de Jaroslav Pasmik, tinar muzicolog si presedinte al Conferintei, au vorbit rind pe rind:
- Barry Kernfeld (SUA), fost saxofonist tenor, muzicolog si editor al The New Grove Dictionary of Jazz, a constatat ca, pe de o parte, in lume sint din ce in ce mai multi si mai buni muzicieni de jazz, dar ca, pe de alta parte, este din ce in ce mai dificil de trait si chiar de supravietuit (doar) din jazz. „Ce e de facut?“ se intreaba Domnia sa.
- Franz Krieger (Austria), pianist si asistent la Universitatea de Muzica si Arta Dramatica din Graz, a facut legatura intre practicarea si cercetarea jazz-ului, lansind intrebari precum „de ce este necesar un institut de cercetare a jazz-ului?“ (cel de la Graz functioneaza de citeva decenii) si „este jazz-ul o stiinta?“.

- Tony Whyton (Anglia), lector in Jazz si muzica contemporana la Colegiul de Muzica din Leeds, a sustinut si el importanta studierii jazz-ului in invatamintul superior. A prezentat si analizat cartea lui Krin Gabbard, Jazz among the Discourses (1995) care face numeroase referiri si la muzicieni de jazz din Europa.
- Agostino DiGiorgio (SUA-Italia), chitarist si profesor, si-a marturisit experienta personala: cum a ajuns sa iubeasca si apoi sa practice jazz-ul, care sint modalitatile prin care considera ca pot fi insusite elementele specifice genului. A comparat educatia jazz-ului din Europa (pe care o considera foarte buna) cu cea din SUA.
- Mauro Battisti (Italia), chitarist, pianist si apoi contrabasist cu cel mai valoros CV de jazz-man prezentat la Praga (absolvent al Conservatorului „G. Rossini“ din Pesaro), a continuat si completat speach-ul lui DiGiorgio, dovedindu-se cel mai vehement aparator/ sustinator al scolii europene de jazz si cel mai aspru critic al scolii americane, cu argumentul ca Bercklee School of Jazz nu este nici unica si nici cea mai buna...
- Stefano Zenni (Italia), pianist, muzicolog si jurnalist, a prezentat o analiza extrem de minutioasa si bine documentata a piesei Dance for a King a saxofonistului si compozitorului Gianluigi Trovesi (aparuta pe CD-ul Les Hommes Armés – Soul Note,1996), o piesa cu surse de inspiratie de la muzica renascentista venetiana, trecind prin folclorul balcanic, pina la avangarda muzicala/ jazz-ul modal. A facut, de asemenea, consideratii asupra jazz-ului contemporan italian in comparatie cu cel european si american. A propus chiar si o redefinire a genului. Si-a expus ideile manevrind un laptop cuplat la un ecran mare de prezentare.

- Cristopher Bakriges (Canada, nascut la Detroit, SUA), compozitor si pianist. Investigheaza si demonstreaza cum a fost influentat jazz-ul european de avangarda muzicala afro-americana, dar si rolul diasporei europene in evolutia jazz-ului afro-american. In pauze, am admirat sensibilitatea si virtuozitatea acestui remarcabil pianist-compozitor.
- Derek B. Scott (Anglia), profesor de muzica la Universitatea din Salford, Manchester, a vorbit despre Receptarea jazz-ului in Marea Britanie in perioada 1915-1955. Considera ca abia intre 1945-1955 s-au conturat elementele definitorii pentru un asa-zis „jazz britanic“. A parasit conferinta in a treia zi, fiind nevoit sa plece la un simpozion despre grupul Beatles din... Finlanda.
- Igor Waserberger (Cehia-Slovacia, nascut la Bratislava), profesor de jazz-teorie la Conservatorul „Jaroslav Jezek“ din Praga, s-a ocupat de Interactiunea dintre jazz si climatul social. A facut referiri, desigur, la mediul pe care l-a cunoscut personal: cel totalitar/ fascism si comunism.

- Marcus Gammel (Germania), lector la Universitatea Humboldt din Berlin (a studiat muzica, filozofia si literatura germana la aceeasi Universitate), a prezentat lucrarea Redescoperind migratia – avangarda evreilor din New York, o incursiune in cultura, religia si muzica evreilor din America de Nord, cu referinte concrete la Anthony Coleman, Uri Caine, Joey Baron, dar mai ales la pianistul-compozitor postmodern John Zorn.
- Claire Levy (Bulgaria), muzicolog, profesor-asociat la Institutul de Arta din Sofia si la Academia bulgara de Stiinte, a sustinut o lucrare cu titlul De la imitatie la inovatie: ethno-jazz-ul din Bulgaria. L-am ascultat cu mare placere, cu atit mai mult cu cit de-a lungul anilor am dat, nu de putine ori, ca exemplu pentru muzicienii nostri ethno-jazz-ul din Bulgaria.
- Jaroslav Pasmik (Republica Ceha), specialist in sociologie muzicala, ethnomuzicologie si jazz, absolvent al Conservatorului din Praga (percutie; a studiat in particular si saxofonul), a vorbit despre Cercetarea jazzistica in carti si publicatii din Cehia, subliniind patimirile jazz-man-ilor din Cehoslovacia comunista, identice cu ale noastre.

