OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Sesiunea Adunarii Parlamentare a Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa, care s-a desfasurat timp de cinci zile la Bucuresti, a fost un eveniment de reala si ampla semnificatie. In primul rind, nu ne poate scapa contrastul extraordinar pe care aceasta l-a evidentiat. Ne amintim ca Romania dinainte de ’89 a fost o tinta de predilectie a criticilor acestei organizatii, cu deosebire in prima parte a anilor ’80. Ea a avut reputatia de a fi una din tarile care au incalcat cel mai brutal standardele de comportament stabilite cu 25 de ani in urma la conferinta istorica de la Helsinki.

In plus, Romania a mai avut si distinctia de a fi blocat pur si simplu adoptarea documentului final al conferintei OSCE din 1989, tinuta la Paris, cind s-a opus cu obstinatie unor prevederi privind drepturile omului, dorite de toti participantii, dar considerate inacceptabile de regimul de la Bucuresti. Cum deciziile se luau prin consensul tuturor membrilor, impotrivirea delegatiei romane a echivalat cu un veto opus intregului document. Dar regimul ceausist devenise un paria in rindul tarilor membre ale OSCE si in comunitatea internationala, in general, cu o buna bucata de vreme inaintea gestului irational de la Paris. Si iat-o acum, ceva mai mult de un deceniu mai tirziu, gazda unei importante reuniuni ale aceleiasi organizatii, si nu oriunde, ci chiar in palatul pe care Ceausescu l-a cladit pentru a-si glorifica nimicnicia. „O remarcabila evolutie in istorie“ a fost aprecirea congressman-ului Christopher Smith, conducatorul delegatiei americane la sesiunea din Bucuresti, care rememora, intr-un interviu acordat Europei Libere, propria sa implicare, vreme de mai multi ani, in demersuri persistente si de considerabil ecou pentru a alerta Congresul Statelor Unite si publicul american fata de treagedia pe care o traiau romanii inainte de ’89. Aceasta angajare in sprijinul romanilor si contra lui Ceausescu a urmat unei vizite efectuate in Romania in 1985 cind, dupa marturia sa, „a fost ingrozit de ce a gasit aici“.

Contrastul este amplificat de faptul ca Romania a obtinut presedintia Adunarii Parlamentare a OSCE, un succes la fel de mare pentru tara pe cit este pentru fostul ministru de Externe, Adrian Severin, personal, un om politic si diplomat tocat marunt de intrigile politice bucurestene, dar apreciat de colegii sai straini. Romania va prelua anul viitor chiar presedintia intregii Organizatii pentru Securitate si Cooperare in Europa, unul din forurile internationale insemnate si influente. Aceasta si laudele pe care le-a primit la conferinta nu numai pentru efortul de organizare, ce a fost vizibil la tot pasul, ci si pentru aspecte ale democratiei functionale pe care o cladeste, in special pentru felul in care au evoluat in ultimii ani relatiile inter-etnice pe care unii parlamentari straini, americani bunaoara, la vad a fi un „model“ pentru Europa, pun Romania intr-o pozitie privilegiata.

O pozitie care va trebui mentinuta si cultivata in viitor, unul pe care alegerile din toamna il fac oarecum incert si un pic dubios. Pe culoarele sesiunii Adunarii Parlamentare a OSCE s-au putut auzi ecouri ale opiniilor unor parlamentari straini despre necunoscutele ce-ar apare in cazul ca sondajele de opinie s-ar adeveri la urne in noiembrie. Continuitatea politicii interne si externe a Romaniei este pusa sub semnul intrebarii cu mai multa sau mai putina ingrijorare. Astfel de discutii au tins, in general, sa fie retinute si sa fie duse in afara arenei publice, desi unii nu s-au sfiit sa-si declare direct si deschis parerea. A fost cazul aceluiasi congressman Smith care, in interviul acordat Europei Libere, a declarat ca are „grave rezerve“ in privinta revenirii la putere a fostului presedinte Iliescu, avertizind ca o asemenea eventualitate ar putea sa afecteze relatia Romaniei cu Statele Unite, in special la nivelul Congresului american. Apare inca mai clar decit inainte cit de utila ar fi indepartarea dubiilor si semnale convingatoare din partea PDSR-ului si a candidatului sau la presedintie privitoare la intentia lor de a asigura o continuitate in domeniile strategice ale politicii interne si externe in cazul unei schimbari de echipa in toamna.

Sesiunea de la Bucuresti a adoptat numeroase documente interesante si de ampla semnificatie, unele de interes special pentru Romania si Republica Moldova. Dar ea a evidentiat, inca din prima zi, o inclinatie de a afirma un crez major in libertatea presei in lume, decernind premiul OSCE pentru jurnalistica si democratie talentatului si curajosului ziarist Andrei Babitki care, in calitate de corespondent al postului de radio Europa Libera/Liberatea in Cecenia, a dezvaluit lumii adevarurile crude ale razboiului de acolo. El si-a atras astfel furia autoritatilor ruse care l-au facut disparut pentru un timp, iar acum il ancheteaza sub acuzatia ridicola de a fi calatorit cu acte false (impiedicindu-l sa vina la Bucuresti pentru a-si primi premiul). Solidaritatea comunitatii internationale cu temeritatea extraordinara a colegului nostru in descoperirea adevarului si aducerea la cunostinta opiniei publice constituie un mesaj de incurajare si sustinere adresat tuturor celor care-si fac datoria in meseria nobila a jurnalisticii. Este interesant de notat ca tentativele unei parti a delegatiei ruse la Adunarea Parlamentara de a determina o minimalizare a evenimentului au ramas, in mare, fara efect.

Aceasta inabilitate a parlamentarilor cu vederi retrograde, prezenti si in alte delegatii, de a influenta sensibil natura si continutul documentelor sesiunii de la Bucuresti a fost vizibila in mai multe ocazii. In consecinta, aceste documente marcheaza, in linii mari, progrese in intelegerea evenimentelor din zona acoperita de OSCE si in solutiile preconizate. Ramine de vazut in ce masura ideile vehiculate la aceasta sesiune vor fi fructificate. In definitiv, Adunarea Parlamentara nu este organul executiv al OSCE, iar deciziile ei au mai curind valoare consultativa.