OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

După ce a uimit lumea muzicală ca violonist, Maxim Vengerov a călcat pe urmele mentorului său, Mstislav Rostropovich, îndreptîndu-şi atenţia către dirijat şi aducînd-şi sensibilitatea şi muzicalitatea caracteristice la pupitru. După primele lecţii, în 1998, cu Vag Papian, Vengerov a condus Orchestra Teatrului Marinsky, la invitaţia lui Valeri Gergiev, primind aprecieri atît din partea publicului, cît şi din partea criticilor. În 2007, după accidentul de la mîna dreaptă care l-a împiedicat să cînte la vioară timp de mai multe luni, Maxim Vengerov s-a hotărît să se ocupe serios de dirijat.

Vă aflaţi deja de 3 zile în România. Cum au decurs repetiţiile?

Excelent, abia aştept concertul. Orchestra este minunată, iar pentru mine este o ocazie foarte bună să lucrez cu membrii săi. Sînt nişte muzicieni cu experienţă, uniţi, ceea ce face ca această orchestră să se numere printre cele mai bune.

Aţi avut deja o repetiţie şi cu Romanian Piano Trio? Avînd în vedere faptul că nu i-aţi cunoscut pînă acum, s-au ridicat la nivelul aşteptărilor dumneavoastră?

Cu siguranţă, sînt nişte muzicieni minunaţi.

Cum aţi descrie colaborarea cu Filarmonica George Enescu?

Sînt foarte impresionat de orchestră şi de concertmaistru, doamna Anda Petrovici, care este un mare ajutor şi, de asemenea, un lider al orchestrei, mereu spune orchestrei ce să facă, iar membrii ei o respectă. Cu siguranţă este mîna mea dreaptă, aşa cum trebuie să fie la o repetiţie.

Ce lucrări şi compozitori se află în repertoriul dummneavostră de dirijor?

Dirijaţi şi muzică contemporană?

Da, am început să dirijez muzică contemporană. Am avut premiera (prima audiţie) unei lucrări care a fost scrisă special pentru Festivalul de la Bordeaux de compozitorul François Rose.

Intenţionaţi să dirijaţi în viitor şi Enescu?

Da, dar este foarte dificil, ar fi o mare încercare pentru mine. Îmi place Enescu drept compozitor, este unul din idolii mei.

Dar aţi cîntat vreodată vreuna dintre lucrările sale pentru vioară?

Nu am interpretat nici o sonată de Enescu, şi îmi este un pic ruşine pentru aceasta. Cînd o să revin la vioară intenţionez să studiez sonatele de Enescu, pentru că sînt foarte bune.

Există cîteva figuri importante ce au avut un impact puternic asupra carierei dumneavostră violonistice. În cariera de dirijor cine v-a influenţat?

În multe interviuri spuneţi cum v-a influenţat maestrul Rostropovich în cariera artistică, dar printre mentorii dumneavostră îl numiţi şi pe Daniel Barenboim. Cum v-a influenţat acesta?

M-a influenţat muzical şi profesional; mi-a dat sfaturi constructive şi am petre-cut foarte mult timp cu el. A fost foarte interesant să văd muzica din punctul lui de vedere, deoarece el a fost foarte influenţat de Celibidache. Mereu îmi preciza modul în care l-a influenţat Sergiu Celibidache, care a fost unul dintre mentorii lui.

Ca dirijor, intenţionaţi să înregistraţi ceva?

Sper să se întîmple asta; poate undeva în viitor. Am cîteva proiecte interesante propuse de cei de la EMI.

Sînteţi dirijorul principal al Filarmonicii din Baku în Azerbaidjan. Aveţi în plan vreun turneu cu această orchestră?

Abia am început colaborarea cu ei şi avem mult de lucru. Dacă se va întîmpla acest lucru, sper să auziţi de această colaborare.

Cînd intenţionaţi să reveniţi pe scenă ca violonist?

Deja aveţi multe angajamente ca dirijor. Cum vedeţi din această perspectivă revenirea la vioară?

O să le combin, dar o să le iau separat, pentru că nu-mi place să amestec două profesii. Pentru mine vioara este vioară, iar dirijatul e dirijat, şi este mai bine să nu se intercaleze.

În 2002 aţi intenţionat să înregistraţi sonatele şi partitele de Bach, dar după accidentul cu vioara dumneavoastră barocă aţi reprogramat înregistrarea pentru 2010. Mai aveţi în vedere acest proiect?

Cu ce alte orchestre mai colaboraţi?

Am colaborat cu Verbier Festival Orchestra, Bergen Philharmonic, Sinfonietta Cracovia, Toronto Symphony Orchestra, Montreal Symphony Orchestra, Moscow Philharmonic, Kammerorchester Basel, Jerusalem Symphony, Oslo Philharmonic, Swedish Radio Symphony Orchestra, Orchestra Virtuoşii din Moscova. După Bucureşti mă duc la Baku, apoi la Moscova, unde voi dirija Patetica de Ceaikovski. Am multe concerte.

