OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Stimate Domnule director Ion Bogdan Lefter,
Cu scuzele de rigoare, sincer depasit de situatie, apelez la Observatorul cultural sa publice un drept la replica al meu adresat directorului revistei Luceafarul, Laurentiu Ulici, deoarece Luceafarul isi inceteaza aparitia pina in toamna. Stiti, acest saptaminal literar a gazduit in ultimul sau numar o noua calomnie la adresa mea si cititorii presei literare merita sa afle imediat care e, de fapt, adevarul.

Domnule director Laurentiu Ulici,
Sinteti consecvent! Nu-mi vine sa cred ca, la doar doua saptamini distanta, revista Luceafarul/26 iulie gazduieste un nou atac aberant la adresa mea, care atinge latura patologica a calomniei de data aceasta, sub semnatura altui „poet“, la fel de important ca Florin Muscalu, pe nume Marcel Ion Fandarac (de care, e drept, nu am habar ce hram poarta; in orice caz, personal l-am ignorat dintotdeauna cu deferenta, impostura sa fiind notorie; e semnificativa, de altfel, si proba lui de desavirsita sanatate mintala data in revista Dvs., unde afirma ca, de pilda, „Eu sint autorul/inventatorul primei forme fixe a poeziei din Limba Romana, forma fixa de poezie numita fantum“).
Pacat ca n-am atita umor sa intorc spatele, cu demnitate, calomniatorilor mei minori, care ma obliga sa ma „justific“ public pentru lucruri pe care nu le-am facut.

Traiesc o noua aventura: de o luna, cel putin, nu mai sint terorizat de circiuma de sub apartamentul meu, ci sint terorizat de acest individ, M.I. Fandarac! Imi iese mereu in cale si ma ameninta ca are bani si ca ma va face praf daca nu-i recunosc... „meritele“! In plus, jenati, mai toti scriitorii pe care ii intilnesc intimplator ma avertizeaza ca si lor li s-a plins ca eu i-am... preluat titlul unui poem. Culmea, acum, dupa ce am citit calomnia acestui nefericit M.I.F., publicata de revista Dvs. cu atita satisfactie, am inteles ca si redactiile revistelor literare sint terorizate, si Muzeul Literaturii Romane, personal directorul Al. Condeescu, care ar fi „avertizat ca nu-mi voi cere scuze publice“... Stupefactia mea nu cunoaste margini. Fara doar si poate, e un vis urit.
N-are rost sa-mi mai bat capul cu cine am de-a face, in definitiv, daca M.I. Fandarac are discernamint. Ii rog pe cititorii Luceafarului (saptaminal al Uniunii Scriitorilor care m-a transformat intr-un monstru: ca ba sint nebun, ba securist, ba... hot al Poemului animal) sa aiba ingaduinta sa citeasca pina la capat aceste rinduri. Sa fie limpede:

1. In toamna anului trecut (si nu in vara, cum se insinueaza) m-am trezit cu M.I. Fandarac (cu care ocazie l-am cunoscut, dind peste mine, pentru prima oara primind o carte de la el) ca-mi cere sa scriu un „articol laborios, pe care o sa vi-l platesc gras“ despre ultima carte a lui, deoarece vrea sa-l includa in anul 2000 intr-un volum de studii despre propria-i opera! Natural, m-a lasat cu gura cascata „procedeul“. Politicos, i-am multumit si nu i-am promis nimic, dupa ce, de fata cu el, am citit din propria-i „prefata“, in care explica bancul cu „fantumul“, fara sa ma convinga. Am pus cartea intr-un dulap la redactia Viata Romaneasca si n-am mai deschis-o. Mi-a dat telefoane dupa telefoane – „ati scris articolul despre cartea mea?“. Pina la urma, plictisit de insistentele lui, i-am spus de la obraz ca nu ma intereseaza ce scrie si ca nu i-am citit „fantumurile“, teoretic egale cu zero.

2. Sa fie clar, habar n-am avut pina acum vreo luna (cind m-a amenintat la telefon ca ma da in judecata deoarece i-am furat titlul unei „poezii in forma fixa“) ca intre „fantumurile“ lui exista si un poem care se intituleaza Poemul-animal. Va jur! Crezindu-l pe cuvint, n-am putut sa exclam la telefon, acum vreo luna, decit: „Ce coincidenta“!

3. Ceea ce reclama M.I. Fandarac e ca volumul meu aparut la Editura Calauza, Poemul animal (crepuscular), are bunul de tipar 16.02.2000. Motiv pentru care el e convins ca, o data ce volumul lui, Amintirile Sufletului (tiparit la propria-i editura) a aparut in vara anului 1999, eu am... „furat pur si simplu titlul unui fantum“ de al sau, „de la pagina 61“, prea sarac fiind cu duhul... Uitind ca eu am aflat de existenta acestui volum al lui M.I.F. (pe care nu l-am citit pina azi si nu-l voi citi in veci) abia in toamna anului 1999, cind mi-a fost dat cu autograf interesat! O mare cacealma. Care e adevarul? Volumul meu intitulat Poemul animal (crepuscular) a fost trimis prin posta, gata paginat (in manuscris si pe discheta), la Deva, la Editura Calauza, va rog sa retineti, exact pe 6 septembrie 1999, de fapt! E martor directorul acestei edituri, Valeriu Bargau! Daca volumul meu n-a aparut din 6 septembrie 1999 pina in primavara anului 2000, de vina e formula colectiei editurii, de a avea o prefata. De altfel, din octombrie 1999, volumul meu Poemul animal a stat pe biroul de acasa al poetului si criticului Ion Pop (trimis de editor), care a predat prefata la mijlocul lunii decembrie 1999, furat fiind de obligatii profesorale, calatorind peste hotare – imi e si domnia sa martor (ii cer scuze ca-l implic intr-un asemenea „drept la replica“, de-a dreptul degradant). Las la o parte faptul ca toate poemele acestui ultim volum al meu intitulat Poemul animal (crepuscular) au fost scrise cu ani buni in urma, chiar si zece ani, niciodata eu nepublicind in volum poeme „abia scrise, la zi“.

4. Deci: volumul meu intitulat Poemul animal (crepuscular) a fost trimis deja cules pe PC, corectat si paginat direct in tipografia Editurii Calauza la 6 septembrie 1999. Iresponsabil, M.I. Fandarac declara in revista Dvs. ca eu i-as fi... preluat „metafora si ideea poetica“, dar nu stie ce vorbeste (saracul!) – o data ce poemele mele din ciclul Poemul animal au fost publicate in reviste literare de prestigiu in ultimii trei ani, disparate, inainte de a aparea in volum!

5. Cu un primitivism specific, infamant, M.I. Fandarac isi face publicitate pe „cadavrul“ meu, cu ajutorul Dvs. Felicitari! Marturisesc, m-am adresat unui magistrat sa vad daca pot sa formulez acuzatia de hartuiala si de calomnie calificata – raspunsul sau il veti afla.

Cu lehamite,
Liviu Ioan STOICIU

26 iulie 2000, Bucuresti