Primul titlu de scenariu de pe cea dintîi listă a
cîştigătorilor ultimului concurs de proiecte de la CNC (cîştigători provizorii,
fiindcă urmează contestaţiile) este Dragoş Vodă. Iar numai cu trei linii mai
jos citim titlul Zamolxis. E vorba despre lista intitulată sintetic
„Cîştigători – proiecte de dezvoltare“, cu alte cuvinte, despre sinopsisurile
unor scenarii în lucru, după care ar urma să se realizeze lungmetraje de
ficţiune.
Casa producătoare afişată în vîrful listei care totalizează
zece sinopsisuri deţine recordul privilegierilor procedurale finalizate cu
subproduse, muza predilectă a scandalurilor perpetue ale concursurilor de la
CNC fiind Artis Film România. Sînt suficiente două dintre titlurile de pomină
de pe cartea de vizită a firmei: Vlad Nemuritorul (2002) şi Azucena (2005).
Plus numele patroanei: Cornelia Paloş. Iar ca lucrurile să fie complet limpezi,
numele scenaristului unic al lui Dragoş Vodă, Valeriu Ţurcanu (de la studioul
din Chişinău), reapare pe a doua listă a cîştigătorilor, cărora le urăm să
devină urgent perdanţi: „Cîştigători – proiecte ficţiune lungmetraj“, recte
scenarii gata să intre în filmări. Al doilea titlu al dlui Valeriu Ţurcanu este
Se caută o mamă, iar casa de producţie şi regizorul pe punctul de a zice
„motor!“ (încă două lovituri de teatru) sînt aceiaşi: Artis Film şi clientul
nostru permanent, de la Vlad Nemuritorul la Un acoperiş deasupra capului,
Adrian Popovici (soţul Corneliei Paloş, coautoarea, ca fostă consilieră
ministerială, a concursului trucat prin care Eugen Şerbănescu a devenit, în
octombrie 2006, director general la CNC). În logica acestor afilieri, întrucît
Dragoş Vodă e abia în stadiul de sinopsis, n-ar fi exclus ca Adrian Popovici să
termine între timp Se caută o mamă şi să se prezinte la un viitor concurs ca
regizor aspirant pentru filmul Descălecării moldave, cu atît mai mult cu cît
ultraproductivul domn lucrează de mult la un film epopeic despre războaiele
secolului trecut.
Multitudinea sus-menţionatelor conflicte de interese – nu
neapărat în plan personal, ci în cadrul politicii filmice şi al „strategiei de
dezvoltare“ care revin prin lege CNC-ului – trebuia, se vede bine, să ducă
fatalmente la inventarea unui fals „conflict de interese“, ca diversiune care
s-a vădit a fi foarte funcţională la conferinţa de presă din 4 martie a.c. Cea
mai mare parte a timpului a fost pierdută acolo pentru descurcarea iţelor unei
acuzaţii absurde supraetajate: şi anume că prezenţa regizorului Alexandru
Solomon în comisia de selecţie a documentarelor ar fi favorizat accesul pe
lista lungmetrajelor de ficţiune – fapt care intra în competenţele altei
comisii – a unui proiect al lui Radu Jude, promovat de producătoarea Ada
Solomon, soţia lui Al. Solomon.
Pe cît de cusută cu aţă albă, pe atît de pornită să împuşte
mai mulţi iepuri deodată s-a vrut această diversiune. Mai întîi, ea îl
ipostazia inedit, ca justiţiar imaculat şi intransigent pînă în pînzele albe,
pe directorul general încă nedestituit (nici după darea în vileag a ordurii
personale, strecurată prin efracţie la finanţare, în 2004, şi ascunsă
publicului, pînă în toamna trecută, sub titlul Dincolo de America). În al
doilea rînd, era eliminat din cursă proiectul debutantului recent premiat la Berlin
pentru Cea mai fericită fată din lume, situat pe locul al doilea la secţiunea
cu pricina. Acesta, dacă ar intra imediat în lucru cu un al doilea lungmetraj,
ar strica toate socotelile celor care determină şi profită de întîrzierea cu
4-5 ani a celui de-al doilea film, precum şi de decalarea la acelaşi interval
al celui de-al treilea op al debutanţilor de elită (regulă impusă lui Cristi
Puiu şi lui Cristian Mungiu, pe care Corneliu Porumboiu şi Cătălin Mitulescu
vor reuşi s-o corecteze cu doar un an).
În fine, a treia perfidie a mişculaţiei a fost trădată, la
conferinţa de presă din 4 martie, de către însuşi Eugen Şerbănescu, care a
pretins că eliminarea redutabilului debutant ar fi în beneficiul simultan a
două proiecte (?!), aflate imediat sub linia de plutire, ale unor titulari încă
mai redutabili şi mai greu de contestat: cuplul scenaristic Corneliu
Porumboiu-Igor Cobileanski şi regizorul-scenarist-director de
imagine-producător Dinu Tănase. Un embarras de choix din pricina căruia mai
nimeni nu are răgazul să observe că beneficiarii n-ar fi în coada
clasamentului, ci la mijlocul lui. Nici n-am apucat să notez mai sus că autorul
proiectului inspirat de zeul geto-dacilor Zamolxis e nimeni altul decît Ioan
Ionescu, care încă nu a decontat pelicula unei imposturi anterioare, trecută
prin comisia de rating, dar dosită ulterior de complicii de la CNC. E comic cum
aceştia şi-au putut închipui o clipă că un Ioan Ionescu şi cei din constelaţia
Artis Film vor merge cu succes, în anul 2009, pe urmele naşului şi ale
performerului speciei bugetivore, Mihnea Gheorghiu şi, respectiv, Sergiu
Nicolaescu (inclusiv prin monopolizarea în linie stalinistă a semnăturilor de
pe generice)! N-avem spaţiu să glosăm suficient nici pe marginea altei triste
comicării: parvenirea pe locul al doilea al listei a doua – a groparului filmic
al Crailor de Curtea Veche (1996) şi al regretatului regizor Mircea Veroiu – a
veteronomenklaturistului scenaristic Ioan Grigorescu, care şi-ar reitera
isprava cu Chira Chiralina, şi a lui Dan Piţa, în a doua specie bugetivoră a
Vechiului Cinema.
O mica "corectura"Gabe Plesea (NY) - Vineri, 13 Martie 2009, 00:26
La un articol altfel fara cusur. Se spune/scrie (in franceza franceza) "embarras du choix " si nu "embarras de choix" (precum in varianta damboviteana a "francezei unesco" a lui Nicolae Manolescu)