Poezia lui George Almosnino a impus una
dintre vocile lirice
de mare autenticitate ale generaţiei
’70. Volumele de versuri publicate în timpul vieţii, Laguna
(1971), Nisipuri mişcătoare(1979), Omul de la fereastră(1982),
Poeme din fotoliul verde(1984) nu au beneficiat de o recitire şi de
o actualizare în contextul experimentalismului
poetic al generaţiei contemporane onirismului. Evocările omului şi
poetului George Almosnino constituie un punct de plecare în
vederea revizitării operei unui poet al discreţiei şi al
„inteligenţei sentimentului
de «dispariţie»“.(C.Ch.)

