OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

 

În 6 şi 7 aprilie 2009 personajul iese din nou în evidenţă. Zecile de telefoane, aparate foto şi camere de filmat l-au fixat pe „retina“ lor, alergînd de colo-colo, între sediul Preşedinţiei şi cel al Parlamentului, într-un tricou galben-aprins, uşor de reperat în mulţime, purtînd tenişi şi pantaloni scurtaţi mai jos de genunchi. Avea rucsac în spate şi un tricolor desenat pe obraji, c-ai fi zis că era un suporter al Naţionalei de fotbal a României. Pînă ieri, 13 aprilie, cînd Ministerul de Interne moldovean a acceptat să-i divulge identitatea în cadrul unui aşa-zis interviu difuzat la EU TV, postul creştin-democratului Iurie Roşca, fostul şef al „opoziţiei constructive“ din vechiul Parlament, nimeni nu-i ştia numele. Acum, numele său e un bun public: Ion Galaţchi. Este adolescentul care a reuşit uluitoarea performanţă de a arbora steagurile României şi al Uniunii Europene pe acoperişul Parlamentului şi în vîrful clădirii-turn a Preşedinţiei, în toiul protestelor anticomuniste, degenerate în acte de violenţă, din 7 aprilie.

 

O operaţiune complexă, care ar fi cerut o dexteritate neobişnuită, de Batman hollywoodian, şi lungi şi obositoare ore de antrenament, în condiţii dure, de cantonament, a fost realizată de acest fals Gavroche al revoluţiei basarabene în cel mult o oră, fără eforturi vizibile şi fără rezistenţa forţelor de ordine, care l-au primit, se pare, ca pe unul de-ai lor, oferindu-i întreaga asistenţă pentru a-şi duce la îndeplinire „nobilul“ gest. Întrebat de reporter, Ion Galaţchi spune – parcă recitînd un text învăţat pe dinafară – că a urcat pe acoperişurile celor două clădiri şi a arborat steagurile doar pentru a „linişti masele şi a opri distrugerea clădirilor“. Surprinzător, tînărul care are evidente probleme în a rosti în română o frază coerentă, se referă la „psihologia maselor“ ca un doctorand în ştiinţe sociale. Dar ceea ce trebuie să se reţină, ne sugerează tînărul „revoluţionar“, ghidat de reporter, este că iniţiativa îi aparţine lui şi colegului său – Dragoş Musteaţă – şi că Poliţia şi Serviciile Secrete nu sînt implicate în scenariu, aşa cum au sugerat partidele de opoziţie şi presa democratică. Adică ei doi au gîndit totul, au „cizelat ideea“ – expresia le aparţine –, iar cu cei care apărau (trebuiau să apere) instituţiile statului – securişti şi poliţişti – pur şi simplu „s-au înţeles“, „au negociat“.

 

Acest individ cu tricou galben, care a devenit vedetă pe YouTube (yellow boy), a fost căutat cu insistenţă de presa independentă în ultimele zile şi ignorat cu un straniu dezinteres de către Poliţie care, între timp, săltase din stradă, răpise de la orele de curs şi din camerele de cămin sute de tineri, sub acuzaţia de participare la „lovitura de stat“ din 7 aprilie. Pe aceştia din urmă i-a maltratat, i-a torturat, i-a obligat să semneze nişte hîrtii fără a-i lăsa să le citească, le-a interzis să-şi contacteze părinţii sau rudele, i-a judecat sumar, în stilul proceselor staliniste, chiar în incinta comisariatelor de poliţie, fără martori, fără dreptul de a-şi susţine nevinovăţia. Despre supliciul acestor tineri aflăm din relatările colegilor lor eliberaţi, dar aflaţi sub consemn să nu părăsească oraşul sau chiar propria locuinţă, pentru că ancheta continuă.

 

Guvernarea comunistă a împînzit Moldova, urmînd modelul rusesc, al lui Putin, cu agenţi în civil, mai vîrstnici sau mai tineri, precum pare a fi acest „Ion Galaţchi“, despre care sper să aflăm mai multe în zilele ce urmează. Îndoctrinaţi, violenţi, fideli tătucului Voronin, care i-a cules din toate mediile sociale, i-a instruit sumar, le-a înmînat carnetul de comsomolist şi le-a pus în mînă „catehismul“ luptei împotriva imperialismului românesc. Aceşti adolescenţi înrăiţi şi dezarticulaţi în vorbire şi gîndire sînt copiii de suflet ai regimului Voronin, toţi ceilalţi – tinerii instruiţi, cu aspiraţii europene, care au protestat paşnic împotriva fraudării alegerilor şi împotriva unui regim comunist anacronic şi cleptoman – sînt consideraţi duşmani ai statalităţii, nepatrioţi, agresori, agenţi ai serviciilor străine, bandiţi, urmaşi ai lui Antonescu, fascişti... Sînt cuvintele iresponsabile cu care un şef de stat (cu mandatul expirat) şi-a gratulat generaţia de mîine a ţării, fără s-o asculte şi fără să încerce un dialog cu ea. Sînt acuzaţii halucinante, rostite pentru a se camufla o diversiune, pusă în scenă de comunişti, cu singurul scop de a se menţine la putere. Oricum, indiferent de ce ar mai putea să urmeze, după acest aprilie 2009 Basarabia nu va mai fi aceeaşi de pînă acum.