OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Aflat intr-un „sezon“ nou, deschis catre invitati speciali, axati pe cercetarea si analiza imaginarului si functionind dupa formula unui cerc de initiati, Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului din Cluj, si-a reluat intilnirile, discutind un text prezentat de Basarab Nicolescu. Au fost prezenti: Corin Braga, Ruxandra Cesereanu, Sanda Cordos, Marius Jucan, Mihaela Ursa, Anca Hatiegan, Doru Pop, Vlad Roman, Alex Goldis si subsemnatul. Cunoscut ca fizician, specialist in teoria particulelor elementare, dar si pentru contributiile sale in domeniul transdisciplinaritatii (presedinte fondator al Centre International de Recherche et Etudes Transdisciplinaires – CIRET si cofondator al Grupului de Reflectie asupra Transdisciplinaritatii, de pe linga UNESCO), Basarab NicolescuNicolescu a pus in discutie un nou concept, cel de cosmodernitate. Pentru a intelege despre ce este vorba, expunerea lui Basarab Nicolescu a pornit de la diferenta dintre fizica clasica si cea cuantica, demonstrind ca daca cea dintii poate fi asimilata determinismului universal, in cazul cuanticii libertatea isi reintra in drepturi, putind face loc metafizicii. Conceptele cu care opereaza fiecare sint diferite, paradigmei simplicitatii din fizica clasica (determinism, continuitate, cauzalitate locala, obiectivitate, scientism) opunindu-i-se cea a complexitatii cuantice (indeterminism, discontinuitate, nonseparabilitate, unificare, teoria big-bang-ului, principiul antropic).

Apropriindu-si complexitatea cuantica, transdisciplinaritatea opereaza cu mai multe niveluri de realitate care exista in acelasi timp si sint guvernate de legi diferite, nici unul dintre ele nefiind privilegiat in intelegerea celorlalte. Intre aceste niveluri exista o coerenta, o transmisie de informatie ce presupune existenta unei zone de nonrezistenta. Realitatea va fi astfel compusa, in aceasta viziune, din obiectul transdisciplinar (nivelurile de realitate plus zona de nonrezistenta), subiectul transdisciplinar (nivelurile de perceptie, corespondente nivelurilor de realitate, plus zona de nonrezistenta) si tertul ascuns, total incognoscibil, un fel de punct de contact intre cele doua.

Acestea fiind zise, cosmodernitatea este tertul inclus intre modernitate si postmodernitate si reprezinta „o perspectiva transdisciplinara si cuantica a modernitatii, permitind integrarea vechii notiuni de cosmos si nasterea unei noi spiritualitati“, in care transcendenta este considerata din punct de vedere filozofic, iar nu religios. „Dincolo de transcendenta plina a modernitatii si de cea vida a postmodernitatii, cosmodernitatea ofera posibilitatea transcendentei subiectului. Noua perspectiva cosmoderna introduce un al treilea termen, ireductibil la O-biect si Subiect: Tertul Ascuns“, a afirmat Basarab Nicolescu. Interesant este ca in tabelul in care se „infruntau“ cele patru modernitati – modernitatea, postmodernitatea, transmodernitatea si cosmodernitatea – aceasta din urma se remarca printr-o reinvestire spirituala a conceptelor desfasurate de celelalte. Iata citeva exemple, in ordinea enumerata mai sus: public/privat/obscenitatea intimitatii/public, privat, spiritualitate; efort/hedonism/individualism comunitar/politica in serviciul evolutiei individuale.

Discutiile care au urmat prezentarii au fost nu mai putin incitante. Trecerea de la impecabila demonstratie fizica la metafizica a adus acuzatia de discurs religios (Doru Pop), discurs care in loc sa depaseasca cele trei extremisme (religios, scientist, relativist), dimpotriva, le va alimenta. Basarab Nicolescu a raspuns facind o distinctie intre discursul religios si cel filozofic de tip gnostic sau spiritualist, cu care incercarea sa e mai degraba omologabila. Ruxandra Cesereanu a intrebat asupra argumentului esential prin care transmodernitatea mediaza dinamic intre modernitate si postmodernitate si a relevat posibilitatea unei staze a transmodernitatii. Fizicianul-filozof a raspuns ca postmodernitatea, care nu a inlocuit modernitatea, coexista cu transmodernitatea. „Modernitatea continua, postmodernitatea continua, transmodernitatea continua“, a afirmat el.

La intrebarea lui Marius Jucan daca refuzul iconicitatii, al transferului in imagine, recognoscibil in limbajul cosmodernitatii este intentionat, Basarab Nicolescu a raspuns afirmativ, apoi a apelat la descrierea caii prin care el insusi a ajuns la transdisciplinaritate, cale care a avut doua surse principale: in primul rind apofatismul fizicii si matematicii contemporane (Bohr, Gödel), in al doilea rind experienta interioara. Aceasta descriere ar explica posibilitatea legarii limbajului iconoclast al cosmodernitatii de rigurozitatea demonstratiei stiintifice. Incheierea, pe deplin phantasma-tica, a repus in drepturi utopia, Basarab Nicolescu afirmind ca „Fara utopie omul va disparea“.