OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Patru ani dupa vizita sa la atelierul lui Brancusi, Danziger, pe atunci in virsta de 35 de ani, s-a confruntat cu o provocare majora care l-a determinat sa-si concentreze toate resursele sale artistice12 si sociale – si anume propunerea de a construi la Ierusalim un monument funerar inchinat lui Theodor Herzl, vizionarul intemeierii statului Israel (fig. 26).
Danziger, care pe atunci locuia la Londra, s-a intors in graba in Israel pentru a-si prezenta planul si, totodata, si-a asigurat sprijinul arhitectului Yaacov Shalgi; la concurs, insa, cei doi au obtinut premiul al doilea. Voi porni de la acest proiect pentru a sublinia citeva paralele surprinzatoare in conceptiile si metodele de lucru proprii lui Brancusi si Danziger.

Daca urmarim cu atentie detaliile proiectului, vom constata ca in citeva dintre punctele centrale ale modelului, Danziger foloseste motive simbolice extrase din lumea animalelor – de pilda, cele doua coarne de berbec de linga bazinul cu apa sau perechea de vulturi care servesc drept postament al monumentului, situat in centrul muntelui. Artistul a desprins aceste simboluri din traditia ebraica: coarnele de berbec simbolizeaza, printre altele, mesajul izbavirii: „In ziua aceea se va suna cu cornul cel mare si atunci se vor intoarce cei surghiuniti din tara Asiriei si fugarii din tara Egiptului. Ei se vor inchina inaintea Domnului, pe muntele cel sfint, Ierusalim“ (Isaia 27:13); vulturii simbolizeaza intoarcerea surghiunitilor in tara lor: „V-am purtat pe aripi de vultur si v-am adus aici la Mine“ (Exodul 19:4). Tratarea abstracta a acestor motive, ca si crearea unei prezente heraldice ne trimit cu gindul la minunatele animale ale lui Brancusi – la Maiastra, 1910-1912 (fig. 13), sau la Leda, 1920, metamorfozata intr-o lebada (fig. 14). Nevoia de a reinvia mituri antice si cunoasterea faptului ca indaratul expresiei „primitive“ este ascuns un adevar actual au constituit forta motrice pentru artisti ca Brancusi si succesorii sai, ca, de altfel, pentru cei mai multi dintre promotorii artei moderne13.
Motivele animale desenate de Danziger la sfirsitul anilor ’40 sint foarte apropiate de desenele lui Brancusi. Se caracterizeaza prin condensarea minimalista a formei organice, dar si prin exploatarea caldurii ascunse in materialul viu. Daca, de pilda, comparam desenul lui Brancusi Vaca, 1929 (fig. 16), cu Bivolul lui Danziger, 1949 (fig. 27), vom vedea cit de asemanatoare sint conceptiile celor doi asupra naturii: ambii artisti decupeaza animalul cu o linie realista, concisa si flexibila, asezindu-l cu deplina siguranta in spatiul foii de hirtie. La fel in desenul lui Danziger Jeremy, 1949 (fig. 28), care, atit prin continut cit si prin forma, evoca sculptura lui Brancusi Muza adormita, 1908 (fig. 15).

Dupa ce am vazut motivele, vom trece la planul general al proiectului: maniera in care Danziger a tratat coasta muntelui pe care e plasat monumentul prefigureaza operele lui de mai tirziu, in care a incercat sa izoleze cite o parte din peisaj, folosind-o ca scena deschisa pentru soare si fluctuatiile luminii. Asa cum am mai mentionat in alt loc, „fara sa violeze citusi de putin forma muntelui si cu cea mai stricta grija pentru prezervarea liniei naturale a peisajului, panta a fost modelata prin inlaturarea pietrelor si folosirea acestora la construirea de ingradituri care curg paralel cu liniile topografice ale regiunii. Mormintul urma sa fie plasat in centrul complexului, iar anotimpurile trebuiau sa-si puna amprenta, prin intermediul umbrei si al luminii schimbatoare, asupra complexului. Intre cele doua platforme modelate in chip de coarne de berbec, se forma o deschidere orientata spre apus care ducea la un catarg inalt de steag. La asfintitul soarelui, umbra catargului ar fi cazut ca un aratator de ceas, marcind anotimpul respectiv pe creasta pe care s-ar fi insirat terasele“14.

