OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cum alegerile generale, după schimbarea modului de votare în cel uninominal, vor semăna mult cu cele locale, centrul de greutate al campaniei electorale mutîndu-se în plan local, în aria colegiilor electorale, putem spune că punctul de interes al bătăliei politice pentru următorul ciclu electoral se va da în jurul funcţiei de preşedinte.

Pentru a cîştiga puterea, partidele vor trebui să realizeze alianţe solide şi să beneficieze de atitudinea favorabilă a viitorului preşedinte. Şi cum viaţa noastră politică (cu precădere după 2004) nu este una aşezată şi orice normă fiind reinterpretată de potentaţii zilei, puterea politică va fi cîştigată cu adevărat după două etape: (1) cîştigarea unui număr suficient de mandate în Parlament pentru a putea emite pretenţii la guvernare (inclusiv prin realizarea de alianţe politice postelectorale) şi (2) cîştigarea funcţiei de preşedinte, funcţie care va permite numirea prim-ministrului, deci va deţine cheia guvernării.

Pentru partidul care îşi doreşte cu adevărat guvernarea este imperativ să cîştige alegerile prezidenţiale de anul viitor. În acest moment, calendarul alegerilor nu a fost definitivat şi este posibil ca liberalii, susţinuţi de social-democraţi, să împingă alegerile parlamentare cît mai aproape de cele prezidenţiale. Şi chiar dacă alegerile parlamentare vor fi organizate mai devreme şi preşedintele Traian Băsescu va numi un guvern pe placul lui, în urma unor noi mişcări politice şi în urma eventualei pierderi a alegerilor prezidenţiale de către acesta, nimic nu va garanta durabilitatea unui guvern numit imediat după alegerile parlamentare.

La liberali, deşi lucrurile par mai simple, nu sînt. Din 1990 aceştia nu au reuşit să propună un candidat propriu pentru preşedinţie. Deşi nu recunosc, ei parcă şi-au asumat deja poziţia a treia la aceste alegeri, sperînd să rămînă la guvernare doar prin obiectivul de a nu obţine un scor foarte mic şi de a fi cooptaţi în alianţa care va guverna. Pînă acum liberalii au vehiculat tot două nume (de fapt avem două autopropuneri), pe al premierului Călin Popescu Tăriceanu şi pe cel al lui Crin Antonescu. Chiar dacă cea de-a doua variantă este mai riscantă, Crin Antonescu are şansa de a se prezenta drept o alternativă viabilă şi de a aduce mai multe voturi PNL-ului decît Popescu Tăriceanu.