OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

În 1943, in timpul razboiului, in muntii Carpati din Romania a fost descoperit un altar-calendar al unei comunitati pagine, precrestine (Fig. 19).
Judecind dupa structura calendarului, se pare ca acea comunitate ajunsese la unele realizari tehnologice, bazate pe o intelegere a ciclurilor marilor astre, si ca isi intemeiase partial cultura si ritualurile pe aceste fenomene. V.P. Paleolog subliniaza importanta descoperirii pentru intelegerea modului de gindire a lui Brancusi17. Pina-n ziua de azi, sustine Paleolog, ramin in calendarul taranului roman multe trasaturi oculte: „Aparent, taranul roman se orienteaza dupa calendarul ortodox, dar, in acelasi timp, pastreaza si respecta un calendar pagin, impotriva caruia Biserica nu a izbutit sa lupte, ba chiar a fost constrinsa sa-i adopte numeroase simboluri“18. Citeva din sculpturile lui Brancusi isi au sorgintea in acest calendar pagin; printre acestea, de pilda, Printesa X, 1909-1916, care se leaga de sarbatoarea Sfintului Teodor si Sarutul, 1907, care te duce cu gindul la Dragobetele, o sarbatoare pagina a fertilitatii, cu o puternica nuanta erotica, celebrata prin ospete si simbolizind continuitatea vietii19.
La inceputul anilor ’70, Danziger a fost preocupat mult de situl monumental de la Rujem el Hiri de pe Podisul Golan (fig. 18). Cercetarile initiale efectuate asupra sitului (1968) au dus la concluzia ca la Rujem a functionat un templu calendarial prin mijlocirea caruia locuitorii din zona determinau datele in cursul ciclurilor anuale. Geograful Yehoshua Itzhaki scrie: „Datorita deschizaturii nord-estetice si unor structuri de piatra aditionale din zona, daca cineva ar fi stat pe Rujemul central, ar fi putut determina ziua cea mai lunga din an (solstitiul de vara) – adica ziua in care soarele rasare intre cei doi vulcani, Tell Fares si Jukhaded. În acelasi fel era cu putinta sa se determine si cea mai scurta zi (solstitiul de iarna).
Deosebit de impresionant este aranjamentul care face cu putinta determinarea echinoctiului. În cercul exterior exista o structura special destinata acestui scop, alcatuita din doua dintre cele mai mari pietre ale sitului, asezate una linga cealalta, cu o crapatura ingusta intre ele. Aranjamentul, cu fata spre exterior, e orientat catre est. Si numai in zilele de echinoctiu, la rasaritul soarelui, o raza patrundea intre cele doua lespezi, umplind casa cu lumina“20.
Pe linga faptul ca e un instrument de masurare a timpului, situl slujeste si ca veriga de legatura intre activitatea omului si elementele naturii carora le este subordonata. Aceasta legatura este evocata in numeroase ritualuri antice care celebreaza reinvierea timpului si care se intemeiaza pe credinta ca numai prin identificarea cu ordinea cosmica a Creatiei, cu caracterul ciclic al timpului si cu vigoarea optimista a naturii va izbuti omul sa gaseasca sens si consolare in existenta umana.
Nevoia de a se raporta la un timp in afara cronologiei, la fapte pe care stiinta nu le-a putut explica (enigme ale naturii sau miracole), l-a preocupat pe Danziger inca de la inceputul carierei sale; fara indoiala, la sfera intereselor sale artistice s-ar putea adauga si ideea de reformare a lumii in spiritul Rabinului Nahman din Bratslav: „Totul se reduce la incorporarea aspectelor dezordinii ca aspecte ale ordinii“21. Ca o ilustrare timpurie a acestei afirmatii ne poate servi schita pentru o sculptura proiectata de Danziger la sfirsitul anilor ’40 sub care apare o explicatie, citat din Iosua (10:12): „Opreste-te, soare, asupra Gabaonului/ Si tu, luna, asupra vaii Aialonului!“ (fig. 30).
Întimplarea supranaturala petrecuta la coborirea de la Beth Horon in timpul razboiului lui Iosua impotriva regilor amoriti – „Si soarele s-a oprit, pentru o intreaga zi“ (Iosua 10:13) – e intruchipata de Danziger printr-o sculptura solara, o incolacire de cercuri spiralate care converg spre o figura umana a carei fata priveste in sus. Astfel „dezordinea“ („N-a mai fost nici o zi ca aceea, nici inainte nici dupa aceea“, Iosua, 10:14) devine parte dintr-o noua ordine, un sistem deschis continind o legitate proprie care pina atunci n-ar fi fost acceptata ca posibila.
Nu putem ignora faptul ca in acea perioada, la inceputul anilor ’50, lui Danziger ii era limpede ca a incorpora dezordinea intr-o ordine superioara presupune un sacrificiu. Albumele lui din aceasta perioada abunda in altare si sacrificii – sacrificii animale si umane, in care sacrificatorul si jertfa isi schimba uneori rolurile22. De exemplu, un desen infricosator in care o pasare uriasa ciuguleste dintr-un cadavru uman culcat pe un altar23. Aceste desene nu au fost inca suficient studiate, dar recurenta lor obsesiva arata ca Danziger vedea in sacrificiu conditia fundamentala a ritualului. Nevoia de a reduce distanta dintre om si univers, si, mai tirziu, dintre arta si natura, a presupus intotdeauna un sacrificiu, fie din partea omului, fie din partea naturii.
Evolutia monumentului de pe muntele Herzl, de la numeroasele schite de altare pina la forma spiralei concise, ne evoca maniera in care Brancusi a elaborat portretul prietenului sau James Joyce24, intr-o serie de patru desene (Fig. 20-22, 24) dintre cele mai sofisticate ale secolului XX. Brancusi a inceput cu un desen figurativ, care in schema sa coloristica si in forma condensata se apropie mult de operele lui Matisse; insa, in cele doua versiuni finale, Joyce devine o spirala strinsa care ne duce cu gindul la cuvintele rostite, multi ani mai tirziu, de Joseph Beuys cu privire la Joyce: „…fluxul continuu: Veghea lui Finnegan: inceputul si sfirsitul intregii vieti de pe pamint… subconstientul colectiv“25 .

Traducere de
Antoaneta RALIAN
__________

17. Paleolog (nota 9), p. 143 .
18. Ibid., p. 152.
19. Ibid., p. 153.
20. Aceasta explicatie a lui Yehoshua Itzhaki apare in Itzhak Danziger: Makom (vezi nota 14).
21. Vezi introducerea la Makom (nota 14), in legatura cu eseul lui Henri Atlan Creativity and the Reversals of Time Mahshavot, 47, 1978.
22. Danziger insusi a expus citeva din aceste desene in expozitia Forty Drawings, 1936- 1938 la Galeria Mabat, Tel Aviv 1970; o alta selectie apare in Itzhak Danziger (catalogul expozitiei; curator: Mordechai Omer), Muzeul Israel, Ierusalim 1981, catalog 63-67, 83-87); desene aditionale apar in catalogul Itzhak Danziger: Drawings and Projects (vezi nota 12) catalog 26-29.
23. Ibid., catalog 27.
24. Brancusi l-a intilnit pe James Joyce la Paris. S-au facut multe comparatii intre operele acestor doi artisti, desi acestia au creat in domenii de arta diferite – vezi Paleolog (nota 9) p. 29.
25. Joseph Beuys From a Telephone Conversation, in Joseph Beuys: The Secret Block for a Secret Person in Ireland (din catalogul expozitiei) Muzeul de Arta Moderna, Oxford 1974, p. 7.