In schitele preparatorii mai libere – menite sa examineze dinamica generala a liniilor sitului in raport cu orizontul – apare in mod repetat spirala circulara, ca punct de plecare a conceptiei. Drumul pe jos ce urca pina la complex, coarnele de berbec ce se arcuiesc dinspre bazinele cu apa, ascensiunea serpentinata care conduce la torta, piatra de mormint ridicindu-se din fosa circulara pe aripi de vulturi – fiecare dintre acestea si toate la un loc intregesc calea de pelerinaj spre mormintul vizionarului si leaga elementele proiectului, creind in acelasi timp un ritm circular spiralat, care se inchide treptat in sine. Spirala, care este forma naturala a cresterii in natura, a simbolizat in Antichitate si in diverse culturi drumul sufletului spre viata vesnica15. In chip de labirint care se rasuceste in el insusi, spirala simbolizeaza dorul omului spre seninatatea care-i va revela, poate, taina existentei sale. Miscarea de virtej, asemeni cochiliei de melc, vadeste nevoia unei conexiuni intre exterior-trup-finit si interior-suflet-infinit. Iata, de pilda, citeva versuri de viziune poetica din poemul Milton al lui William Blake:

„Natura infinitului e urmatoarea: fiece lucru de pe lume
Poarta in sine o viltoare, si-atunci cind calatorul spre eternitate
Trecut-a de viltoare, o vede doar rostogolindu-se in urma-i,
Departe de drumul strabatut, un glob ce se destrama ca un soare…
Dar cerul e viltoare depasita, pe cind pamintul
E viltoarea de care calatorul inca n-a trecut“.16

Spiralele, asa cum au fost desenate in cerneala in schitele preparatorii pentru Muntele Herzl, 1951 (fig. 29), il conduc pe privitor inauntru si in sus, urmarind sa-i induca o stare de introversiune si de transcendenta. In aceste studii, monumentul e conceput nu numai ca un loc de comuniune spirituala cu vizionarul, ci, mai cu seama, ca un loc in care sint posibile transcenderea trecutului si retrairea potentialului intruchipat in viziunea infinita. Menirea principala a templului lui Brancusi era aceea de a elibera sufletul de caznele trupului si de a-l calauzi spre seninatatea budista. Sala, cu forma ei perfect eliptica, si bazinul rotund din interior erau destinate sa-l ajute pe credincios in incercarea de a atinge Nirvana si de a trai in armonie cu ceea ce il inconjoara. Formele rotunde erau gindite sa creeze un ritm ciclic care absoarbe in sine orice dezordine, orice fenomen intimplator si prilejuieste o continua restructurare. Restructurarea – care este conceptul de baza atit al templului lui Brancusi cit si al complexului lui Danziger – constituie un punct de plecare nu numai in ce priveste forma celor doua proiecte, ci si in modul in care ambii sculptori abordeaza procesul de creatie artistica in general. Poate ca aceasta este ratiunea pentru care atit Brancusi cit si Danziger au fost fascinati de fenomenele legate de devotiunea omului fata de ciclurile cosmice ale creatiei si de aderenta sa la elementele naturii, cu scopul de a absorbi din ele curaj si speranta.

Traducere de
Antoaneta Ralian
________

12. In acest stadiu al activitatii sale se discern inca pregatirea pe care a primit-o la Slade School of Fine Art si mai cu seama influenta profesorului sau de sculptura, A.H. Gerald.
13. Informatii generale cu privire la acest subiect pot fi gasite in lucrarea lui Robert Goldwater, Primitivism in Modern Art, Vintage Books New York, 1966 (ed. rom. Primitivismul in arta moderna, Meridiane, 1974, trad. Doina Racoviceanu).
14. Din capitolul Light and Reflection din cartea mea Itzhak Danziger: Makom sLocult, Hakkibutz Hameuchad Publishers, Tel Aviv, 1982.
15. Vezi Jill Purce, The Mystical Spiral: Journey of the Soul, Avon Books, New York 1974.
16. William Blake, Complete Writings, ed. Geoffrey Keynes, Oxford University Press, Oxford 1966, p. 497, trad. A.R.