- Jaromir Honzálc (Republica Ceha), profesor de contrabas la Conservatorul „Jaroslav Jezek“ din Praga, a prezentat educatia jazz-istica din Cehia, cu insistenta asupra istoriei, a prezentului si a perspectivelor Conservatorului la care preda.
- Frantisek Kop (Republica Ceha), saxofonist, din 1997 presedinte al Societatii de Jazz din Cehia, a facut un scurt istoric al Societatii, inainte si dupa 1989, vorbind si despre planurile de viitor. Societatea ceha de Jazz are si ea dificultati organizatorice si financiare, asemeni tuturor tarilor din Estul Europei. Ca la noi, exista si acolo muzicieni de jazz pasivi, obisnuiti doar sa ceara, sa pretinda si prea putin dispusi sa dea, sa ofere, sa se implice pentru depasirea unor dificultati, a unor momente/ situatii de criza. Am avut si ocazia de a admira publicatiile cehe Jam, JAZZ CONTACT 2000, Harmonie, nu usor de finantat si realizat.
Lucrarea mea, prezentata in ziua a treia, Inchideri si deschideri inainte si dupa 1989 in Romania, si-a propus sa ofere o mica istorie a jazz-ului romanesc. Am oferit apoi spre audiere fragmente semnificative pentru istoria si evolutia jazz-ului si blues-ului din Romania, indeosebi cu specific autohton.


Concertele Festivalului praghez

In paralel cu Conferinta, serile au fost consacrate concertelor din cadrul Festivalului de jazz, desfasurate in principalele cluburi din Praga. La Zelezna Jazz Club am ascultat trupele Analogic (Cehia) cu R. Pokorny, The Fake (Slovenia), The Simple Acoustic Trio (Polonia) si Tropical Transform (Ungaria – trei din membrii acestui grup au participat si la masa rotunda din dupa-amiaza ultimei zile, pentru a relata din experienta lor si a jazz-ului din Ungaria, mai ales in legatura cu invatamintul de acolo). Toate aceste patru formatii sint dominate de tineri si deosebit de inzestrati instrumentisi/ creatori/ improvizatori.
Alte recitaluri au avut loc la Cluburile U Maleho Glena si Delux: The Cool Brass, Robert Balzar Trio, NajPonk Trio (formatia anului in Cehia – a cintat si la noi), Roman Pokorny Trio, Big Bandul Conservatorului „Jaroslav Jezek“, Karel Ruzicka Trio, Josef Feco Quintet, Jana Konbkova Afro-Latin Band si The Jazz Unity (toate din Cehia).
La Reduta Jazz Club au fost programate recitaluri cu: Milan Svoboda Q, Old Timers Jazz Band, Gospel Time, Revival Swing, Gumbo Jazz Blues, Emil Vicklicky + Steve Houben (Belgia), Traditional Jazz Studio (care au cintat si la noi), Jiri Stirin Co. si multi altii.

La AghaRTA Jazz Centrum au cintat formatiile: Hot Line, Frantisek Kop Q, Impuls, Vibe Fantasy, A.S.P.M. (blues) etc.
La Ungelt Jazz &Blues Club: Petr Zeman Funk Fusion Jazz Band, Chicken Soup Jazz Band, Lubos, Andrast Blues Band cu Ramlin Rex (SUA) etc.
Seara-noaptea, jazz &blues la Praga se poate asculta la tot pasul, inclusiv pe vaporul care te plimba pe Vltava in ritmul si feelingul Dixieland.
Punctul de virf a fost in Sala Mare Lucerna (peste 2000 de locuri) unde pe 6 iunie a concertat Jazz Garbarek Group (in aceeasi formula in care a fost si la Sibiu ’95), iar pe 12 iunie era programat John Scofield Quartet (care inca n-a fost si nici nu se spera ca va cinta si in Romania...). Iar urmatoarele nume mari de pe afisele de concert AghaRTA Prague Jazz Festival 2000 erau Michel Breckev si Pat Metheny (fiecare cu propriul grup)!
Asadar, la Praga, ca in oricare alta metropola europeana si ameriana, jazz-ul si marile sale evenimente sint o permanenta, nu o raritate...
Intentia organizatorilor este de a tine Conferinta si Festivalul de jazz de la Praga anual. Pentru editia urmatoare e asteptata si o formatie tinara din Romania.