OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

profil

Convietuirea, revista a romanilor din Seghedin, editata de Catedra de Limba si literatura romana a Universitatii din localitate, impreuna cu Autoconducerea Minoritatii Romane si Parohia Ortodoxa din Seghedin. Redactia: Tiberiu Boca, Mihaela Bucin, Petru Cimpian, Stefan Carsta, Mihai Cozma, Ana Hotopan, Eva Iova, Miskolczy Ambrus. Editor responsabil si coordonator: Gheorghe Petrusan. Publicatie trimestriala, tip caiet (peste 180 de pagini), organizata pe mai multe sectiuni: Istorie, Invatamint, Interculturalitate, D’ale noastre, Traditii, Arta cuvintului, Semn de carte etc., reflectind preocuparile culturale ale romanilor seghedineni. Colaboratori din Ungaria si Romania, intre care numerosi universitari. Numarul 1-2/2002 cuprinde studii si eseuri de istorie, lingvistica, etnologie si folclor, interviuri, evocari, recenzii de carte s.a.m.d., intre care amintim: Emanuil Gojdu – adept al multiculturalitatii de Gheorghe Petrusan, Textul folcloric si recuperarea istoriei de Mihaela Bucin, Mitologia populara romaneasca in actualitate de Otilia Hedesan, Romanii din Ungaria si 1918 de Ioan-Aurel Pop, Actualitatea/inactualitatea lui Caragiale de Cornel Munteanu, Virtualitate si istorie in literatura est-europeana de Eugenia Irimias, Contributii privind biografia lui Moise Nicoara de Alexandru Roz, Citeva probleme privind prevenirea dizabilitatilor de invatare de Ladislau Fodor, Situatia minoritatilor nationale in Romania Mare de Weber Peter etc. Pe ansamblu, impresie de seriozitate specializata. Textele sint publicate in limbile romana si maghiara, in functie de limba materna a autorilor.


de ici, de colo

Numarul 10 (1-15 februarie 2003) al Tribunei are in prim-plan un grupaj despre Scriitorul clujean, astazi, alcatuit din interviuri cu scriitori legati – intr-un fel sau altul – de Cluj: Adrian Marino („Nu sint un om al acestei lumi“, fragment dintr-un volum in curs de aparitie), Ion Pop („Echinox-ul a stat sub semnul prieteniei exigente“), Ion Simut („Literatura se schimba sub presiunea modificarilor de limbaj, de public si de context“), Constantin Cublesan („Carnetul de membru al Uniunii Scriitorilor nu da posesorului talent“), Eugen Uricaru („Nu locul in geografie, ci locul pe harta culturala e important“), Alexandru Vlad („Nu stiu daca scriitorii ardeleni mai au o anumita amprenta“). Intervievatorii sint Ion Muresan, Ion Maxim Danciu si – in cazul lui Adrian Marino – Monica Ghet. Asupra acestui din urma interviu vom reveni la aparitia in volum. Cel cu Ion Simut – asupra caruia ne vom opri – relanseaza o serie de „provocari“ cunoscute. Mai intii, falimentul – ca audienta – al poeziei si al comentariilor despre poezie: „Despre poezie se poate glosa eficient numai in carti si in universitati, ultimul ei bastion solid de protectie, institutia traditionala de conservare si transmitere a valorilor, s...t nu in reviste si suplimente culturale, unde e complet inutil comentariul critic despre poezie, pentru ca nu are mai mult de doi cititori: criticul semnatar si poetul analizat“. In al doilea rind – precaritatea majoritatii revistelor culturale: „Eu cred ca am depasit dificultatile tranzitiei si am intrat in zona dificultatilor capitalismului mafiot si a politicianismului clientelar. s...t Acel ceva pe care l-am asteptat (o schimbare semnificativa) a si venit, de vreme ce n-a mai venit.
Noua din zece reviste culturale sint lamentabile, facute cu un onorabil spirit conservator de catre redactori obisnuiti cu sinecurile. Noua din zece redactori au alte mize decit revista la care lucreaza. A face o revista de cultura a devenit un sport national in care se exprima foarte agresiv ligile judetene. Noua din zece redactori de revista sint cultural depasiti de exigentele momentului actual. Noua din zece redactori de reviste culturale nu stiu pe ce lume traiesc. Revistele culturale mor, dar nu se predau.
Noua din zece reviste culturale conteaza atit cit conteaza biletele pe care si le adreseaza membrii unei familii intre ei atunci cind pleaca de-acasa in absenta celorlalti. Prin revistele culturale redactorii si colaboratorii isi scriu biletele intre ei. Unul din zece stie ce vrea“. Cam dur – dar, parca, e ceva-ceva adevarat...

