OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Elaborari parlamentare, pasivitate sociala

Tema modificarii Constitutiei revine de citeva luni in atentie, cel putin in paginile ziarelor romanesti. Comisia multipartita care a avut misiunea de a reformula textul legii fundamentale si-a incheiat lucrarile, dupa care parlamentarii au putut depune amendamente la proiect. Formula aleasa a fost aceea a dezbaterii lor tot in comisie, astfel incit plenul sa decida doar cu privire la punctele asupra carora reprezentantii partidelor nu s-au putut intelege. In urma cu doua saptamini, Comisia de revizuire a Constitutiei a admis cinci din cele patruzeci si sapte de amendamente formulate de senatori. Urmeaza raportul final, care va fi discutat de membrii Camerei superioare in sesiunea extraordinara convocata pentru sfirsitul lunii august, medierea intre cele doua Camere si votul final al plenului. Referendumul pentru adoptarea noii legi fundamentale ar putea avea loc in octombrie.

Pina in acest stadiu, Comisia de revizuire a Constitutiei a lucrat luni in sir aproape in anonimat, fara ca informatiile transmise periodic despre mersul negocierilor sa provoace comentarii, analize, dezbateri. Despre asa-numitul „Forum constitutional“ organizat de catre Asociatia Pro Democratia s-a scris la un moment dat, un mare numar de cetateni au propus modificari prin Internet, proiectul a fost remarcat la Gala Premiilor Societatii Civile de la sfirsitul anului trecut, dar… atit, fara urmari palpabile. E cu totul neclar ce vrea cu adevarat societatea romaneasca de la reprezentantii pe care i-a mandatat ca legislatori. Doleantele populatiei deductibile din sondaje sau din alte moduri de exprimare a „opiniei publice“ sint mai putin juridice si institutionale, cit morale, anti-„politicianiste“: sa fie mai putini parlamentari care sa se imbogateasca pe spinarea poporului, sa fie mai putina coruptie, ba chiar se aud cind si cind voci care cer reintroducerea pedepsei cu moartea, ca prea s-ar fi inmultit ticalosii in tara! De parca atare penalizare maxima ar urma sa se aplice pentru hotii si alte malversatiuni, cam ca in statele fundamentalist-islamice, unde poti fi executat pentru ca ai furat sau pentru ca ai calcat strimb in casnicie…

Aceeasi pasivitate – sau si mai si! – s-a inregistrat cu privire la celalalt proces de elaborare constitutionala care are loc in perioada pe care o traversam, si anume cel din cadrul Uniunii Europene. E adevarat ca Romania nu e inca stat-membru, deci nu se poate implica direct, dar tema ar trebui sa ne intereseze in cel mai inalt grad, din moment ce peste doar trei ani si jumatate vom intra in federatia continentala, in care va trebui sa desemnam reprezentanti la toate palierele complicatei constructii institutionale integrate. Pentru a ne sustine interesele ca stat, ca popor, nu va fi indiferent – de pilda – cum va arata viitoarea Comisie Europeana, daca vom desemna si noi un ministru continental, citi europarlamentari si alti eurofunctionari de virf vom avea, cum va evolua legislatia elaborata la Bruxelles si Strasbourg, la care urmeaza sa ne conformam s.a.m.d.
Fara sa insist, mai mentionez in context un „detaliu“, si anume ca evolutiile actuale ale Vechiului Continent nu trebuie evaluate doar prin consecintele lor imediate, practice, politice sau economice, fiind vorba si despre mutatii istorice, socio-culturale, in ultima instanta filozofice, extrem de interesante din perspective intelectuale multiple. La acest nivel de reflectie, bilantul romanesc al ultimelor luni e foarte sarac: nimic in cotidiene, cite un eseu ratacit in putinele hebdomadare culturale care conteaza si un singur grupaj de evaluari si prognoze serioase, gazduit de trimestrialul bilingv (romana si engleza) Studii politice/Political Studies editat de Centrul de Studii Internationale de pe linga APADOR-CH (Asociatia pentru apararea drepturilor omului din Romania – Comitetul Helsinki). E vorba despre cele mai valoroase contributii depuse in cadrul unui concurs organizat si finantat de catre Fundatia Soros pentru o Societate Deschisa pe tema viitorului Europei din perspectiva romaneasca.


Europa: 15, 25, 27…

Pentru ca adevarata tema a actualelor evolutii constitutionale aceasta este: viitorul Europei. Situatia tarii noastre e doar o componenta a procesului mai general de reasezare a peisajului continental. Cu bunele si relele noastre, vom intra curind in Uniune, dupa cum Consiliul European a decis deja. Compatibilizarea Romaniei cu democratiile occidentale merge rapid inainte, cu toata coruptia si celelalte pacate stiute. Echilibrele esentiale catre care avansam sint cele europene. Tarile mari si cele mici din cadrul Uniunii au negociat strins in cadrul Conventiei insarcinate sa elaboreze proiectul viitoarei Constitutii europene. Problema cea mai complicata – restul fiind consecinte – va fi administrarea unei Uniuni care va creste de la formula cu 15 membri la una cu 25 de la 1 mai anul viitor, cind vor intra „premiantele“ Central-europene ale tranzitiei postcomuniste, adica Slovenia, Ungaria, Polonia si Cehia, ultima „tragind“ dupa ea si Slovacia, apoi balticele, Estonia, Letonia si Lituania, plus insulele mediteraneene Malta si Cipru. Dupa alti doi ani si jumatate, la 1 ianuarie 2007, Romania si Bulgaria vor ridica totalul la 27, dupa care vor urma – probabil – Croatia si, una dupa alta, celelalte republici post-iugoslave, poate si Turcia. O Comisie Europeana (guvernul Uniunii) cu cite un ministru delegat de fiecare tara-membra, cum e acum, nu va mai fi posibila. Actuala rotatie semestriala la presedintia organizatiei nu va mai fi nici ea practicabila, caci ar insemna ca rindul fiecaruia sa vina foarte rar. Va avea Uniunea Europeana un presedinte „full time“? In ce fel se va distribui puterea, autoritatea de decizie intre acesta si seful Comisiei, „premierul“ continental, care a detinut pina acum rolul executiv numarul 1?

Privita pe acest fundal amplu, modificarea legii noastre fundamentale nu prea e de natura sa satisfaca. In locul unei reforme constitutionale profunde, care sa ne aduca la nivelul Uniunii Europene, vom avea o formula de compromis, cu unele progrese, dar si cu multe „stagnari“. Proprietatea va fi in sfirsit garantata, nu doar „protejata“, presedintele si premierul vor avea atributii mai atent delimitate, guvernul va putea emite ordonante de urgenta in conditii mai clar precizate, limba materna va putea fi folosita in relatiile cu administratia locala si cu justitia; dar vom ramine „stat national“, cu doua camere parlamentare cu atributii partial suprapuse, alesii poporului vor continua sa beneficieze de imunitate, serviciul militar inca nu devine voluntar s.a.m.d. Alinierea legislativa efectiva la Uniunea Europeana a fost aminata pina in 2007, cind ne vom alatura „celor 25“…