Ministrul Sanatatii, economistul Eugen Nicolaescu, s-a suparat precum cineva pe sat atunci cind a declarat despre postul Realitatea TV ca este „cea mai ticaloasa televiziune“. Si asta nu ca n-ar fi „ticaloasa“, ci doar pentru ca sint altele ceva mai ticaloase decit Realitatea TV. Lasind gluma la o parte, ministrul Sanatatii isi face singur deservicii in disputa cu presa. Si daca si-ar face domniei sale, putin ne-ar pasa, dar face mari deservicii si incropelii de reforma pe care o incearca.
Mai mult de jumatate din succesul unei politici publice sta in modul in care reusesti sa o comunici si sa cistigi oamenii de partea ta. Nimeni nu se apuca sa-si dea osteneala la politica publica reformista: (1) daca nu a auzit de ea si (2) daca oamenii nu au incredere in utilitatea ei si in rezultatul final. Restul e birocratie, legislatie, finante etc. Dar comunicarea este foarte importanta. Asa ca ministrul nostru nu-si face bine treaba din start, pentru ca nu comunica lucruri simple despre „reforma“ sa atunci cind este intrebat, daramite sa vina la un post de televiziune sa o explice. Si cu atit mai mult cu cit un post de televiziune isi manifesta interesul pentru respectiva reforma, lucru laudabil. Si chiar daca ar fi rau intentionata cu privire la persoana unui ministru sau altul, daca reforma este buna si promotorul sau are incredere in ceea ce face, atunci cu atit mai mult ministrul sau un reprezentant al acestuia ar trebui sa vina si sa inlature orice suspiciune.
Si cu atit mai mult cu cit reforma sau politica publica se face intotdeauna cu bani publici. Nu trebuie sa fie alegerea ministrului cind sa participe cineva din ministerul acela la o dezbatere televizata, ratiunea banului public obliga ca oricine cu mandat din partea executivului sa participe la orice dezbatere care atinge o audienta semnificativa si la altele.
Eugen Nicolaescu a fost purtator de cuvint o vreme la liberali, chiar inainte sa ia portofoliul Sanatatii. Pai cit a facut jobul acesta pentru liberali nu a invatat singurul lucru elementar pe care trebuie sa-l stie orice purtator de cuvint sau om care trebuie sa comunice: nu pui „embargou“ presei! Si mai ales presei decente, caci, orice s-ar zice, pe scala televiziunilor nostre, Realitatea TV este presa decenta.
Prin ianuarie 2006 ii venea rindul lui Nicolaescu sa-si anunte cu emfaza „reforma“ in Parlament, lansind totodata si o dezbatere publica pe marginea pachetului legislativ (pentru care Guvernul si-a asumat intre timp raspunderea), ca, deh, la noi reformele se bazeaza exclusiv pe „pachete legislative“ sau legi, urmind ca mai apoi nimeni sa nu le bage in seama. Nici macar cei care le fac. Asta pentru ca, tot cu aceeasi ocazie, ministrul nostru declara (si eu il credeam) ca reforma va avea in centru „cetateanul si banul public“, iar premierul fixa ca prioritate „gestionarea corecta a banului public“. Ei bine, Nicolaescu a avut dreptate, cu mentiunea ca era vorba despre anumiti cetateni, pusi in fruntea spitalelor in mod arbitrar, si de banul public, de care si-a batut joc, incalcind grosolan legea achizitiilor publice si oferind de aproape doi ani contractele Ministerului, pe baza unor incredintari directe.
Una dintre principalele controverse legate de ministeriatul lui Nicolaescu este cea privitoare la de Programul National de Evaluare a Starii de Sanatate a Populatiei, care, la o prima vedere, nu a parut deloc o idee rea. Dar intre timp, pe masura ce opacitatea Ministerului crestea, mai ales cu privire la acest program si in prezenta unei comunicari proaste a acestei politici, dar si in lipsa unor explicatii de genul „la ce foloseste“, acest program pare o ideea din ce in ce mai proasta, pe masura ce e contestat cu argumente pertinente din toate partile. Si nu-i nimeni sa-l apere.
Ar fi oportun sa mai spunem inca o data si aici ca guvernarea presupune luarea unor decizii in sensul ca, daca se decide pentru o anumita politica publica sau program national, aceasta decizie urmeaza sa fie si finantata. Evident, intotdeauna cind se iau decizii in favoarea unui sector sau altul sau in favoarea unei categorii de populatie, pierde un alt sector sau o alta categorie de populatie. Si acest lucru este normal, bugetul fiind finit. Anormala este comunicarea partidelor in campania electorala, partide care promit, absurd, maxim pentru toate sectoarele si toate categoriile de populatie. Aceasta este doar o iluzie. Daca dai la pensionari, trebuie sa iei de la investitii, daca dai la Sanatate, trebuie sa iei de la armata sau din alta parte, evident. Iar Sanatatii i s-au dat bani multi si liberalii au pus contabil la Minister sa-i cheltuiasca. Un om fara viziune, care ia decizii in propriul sector, decizii pe care nu se oboseste sa le mai si explice. Caci normal ar fi sa stim si noi de ce se cheltuieste enorm cu un program inutil si care prezinta redundanta, in loc sa se investeasca banii in aparatura medicala performanta, de exemplu. Dar ministrul a luat-o contabiliceste: intii sa numere bolnavii si afectiunile acestora si dupa aceea sa le trateze. Pacat ca banii Sanatatii se vor termina cu numaratul acesta...