Inegal, numarul 3-4/2002 al revistei Miscarea literara. Literatura. Arta. Cultura din Bistrita are – ca si pina acum – un sumar asa-zicind „pluralist“. Un interes special il detine grupajul dedicat patronului spiritual al publicatiei: Liviu Rebreanu, cu contributii de interpretare critica (Andrei Moldovan, Nuclee lirice in spatiul epicului, Sorina Gabriela Cristea, Variatiuni pe tema data) si biografic-documentare (v. articolul si convorbirea lui Ion Moise cu si despre O martora a familiei Rebreanu – Leontina Macrea din satul Feleac, jud. Bistrita-Nasaud, si materialul lui Sever Ursa: Liviu Rebreanu in dedicatiile scriitorilor). La fel de interesanta este si cronica lui Olimpiu Nusfelean despre istoria literara „de sertar“ a lui Lucian Valea, semnalata pozitiv si de noi: O „istorie“ (literara) de formatie. In continuare, Ioan Pintea comenteaza echilibrat si, asa-zicind, „laturis„ volumul Usa interzisa al lui Gabriel Liiceanu. Proza e bine reprezentata in acest numar de fragmentele lui Alexandru Vlad, Radu Tuculescu si O. Nimigean. „Pluralismul“ de care vorbeam mai sus e ilustrat, printre altele, de publicarea – la centenar – a unui text inedit al lui Petre Tutea (Socrate) si a comentariului lui Pierre Pachet despre Accidentul lui Mihail Sebastian aparut in premiera in Observatorul cultural si apoi in La Quinzaine littéraire (O mare suferinta din dragoste in Romania anilor 1934).

Numarul pe luna decembrie 2002 al Revistei romano-americane editate de Asociatia „Amicii Statelor Unite“ publica in deschidere Discursul Presedintelui George W. Bush in Piata Revolutiei. In continuare sint publicate doua texte – semnate de acad. Maya Simionescu si dr. Anca Sima – in onoarea profesorului George Emil Palade, laureat Nobel, sarbatorit cu prilejul implinirii virstei de 90 de ani: Omagiu lui George Emil Palade, respectiv Savantul si profesorul George Emil Palade. Grupajul e urmat de un articol al Ilincai Anghelescu despre Alexis de Tocqueville si democratia americana (America revizitata: Tocqueville la o noua lectura). Un pertinent si avizat comentariu despre volumul Studiile americane de ieri si de azi. Studii de americanistica semneaza Cosana Nicolae. Nu se precizeaza insa nicaieri faptul ca textul a aparut anterior, de asemenea, in paginile Observatorului cultural. Exista si alte materiale ce se cuvin a fi mentionate, bunaoara Cronologia relatiilor romano-americane. Contacte directe, relatii economice consulare si diplomatice 1861-1900 realizata de Ioan Comsa sau articolele-eseu pe teme culturale americane si romano-americane ale Mariei Alexe (Aspecte ale globalizarii: sarbatori „imprumutate“), Ludmila Martanovschi (Romanian Viewers and Desire in American Films), Carmen Ardelean (Cultura imaginii), Octavian Gabor (Un roman la Thanksgiving Day). Un interesant comentariu in limba engleza pe marginea corespondentei lui George Enescu publica, in paginile 30-36, Rodica Mihaila. Istoricul relatiilor comerciale romano-americane e ilustrat de un text al lui P. Corcoveanu-Bals. Punctul de maxim interes al acestui numar il constituie insa – probabil – interviul cu istoricul american Paul E. Michelson realizat si prezentat de catre Gheorghe I. Florescu (Un istoric american despre tara sa si Romania, pp. 42-54). Evaluarile severe ale situatiei din Romania postcomunista (presa, societate civila, partide politice s.a.m.d.) pot uneori sa descumpaneasca; ele merita, oricum, toata atentia. Mult mai optimiste sint, in schimb, opiniile despre noua generatie de romanisti, asa-numita „Post-Cold War Generation“. Una peste alta: am citit si dam mai departe...

