Marele paradox al acestor alegeri locale, şi singurul
element care merită în mod special remarcat, este absenţa completă din campanie
a consilierilor locali şi judeţeni. Trebuie să recunosc că nu am sesizat asta
de la început, ci numai în momentul în care, căutînd argumente pentru a opta
pentru o listă sau alta, am realizat că nu mi s-a spus nici un moment ce nume
se află pe acestea. M-am gîndit atunci că era aici o scăpare personală, că,
luat fiind cu treburi, aceste preţioase informaţii au trecut degeaba pe lîngă
mine. Poate că, mi-am spus, m-am uitat la televizor fără să văd nimic, în timp
ce partidele se chinuiau să aducă în avanscenă oamenii de încredere pe care
mi-i propuneau pentru consiliul oraşului sau al judeţului.
Am încercat din acel moment să filtrez mesajele electorale,
fie că veneau de la TV, de pe internet sau din partea afişajului stradal. Ba
încă şi prin telefon – fiindcă, după cum ştim acum, tehnicienii politicii noastre
au descoperit trucul american că îţi poţi face campanie şi aşa (încălcînd
într-un mod, e drept, cam nesimţit dreptul la intimitate al oricăruia dintre
noi, ba chiar şi legea electorală, atunci cînd apelurile s-au produs după
momentul în care campania ar fi trebuit să înceteze). Şi ce am descoperit? Că
nu fusese vorba (doar) de lipsa mea de atenţie. Informaţiile despre consilieri
lipseau cu desăvîrşire de pe toate aceste canale de comunicare. Un întreg popor
de candidaţi acceptase să nu aibă nici o faţă, să fie compus din non-persoane.
Atunci am întrebat în jurul meu, am încercat să mă informez comunitar, de la om
la om. Ei bine, nimic. Nimeni dintre cei pe care i-am întrebat nu avea idee
despre această categorie de concurenţi, nimeni nu putea să-mi pomenească nici
măcar un singur nume.
Mai mult decît atît: nu am reuşit să mă lămuresc nici măcar
în ultimul moment de dinaintea exerciţiului solemn şi ireversibil al
suveranităţii mele civice. După cum ştiţi, la intrarea secţiilor de votare se
afişează buletine anulate care îţi dau o ultimă ocazie să te informezi asupra
candidaturilor. La buna şi bătrîna mea secţie m-au întîmpinat, e adevărat,
asemenea buletine-etalon, dar era vorba doar despre cele referitoare la
candidaţii pentru funcţiile de primar şi preşedinte al consiliului judeţean. Pe
consilieri ia-i de unde nu-s. E adevărat, am descoperit, la ieşire, după ce
votasem, într-un colţ incomod, aproape impracticabil, şi listele cu numele
acestor mari marginalizaţi, dar ca să le fi citit mi-ar fi trebuit un binoclu.
Iar pentru a ghici dacă era vorba despre lista locală sau judeţeană, pentru
asta aş fi avut nevoie de o inspiraţie divină.
Surpriza mea a fost că, parcurgînd, totuşi, în, vorba unui
autor de altădată, a 25-a oră, adică în cabina de votare, numele candidaţilor
la poziţia de consilier local sau judeţean, am descoperit acolo şi nume absolut
onorabile. Ba chiar, aş spune, din punctul meu de vedere, sensibil mai de
încredere decît cele care au fost vehiculate în permanenţă în timpul campaniei.
Era ca şi cum partidele se ruşinau de unele dintre propunerile lor cele mai
consistente! E clar că s-au făcut eforturi pentru ca profesionişti serioşi,
întreprinzători onorabili, tineri educaţi sau academici nelipsiţi de
credibilitate intelectuală să fie aduşi pe listele im-portante. Dar toţi aceşti
oameni au fost ţinuţi la spate, ascunşi, cu jenă, s-ar spune. Jurnaliştilor,
„formatorii de opinie“, „cîinii de pază ai democraţiei“, arbitrii auto-numiţi
ai competiţiei politice, nu le-a păsat de acest mic amănunt, fiind prea
preocupaţi să caute drama în confruntarea directă a candidaţilor-vedetă (mai
precis, să transforme dialogul lor, prin presiuni psihologice, într-o
confruntare de „ring“ sau, mai bine zis, de gang).
Iar opiniei publice i-a păsat încă şi mai puţin că votează
în completă necunoştinţă de cauză pentru legislativul local. Şi asta după ce,
pînă mai ieri, toate vocile populare ne explicau că numai votul uninominal
poate salva România şi că trebuie terminat cu frauda morală a votului pe liste.
Se pare, însă, că poporul vrea să-şi personalizeze aleşii numai la nivel
naţional. În guvernul local se mulţumeşte să aibă partide reprezentate,
fiecare, prin cîte un mutant care, chiar dacă are mai multe capete, mai mulţi
ochi şi un număr corespunzător de mîini şi picioare, reprezintă, totuşi, un
singur şi compact organism.