OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Nicole SEGERS si Irene van der LINDE sint doua olandeze dragute si independente. Genul tinerelor care se-mbraca baieteste si pleaca prin strainataturi cu rucsacii in spate, dormind in gazda, prin oraselele si satele in care le prinde noaptea. Locuiesc in Amsterdam. Fotografa – cea dintii; ziarista – a doua. N-au angajamente permanente, sint colaboratoare „externe“ la diverse publicatii si-si promoveaza propriile proiecte artistice. In perspectiva largirii Uniunii Europene, au pornit in calatorie de-a lungul viitoarei frontiere de Est, in tarile Baltice, in Polonia si in Slovacia, oprindu-se din loc in loc, incercind sa afle ce gindesc localnicii despre trecut, prezent si viitor.

Din fotografiile si notatiile lor a iesit un fel de „jurnal de granita“, o compozitie „bi-artistica“ pe o tema politica, absorbita – insa – in concretul emotionant al existentei oamenilor: texte scurte, descriptive, decupind personaje, situatii, replici, mici – adica – „povesti de viata“ care vorbesc despre orizonturile inchise ori deschise pe care le vad inaintea lor niste pescari, o taranca cu patru copii, un granicer sau o familie de tigani care viseaza sa-si construiasca o casa „adevarata“; si, de peste tot, imagini de o splendida expresivitate, programatic dezinteresate de orice artificiu formal (dar tehnic impecabile in „clasicitatea“ lor), preocupate doar sa descopere si sa capteze frumusetea uluitoare a simplitatii si a saraciei, omenescul profund si impresionant de dincolo de toate strategiile politice de ieri, de azi, dintotdeauna…

Ion Bogdan LEFTER


1. Estonia. Orasul de granita Narva

Oamenii din Narva se confrunta zilnic cu incomprehensibilul lor vecin Rusia. In centru sint amplasate garduri si bariere si o placa mare pe care scrie Eesti piiri („Granita Estoniei“). Dincolo de ea se afla podul catre Ivangorod, orasul-frate rusesc. Narva e mai obsedat de Rusia decit de tara din care face parte. Cind se duc in capitala, la Tallinn, oamenii spun: „Azi ne ducem in Estonia“. Ei sint din Narva. Ei sint altfel.

2. Estonia. Lacul de granita Peipsi

Oamenii care locuiesc pe malul Lacului Peipsi privesc venirea Europei fara nici un strop de optimism. Lacul formeaza cea mai mare parte a granitei dintre Estonia si Rusia.
„In partea ruseasca e plin de peste“, proclama Rudik. El, Jora, Fiodor si Vitalik sint barbati zdraveni. Hainele lor miros intotdeauna a peste. Stau asezati in jurul unei mese de lemn, in fata singurului magazin din Piirisaar, care inseamna „Insula de granita“. Iarba unduitoare, trei catune mici-mici si un turn de paza. Pescarii
sint convinsi ca rusii au partea cea mai buna a lacului. Granicerii ii aresteaza
mereu, din ce in ce mai des pe masura ce Europa se apropie. „De unde sa stim
pe unde trece acum granita?“, se pling ei indignati. „Pe apa nu e nici
un semn.“

3. Letonia. Satul de granita Pasiene

Vija Smirnova are 43 de ani si o singura dorinta: cei patru copii ai ei sa-si afle un viitor mai bun prin alte parti. Dupa cistigarea independentei, a avut un mare elan de intreprinzatoare. Impreuna cu sotul ei, a preluat grajdul de la sovhoz, a cumparat trei vaci, un cal, porci si un tractor si s-au pus pe facut o ferma de succes. La inceput au prosperat, insa sotul ei a murit acum cinci ani. Vija a vindut totul, si-a luat copiii si s-a intors sa traiasca alaturi de mama ei. Acum lucreaza pamintul familiei, de dimineata pina seara tirziu. Cu lapte, oua, cartofi, rosii si castraveti, abia reuseste sa hraneasca sase guri. „N-o sa murim“, spune mama ei. „Problema e alta: ca nu se schimba nimic. Scoala de la noi o sa se inchida. Aici n-ai nici un viitor.“

4. Lituania

La granita de Sud-Est a Lituaniei, Povilas Senove sta de paza. Douasprezece ore singur-singurel in padure. Cu pusca pregatita, cu provizii in sacul de merinde. Sare catre noi din tufisuri cind ne vede mergind pe drumul parasit. Pe granita lituaniana a fost instalat un marcaj nou. De partea cealalta – o ramura de copac infipta in pamint, acolo unde ar fi trebuit sa fie marcajul bielorus. „N-au bani sa-l puna“, spune cu mindrie tinarul granicer. „Noi intram in Europa. Ei nu.“