Grupajul tematic din numarul 4/2002 al revistei basarabene Sud-est se ocupa de un subiect „dificil“: Deceniul literar in Moldova de peste Prut. Dupa consideratiile, ca de obicei, echilibrate ale Valentinei Tazlauanu (Clarificari necesare), urmeaza o serie de interventii aplicate, taioase si incitante: O rampa de lansare? de Eugen Lungu, Literatura basarabeana: mai multe „vieti paralele“ de Arcadie Suceveanu, De la samanatorism la postmodernism de Iulian Ciocan, Literatura intr-o zona a ultra-paradoxurilor de Vladimir Besleaga, Trei puncte de vedere asupra unei singure literaturi de Maria Sleahtitchi. Articolul lui Eugen Lungu exprima o stare de spirit a scriitorului basarabean care a bintuit si pe la noi (poate ca inca mai bintuie...). E vorba de „dureroasa“ pierdere a iluziilor: „Deocamdata e limpede un singur lucru: ca ultimul deceniu, care debuta cu un milion de sperante, nu ne-a lasat decit expresia amara a unei cumplite dezamagiri“ etc. Restul articolelor se ocupa pe larg de „bilantul“ literar si de conflictele intergenerationiste, ideologice, de mentalitate... Oarecum in afara „temei“, e de retinut interesantul interviu acordat de profesorul Matei Calinescu lui Leo Butnaru („Orice adevarata opera de arta este si o opera critica“). Ne-au atras atentia opiniile casante despre un anume gen de critica practicata in Romania si, cu deosebire, urmatoarea afirmatie: „Cunosc cel putin un avatar al lui Faguet in Romania de astazi, un sub-Faguet la drept vorbind, dar o autoritate critica si academica, contestata doar marginal deocamdata, si mai cu seama oral, mai rar in scris“. Despre cine oare o fi vorba?
Revenind la „tema“, ar mai fi de consemnat un bun eseu confesiv al Dorinei Bohantov (Copilul postcomunismului care sint), alaturi de inregistrarea sobra si atenta a ultimelor aparitii editoriale basarabene – anume, cartile lui Vasile Garnet, Emilian Galaicu-Paun, Vitalie Ciobanu. Fara a uita mostrele de literatura (poezie, proza)... Orice s-ar zice, pe ansamblu ramine destul loc pentru sperante.

Dincolo de unele inegalitati, numarul 3-4/2002 al revistei basarabene Semn ofera destule lucruri de citit. Un eseu percutant si agresiv (poate... cam prea agresiv si autoflagelator) publica in deschidere – pe post de editorial – criticul Eugen Lungu: Basarabenii: un posibil profil. Debutul provocator – „Daca incep asa: Basarabia este astazi menajera si tirfa Europei, va lezez cumva demnitatea nationala? Caci ce altceva ne repeta aproape zilnic, de un deceniu incoace, presa scrisa si posturile tv internationale?“ – exprima, de fapt, o revolta fata de imaginea Basarabiei ca „exportatoare de prostituate“ si trage un semnal de alarma: „cum se va reflecta psihic in timp aceasta pseudoeuropenizare a noastra?“. Chiar daca autorul se grabeste sa traga concluzii sociologice exagerate, articolul sau despre „specificul basarabean“ ramine pina la sfirsit interesant, sustinut cu opinii ale vechilor sau mai noilor calatori straini in Tara Moldovei... Oarecum in aceeasi linie a explorarii „crizei identitare“ basarabene se inscrie si eseul lui Anatol Moraru, Documentar in alb-negru, completat cu o avizata incursiune a lui Nicolae Leahu in istoria poeziei si – de fapt – a culturii de peste Prut: Poezia basarabenilor (compendiu). Destul de amatoristic ni s-a parut – in schimb – eseul Mariei Abramciuc: Reprezentari orfice. Cintecul poetic. Pe ansamblu insa, in continuare, semne bune...