OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Am încercat din acel moment să filtrez mesajele electorale, fie că veneau de la TV, de pe internet sau din partea afişajului stradal. Ba încă şi prin telefon – fiindcă, după cum ştim acum, tehnicienii politicii noastre au descoperit trucul american că îţi poţi face campanie şi aşa (încălcînd într-un mod, e drept, cam nesimţit dreptul la intimitate al oricăruia dintre noi, ba chiar şi legea electorală, atunci cînd apelurile s-au produs după momentul în care campania ar fi trebuit să înceteze). Şi ce am descoperit? Că nu fusese vorba (doar) de lipsa mea de atenţie. Informaţiile despre consilieri lipseau cu desăvîrşire de pe toate aceste canale de comunicare. Un întreg popor de candidaţi acceptase să nu aibă nici o faţă, să fie compus din non-persoane. Atunci am întrebat în jurul meu, am încercat să mă informez comunitar, de la om la om. Ei bine, nimic. Nimeni dintre cei pe care i-am întrebat nu avea idee despre această categorie de concurenţi, nimeni nu putea să-mi pomenească nici măcar un singur nume.

 

Mai mult decît atît: nu am reuşit să mă lămuresc nici măcar în ultimul moment de dinaintea exerciţiului solemn şi ireversibil al suveranităţii mele civice. După cum ştiţi, la intrarea secţiilor de votare se afişează buletine anulate care îţi dau o ultimă ocazie să te informezi asupra candidaturilor. La buna şi bătrîna mea secţie m-au întîmpinat, e adevărat, asemenea buletine-etalon, dar era vorba doar despre cele referitoare la candidaţii pentru funcţiile de primar şi preşedinte al consiliului judeţean. Pe consilieri ia-i de unde nu-s. E adevărat, am descoperit, la ieşire, după ce votasem, într-un colţ incomod, aproape impracticabil, şi listele cu numele acestor mari marginalizaţi, dar ca să le fi citit mi-ar fi trebuit un binoclu. Iar pentru a ghici dacă era vorba despre lista locală sau judeţeană, pentru asta aş fi avut nevoie de o inspiraţie divină.

 

Surpriza mea a fost că, parcurgînd, totuşi, în, vorba unui autor de altădată, a 25-a oră, adică în cabina de votare, numele candidaţilor la poziţia de consilier local sau judeţean, am descoperit acolo şi nume absolut onorabile. Ba chiar, aş spune, din punctul meu de vedere, sensibil mai de încredere decît cele care au fost vehiculate în permanenţă în timpul campaniei. Era ca şi cum partidele se ruşinau de unele dintre propunerile lor cele mai consistente! E clar că s-au făcut eforturi pentru ca profesionişti serioşi, întreprinzători onorabili, tineri educaţi sau academici nelipsiţi de credibilitate intelectuală să fie aduşi pe listele im-portante. Dar toţi aceşti oameni au fost ţinuţi la spate, ascunşi, cu jenă, s-ar spune. Jurnaliştilor, „formatorii de opinie“, „cîinii de pază ai democraţiei“, arbitrii auto-numiţi ai competiţiei politice, nu le-a păsat de acest mic amănunt, fiind prea preocupaţi să caute drama în confruntarea directă a candidaţilor-vedetă (mai precis, să transforme dialogul lor, prin presiuni psihologice, într-o confruntare de „ring“ sau, mai bine zis, de gang).