Nu-i lăsaţi singuri pe obişnuiţii Casei Copyro, în ziua de 14 iulie!
Săptămîna aceasta, pe 14 iulie, are loc adunarea generală
Copyro, care va alege o nouă conducere. Actuala conducere a fost suspendată de
către ORDA, pe motiv că au depăşit plafonul legal de 15% din încasări, care
poate rămîne la dispoziţia Copyro. Revista noastră a publicat recent un
interviu cu Robert Bucur, director general ORDA, cu titlul: „Copyro n-a dorit
să intre în legalitate“, publicat în Observator cultural, din 9 iunie 2011. Supunem
atenţiei cititorilor noştri un mesaj primit de la scriitoarea şi traducătoarea
Riri Sylvia Manor.Arta chinuirii editorilor
Îmi veţi ierta naivitatea, nu ştiam nimic despre arta chinuirii editorilor la Copyro. Am întrebat la Bruxelles: în Uniunea Europeană, se acordă dreptul de copyright pentru o perioadă de cinci pînă la zece ani. Doamna Nicoleta Cofcinski, directoarea (suspendată) de la Copyro, dorea ca, după un an, să se reia discuţia contractuală, adică, în caz de reuşită, să se ceară condiţii financiare suplimentare de la editorul care a investit în redactarea, tipărirea şi difuzarea cărţii. În plus, am aflat de la editori importanţi şi serioşi că, pentru acordarea copyrightului, în cazul scriitorilor pentru cititorii adulţi, faimoşi astăzi în lume, se cer, la început, 700-1.000 de euro, iar pentru Fram, ursul polar, doamna Nicoleta Cofcinski a cerut 3.000 de euro! De aceea, după aproape un an de chin, editorul a decis să renunţe la tipărirea cărţii, spunîndu-mi că nu a întîlnit, în toată lumea, un caz similar Societăţii de Gestiune Colectivă Copyro. Au trecut mai bine de doi ani de la terminarea traducerii şi cartea e paralizată în Israel.
După ce am publicat în Observator cultural informaţii despre faptul că Fram, ursul polar a fost îngheţat la Copyro, am avut surpriza să primesc un e-mail de la doamna Nicoleta Cofcinski însăşi, în care îmi propunea să ne plătească traducerea (menţionez că nicăieri, în nici o negociere, nu am cerut vreodată bani pentru traducere, dar se vede că acest cuvînt, „benevol“, a cam pus-o pe gînduri şi a speriat-o, fiind un lucru de neînţeles pentru dînsa). În tot cazul, în afară de plata traducerii, doamna Nicoleta Cofcinski se oferea să tipărească în ebraică, în România, cartea, pe socoteala Copyro!!! 1.000 de exemplare! Adică traducerea în ebraică, în România, înseamnă fără redactare profesională de către experţii unei edituri serioase, fără corectura greşelilor de tipar de către oameni care ştiu să citească în ebraică şi fără a intra pe uşa din faţă în Israel, în aşa fel încît volumul să se găsească la loc vizibil în vitrinele librăriilor şi să se poată publica recenzii în ziare şi în reviste. Doamna Cofcinski scria că vor trimite 300 de exemplare la biblioteci, în România – gest inutil: îl vor citi de acum încolo copiii români pe Fram, în limba ebraică?! –, şi că se vor trimite exemplare şi la Teatrul Idish – unde se cunoaşte numai limba idiş, care nu are nici o legătură cu ebraica. Restul de 700 de exemplare – mă informa doamna Cofcinski – mi le va trimite mie în Israel, adică să pîndesc la colţuri de stradă şi, ori de cîte ori se apropie un copil, să-l întreb: „Vrei un Fram?“. Iar el să-mi răspundă: „Ce e aia?“.
„Ce putem face?“
Cred că nici în teatrul absurd al lui Ionescu nu există o situaţie similară! Dacă nu ar fi comic, ar fi trist, şi acceptarea condiţiilor doamei Cofcinski ar fi însemnat un act complet lipsit de onoare faţă de cel care a fost Cezar Petrescu. Ne punem întrebarea: de ce Copyro a vrut să risipească banii pe un proiect absurd – să fi fost, poate, un aranjament fiscal avantajos? – şi să nu primească procente din vînzarea cărţii în Israel?
În cei doi ani trecuţi, am discutat cu foarte mulţi scriitori, editori, directori editoriali, oameni de litere, care se vaită şi povestesc cîte ocazii s-au pierdut în promovarea literaturii române peste hotare, din cauza tratativelor chinuitoare, a condiţiilor exagerate sau a proceselor în litigiu. Editurile sînt descurajate şi, de multe ori, renunţă – mi s-a spus – pe ideea păguboasă, care îndeamnă la resemnare: „Ce putem face?“. S-a ajuns şi la situaţii în care, deşi există, de exemplu, o traducere foarte bună a unei capodopere universale în limba română, traducătoarea a decedat şi se cere, astfel, acordul Copyro, care pune preţuri exagerate, încît este mai ieftin să se facă o nouă traducere.
Dicţionarul scriitorilor francezi nu poate apărea
În tot cazul, o societate de scriitori în care predomină valorile financiare dă de gîndit. Naivitate din partea mea? Dar şi speranţa de schimbare în bine…
Notă: După suspendarea actualei conduceri Copyro de către ORDA (Oficiul Român pentru Drepturile de Autor), la Copyro are loc, săptămîna aceasta, adunarea generală, care va decide noua conducere. Adunarea Generală Extraordinară a fost convocată pentru data de 14 iulie 2011, ora 11.30, la Sala Millenium din cadrul Centrului de Conferinţe al S.C. Complex Hotelier Modern S.R.L. din Bucureşti, bulevardul Carol I, nr. 34-36, sector 2 (fostul Hotel Modern). În situaţia în care nu se realizează cvorumul necesar, conform statutului, Adunarea Generală Extraordinară se reconvoacă pentru data de 15 iulie 2011, ora 11.30, la aceeaşi adresă.