5. Polonia. Szczurkowo, un sat de pe granita

In Szczurkowo, ulita linistita a satului se infunda intr-o bariera. Granita. Cindva era un sat prosper din mijlocul Prusiei, cu 1200 de locuitori. Insa, in 1947, Stalin a luat in mina un stilou si a trasat o linie inspre Sud, de la Marea Baltica la Carpati. Urma sa fie granita sovietica: Rusia, Lituania, Bielorusia si Ucraina au ramas de partea estica a liniei, Polonia la Vest. Oamenii de-o parte si de alta nu s-au mai putut intilni. Stiloul lui Stalin trecuse exact prin mijlocul satului Szczurkowo, lasind o jumatate in Rusia si cealalta in Polonia. Satenilor li s-au dat 24 de ore sa se hotarasca. Si-au impachetat lucrurile si au ales Polonia, lasind in urma biserica satului, cimitirul si primaria.
O femeie maruntica, imbracata intr-un jerseu verde, murdar, cu basma uzata si incaltari de sport scilciate in picioare, la cei 86 de ani ai ei, e cel mai virstnic locuitor. „Oamenii care-si mai aminteau satul vechi sint toti in cimitirul din Rusia“, spune. Ea insasi nu traverseaza niciodata granita. E mult prea periculos. Dincolo, stie toata lumea ca soldatii rusi te spioneaza din tufisuri.

6. Polonia. Lupicze, la granita cu Bielorusia

In fiecare zi, locuitorii asa-numitelor sate-de-la-capatul-lumii se uita pe fereastra si vad padurile Bielorusiei. Intr-unul dintre aceste sate traieste Adriana. A crescut in Sudul Poloniei, de unde a plecat in cautarea capatului lumii si l-a gasit aici. Adriana n-a trecut niciodata granita. De la fereastra bucatariei, ea vede in departare cladirea mare, alba a unei ferme. Acolo e Bielorusia.
„Visez mereu la ea cu ochii deschisi“, spune. „La ce se intimpla acolo. Dar n-o sa stiu niciodata, nu-i asa? De-asta imi place asa de mult granita.“

7. Polonia. Orasul de granita Bialystok

„De ce trebuie sa se inchida granita asta?“, striga Soja, un tinar anarhist, locatar al unui maidan intins din Bialystok. „Imigrantii ilegali o sa continue sa treaca. Pentru noi, oamenii care locuiesc linga granita, Europa aduce mai mult rau decit bine. Vestul e departe, Estul e dupa colt.“ Ca sa ne arate cit de adinca ii este frustrarea, se ridica si impusca cu miinile: „Daca dai peste un granicer, trage: «Poc, poc, poc!»“. Cade pe spate. „Cu dragoste, de la Soja.“

8. Polonia. Muntii din Bieszcady

Totul a inceput atunci cind pe Mariusz l-a abordat un prieten: vrea sa cistige niste bani? 200 de dolari pentru fiecare persoana pe care o cobora de pe munte, de la granita. S-a gindit la cel mai bun traseu – prin padurea deasa, pe linga Ustrzyki Gorne, apoi un urcus lung pina la borna de granita 101, la circa 1000 de metri. Calauzele ucrainene urmau sa aduca un grup. Intilnirea era la miezul noptii. „Inca imi mai amintesc cum a fost prima oara“, spune Mariusz. „Ne-am ascuns in copaci pina i-am auzit pe ucraineni strigind. Au trecut patru din Sri Lanka si trei kurzi. Coborisul era greu si nu prea-si dadeau silinta. Mi-era frica. Trebuia sa ajungem inainte de venirea zorilor.“

9. Slovacia. Chmininaske Jakubovany

Un crucifix inalt pe marginea drumului. Copiii roiesc in jurul nostru. Aerul inghetat e greu de fumul de lemne arse. Cind intram in casa, caldura e coplesitoare. Silvia Jaslová, o tinara roma, arunca repede niste surcele pe usa din fata. „Facem economii pentru o casa adevarata“, incepe ea. „Vrem sa traim mai bine decit aici, dar satenii nu vor sa vinda nici o bucata de pamint.“ La un kilometru si jumatate se afla centrul satului, unde 500 de „gagii“ (gadzi), cum ii numesc romii pe albi, traiesc de-a lungul unei ulite linistite. Casele de acolo sint de caramida, apa curge din robinete si se gateste la gaz. In asezarea de aici sint 1400 de „tigani“ (cigani), cum ii numesc satenii pe romi. Conditii insalubre si nici un magazin.
Silvia deschide dulapul cel mare si ne arata teancurile de haine frumos impaturite. Fiecare dintre cei sapte membri ai familiei are propriul lui teanc. „Pastrez totul in ordine“, spune ea. „Nu toti de aici fac la fel.“ Intre timp, sapte copii se zbenguie pe pat. Ne invata citeva cuvinte in limba roma – jece, doei, trine: unu, doi, trei. Si nevo ker: casa noua.
Romii sint mari sustinatori ai intrarii in Uniunea Europeana. „Noi sintem europeni de o mie de ani.“ Europa e pentru romi o singura casa. „Noi nu sintem de niciunde: sintem un popor fara granite.“

Traducere de
Cosmina IONESCU