OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Costi GURGU
Ciuma de sticla
Prefata de Mihai-Dan Pavelescu, Editura ProLogos, Colectia „Morfeu“, f.l., 2000, 152 p., f.p.


Genul sf, neiesit inca din mediul frematator al productiei underground, scoate la lumina, prin bunavointa citorva edituri, nume si o istorie in zona careia putini critici cuteaza sa se aventureze. Prefata (in care Mihai-Dan Pavelescu il desemneaza pe tinarul autor ca mesager al cluburilor sf) contine si citeva indicatii despre amploarea si importanta miscarii sf in frumosii ani ’80.
Cartea este o culegere de povestiri de facturi diferite, mergind de la coloratura neorealista (si sexista) a primeia (Ciuma de sticla), la straniul de basm si de povestire orientala din Minunata Caoara si Focul care iti este daruit si la apocalipsele genetice din Coroziunea si Coroziunea roz.
Nu atit lumi ale viitorului gasim in aceste povestiri, cit lumi ale posibilului: Bucurestiul in culorile negre ale extinderii lumii interlope si mizeriei, invadat de o formatiune viscoasa; Romania sub o dictatura xenofoba, autoare a masacrarii in masa a tiganilor si a maghiarilor; sau o lume a decaderii genetice si a rezultatelor tip horror ale poluarii si ale distrugerii complete a vegetatiei.
Intercalate, ne clatesc ochii cele doua basme in care, la rapiditatea subiectului, stranietatea personajelor, a legilor dupa care se conduc si a lumii in sine, specifice literaturii de anticipatie, se adauga citeva indrazneli lingvistice binevenite.

Conform modelelor clasice, si aici sint atinse probleme ca: Timpul (si relatia lui cu divinul), inegalitatile si nedreptatile sociale, moralitatea sacrificarii unora pentru salvarea altora si enigma esentei umanului, Istoria si nationalismul in era informatica, ba chiar si a doua venire a lui Iisus (cel nascut la Craiova).
Lumile spaimelor noastre hiperbolizate nu ne dau sanse de scapare decit prin Ingerul ambiguu, cazut si indragostit de Bucuresti – transformat in loc de pelerinaj in urma minunii. Dar nici fantasmele mitologiei nationale nu se risipesc in aburii acizi ai Apocalipselor: ascuns pe linga surse subterane de apa, neamul Lemnarilor traieste respingind civilizatia, simplu si curat (ca dacii secolului XX de prin alte carti), tinerii stirpitori de homosexuali sint puri (desi rockeri) si salvatori ai lumii, neamurile venite peste noi de-a lungul istoriei (tiganii si maghiarii, aici) apar intr-o sugestiva paralela cu povestea coloniilor de viermi care invadeaza tinuturi de carne frageda, peste tot societatile patriarhale se deschid spre intelepciune si pace, lasind femeilor – mute – grija voluptatii (in harem) sau, in alta parte, banal, pe a copiilor.