Din cauza programului prea încărcat aţi renunţat să predaţi la Academia Regală de Muzică din Londra. Intenţionaţi să vă reluaţi activitatea pedagogică?

Mi-ar plăcea, dar nu poţi prinde toţi iepurii deodată. Acum prioritatea este să revin ca violonist; poate în viitor o să mai predau. Pentru predat trebuie să ai foarte multă energie şi timp, iar eu acum sînt foarte activ ca muzician. Am predat 4 ani la Universitatea de Muzică din Saarbrucken şi la Royal Academy, însă nu am mai putut continua din cauza lipsei de timp.

Enescu obişnuia să spună că o carieră artistică înseamnă 99% muncă şi 1% talent. După părerea dumneavoastră, cît este talent, cît este muncă şi cît este noroc în a avea o cariereă de vîrf?

Mulţi vorbesc despre şcoli şi tradiţii diferite între est şi vest. Cum percepeţi dumneavoastră publicul de pe scenă?

Cred că publicul este mereu diferit, după preferinţele muzicale, nivel de educaţie, mediu, temperament şi, de asemenea, după modul în care se exprimă; de exemplu aici, în România, sînteţi foarte expresivi şi întotdeauna am fost primit călduros, însă unele ţări sînt foarte rezervate, dar asta nu înseamnă că nu le place muzica. Sînt pur şi simplu mai rezervaţi. De exemplu, în Coreea, cînd am ajuns acolo pentru prima dată ca violonist, a fost ca la un concert rock: tinerii se urcau pe scenă, iar în loc să aplaude, băteau cu picioarele în podea pentru a face mai mult zgomot. În contrast cu ei, publicul german mi se pare foarte rezervat.

Mereu ne uimiţi cu ceva nou: mai întîi aţi început să cîntaţi la violă, apoi aţi învăţat să cîntaţi la vioară electrică, aţi învăţat jazz şi arta improvizaţiei, aţi învăţat să dansaţi tango pentru Viola Tango Rock Concerto de Benjamin Yusupov (lucrare ce v-a fost dedicată). Ce urmează?

Dirijatul. Nu vreau să impresionez pe nimeni. Îmi completez educaţia cu dirijatul. Iar după aceea, mă voi reîntoarce la vioară, la violă; vreau să mă bucur de ce am învăţat, pentru că e important să te bucuri de lucrurile pe care le-ai făcut şi studiat. Şi poate odată voi reuşi să compun ceva, pentru că este unul dintre visele mele. Visul meu este să compun aşa cum a compus şi Enescu; el a fost nu numai violonist, ci şi un foarte bun profesor, dirijor, un mare compozitor şi un pianist foarte bun. Pentru mine el este adevăratul muzician şi îl admir foarte mult.

Unii spun că scopul artei este doar plăcerea estetică, alţii cred şi într-unul moral. Este arta capabilă să schimbe ceva?

Sînteţi implicat în multe activităţi sociale muzicale: sînteţi ambasador UNICEF, aveţi o şcoală de muzică în Migdal (Israel) pentru copiii defavorizaţi. Ne puteţi spune mai multe despre aceasta?

Da, am o şcoală de muzică în Israel. Sînt 70 de copii şi studiază vioara, viola, violoncelul, pianul, chitara, cîntă, învaţă să compună. Este un exemplu pentru noi, şi aş vrea să-i influenţez şi pe alţii să se implice în asemenea proiecte, şi să ofere copiilor o educaţie completă şi posibilitatea de a învăţa să cînte la mai multe instrumente, ca să aibă de unde alege. Eu am început să cînt la vioară, însă apoi am învăţat să cînt pe vioară barocă, apoi la violă; mă simţeam foarte claustrofob în profesia mea, aşa că acum le ofer o varietate acestor copii şi posibilitatea alegerii.

Călătoriţi foarte mult. Unde vă simţiţi acasă?

Am cîntat pe scenă de la 5 ani, aşa că mă simt pe scenă ca acasă. Acum mă îm-part între cele două locuinţe ale mele, cea din Israel şi cea din Nisa.

Ce muzică ascultaţi, în afară de cea clasică?

De obicei, ascult muzică uşoară atunci cînd conduc. Deci, cam ce se dă pe posturile de radio.

Cum vă petreceţi timpul liber, cum vă relaxaţi după un program atît de încărcat?

În 2005, cînd aţi avut anul sabatic, aveaţi multe visuri şi planuri. Aţi reuşit să le împliniţi?

Nu pe toate, deoarece anul acela am avut destul de multe concerte pentru un an sabatic. Însă sînt bucuros că am învăţat arta improvizaţiei cu Didier Lockwood, ceea ce m-a ajutat foarte mult.