OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

„A facilita – i.e. a mijloci, a inlesni comunicarea, identificarea de solutii.“ Acest termen defineste poate cel mai bine rolul pe care Consiliul Britanic l-a jucat in ultima vreme prin proiectele initiate in variate domenii, incepind cu economia si dezvoltarea regionala si sfirsind cu invatamintul si cultura. Propunindu-si sprijinirea eforturilor noastre de reconstructie si reconfigurare nu numai a structurilor institutionalizate, dar si a identitatii individuale in plan social, politic si profesional, Consiliul Britanic a ales cu multa abilitate rolul discret dar extrem de eficient de a mijloci si a inlesni schimbarea.

Transformarile urmarite au fost si sint in continuare cit se poate de profunde. Ele vizeaza rationalizarea si organizarea riguroasa a activitatilor si a proiectelor noastre, disponibilitatea pentru o mai buna cooperare, identificarea de resurse proprii in rezolvarea problemelor cu care ne confruntam, dezvoltarea increderii in noi insine. Fara a interveni agresiv, fara a impune norme si paradigme de actiune, Consiliul Britanic a reusit sa ne racordeze la un nou sistem de valori, atitudini si modele de actiune, conditie majora pentru depasirea izolarii noastre si pentru cuplarea la circuitele internationale.
Concret, in domeniul mai bine cunoscut mie – invatamintul si, in speta, predarea limbii engleze –, Consiliul Britanic a provocat si facilitat schimbarea. S-a inceput la micro-nivelul cursurilor de perfectionare oferite profesorilor de engleza. Programatic, ele nu s-au limitat la actualizarea cunostiintelor strict profesionale, ci au urmarit regindirea in profunzime a procesului de predare-invatare. Scopul urmarit cu precadere a fost, desigur, eficientizarea invatarii limbii prin aplicarea de noi metode de predare.

Viziunea introdusa prin intermediul acestor metode este insa una radical democratica: cea a educatiei anti-autoritare, descentralizate. Ea obliga la operarea de schimbari in conceptiile noastre despre invatamint si, implicit, in prezumptiile noastre despre participarea individului in comunitate. In orele de engleza, accentul se pune pe stimularea exprimarii dezinhibate intr-un cadru in care profesorul se retrage pentru a-si asuma rolul de… facilitator (sa fie alegerea termenului o simpla coincidenta?). Reverberatiile acestor modele pot fi greu ignorate. Inerentele comparatii dintre orele de engleza si alte ore conventionale suscita interogarea, daca nu chiar contestarea ierarhiilor rigide, a relatiilor deseori autarhice dintre profesori si elevi care persista inca in predarea altor discipline. Asa se intimpla ca, in unele scoli, aceste ore sint izolate ca o enclava subversiva, care ameninta sa intrerupa sau cel putin sa faca incomoda reproducerea de vechi practici si mentalitati.

Acelasi spirit novator a stat la baza infiintarii, la inceputul anilor ’90, a programelor de masterat in domeniul studiilor culturale. Lansat initial in cadrul departamentelor de engleza din universitatile din Cluj si Bucuresti, acest tip de studiu a fost preluat ulterior in majoritatea centrelor universitare din tara. Refasonate si ambalate ca programe de studii britanice, aceste cursuri si-au pastrat caracterul iconoclast prin melanjul interdisciplinar si prin viziunea politica pe care o propaga. Cursuri ca, de pilda, istoria sportului in Marea Britanie au iscat multe controverse aprinse, in care au fost redefinite insesi obiectul si continutul disciplinelor predate la departamentul de engleza. Discutii productive au reanalizat statutul literaturii si in special al canonului literar, al culturii de elita in relatie cu alte culturi. Continutul novator al abordarii interdisciplinare a fost sustinut de introducerea in curriculum programelor de masterat a unor perspective ignorate sau marginalizate anterior, cum ar fi cele feministe sau postcoloniale.

Cursurile introduse in 1994 in cadrul masteratului de studii britanice au creat o bresa in gindirea despre studiul si predarea disciplinelor filologice. Lista programelor de studii culturale a devenit intre timp foarte lunga, multe fiind organizate in afara facultatilor de limbi straine. Succesul programului de studii britanice, al revizuirii critice pe care acesta o implica nu ar fi avut sorti de izbinda daca Consiliul Britanic nu ar fi acordat, in tot acest rastimp, un considerabil sprijin material si logistic: importante achizitii de carti, invitarea unor lectori britanici valorosi, stagii de studiu oferite profesorilor romani, organizarea de importante evenimente culturale, cum ar fi conferinta europeana pe tema anti-literaturii ce urmeaza sa aiba loc in octombrie anul acesta.