OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Anesteziată de succesul istoric al reformei în educaţie, Ecaterina Andronescu a aţipit, iar remanierea o va surprinde, probabil, dormind. În schimb, Octav Cozmâncă, pe care toată lumea îl credea pus la conservare în muzeul politrucilor, s-a trezit. Fostul preşedinte executiv al PSD între 2003 şi 2005 este, acum, nu doar treaz, ci şi vigilent. El atacă, în termeni gazetăreşti, parvenitismul şi arghirofilia unor lideri de la centru şi din teritoriu, care ar fi deturnat partidul de la linia tradiţională, social-democrată, ducîndu-l spre dreapta. Intrarea la guvernare alături de PD-L – o eroare impardonabilă, în opinia sa – nu ar fi fost decît expresia dorinţei irepresibile a unei clici de a se reinstala în funcţii şi demnităţi, cu alte cuvinte de a reveni la masa bogată a puterii. De acest PSD, denunţat ca fiind al profitorilor, demagogilor, impostorilor şi trădătorilor doctrinari, se distanţează bravul şi integrul domn Cozmâncă. El rămîne – cum altfel? – ataşat valorilor stîngii şi devotat liderilor istorici, membrilor şi simpatizanţilor oneşti.

 

Memoria lucrează, totuşi, diferit cu oamenii. De aceea, nostalgiile şi dezamăgirile unui personaj pe care istoria îl va reţine drept mare cultivator de baroni pesedişti – parte din ei corupţi intratabili, pe tarlalele politice ale patriei – rămîn doar ale sale. Amintirea acelui PSD monolitic, care-şi arondase ţara între 2001 şi 2005, acelaşi după care tînjeşte, acum, Octav Cozmâncă, este pentru mulţi dătător de frisoane. Dacă, în ciuda unui prim mandat complet ratat şi a lipsei de proiect pentru un eventual al doilea, există, încă, oameni care nu regretă votul acordat lui Traian Băsescu în turul doi al prezidenţialelor din 2004, dacă anarhia şi haosul din PSD – deplînse, acum, de fostul lider – nu stîrnesc compasiune, toate aceste lucruri sînt şi rezultatul muncii asidue în partid a neobositului domn Cozmâncă. În plus, numele evocate, pios, de acelaşi personaj – Ion Iliescu, Oliviu Gherman, Adrian Năstase, Nicolae Văcăroiu, Ion Solcanu, Doru Ioan Tărăcilă, Dan Mircea Popescu, Alexandru Lăpuşan, Ion Vasile, Vasile Moiş – au, prin rezonanţa lor funebră, darul de a prelungi nemeritat termenul de garanţie pentru cariera politică a lui Traian Băsescu, adversarul cel mai redutabil al PSD.

 

 

Să fie vorba, atunci, de naivitate? În cazul unui individ uns cu toate alifiile, cum s-a dovedit, de-a lungul timpului, Octav Cozmâncă, este improbabil. Scos de la naftalină şi resuscitat, Cozmâncă joacă, de fapt, un rol. El a sunat goarna pentru reactivarea vechii gărzi din PSD, cu Ion Iliescu în frunte şi Sorin Oprescu drept candidat la prezidenţiale. Cum altfel s-ar putea interpreta finalul scrisorii deschise adresate de Octav Cozmâncă membrilor PSD, în care acesta afirmă că ar putea crea un nou partid, dacă PSD nu va redeveni, în scurt timp, prima forţa politică din România? „Alături de alţi oameni importanţi şi puternici, voi face demersurile necesare şi legale pentru constituirea Alianţei naţionale a forţelor democratice de stînga“, avertizează fostul senator. Dacă există un nume pentru viitoarea forţă de stînga, logic ar fi să existe şi proiectul acesteia. În tentativa de a para posibila suspiciune că s-ar afla la butoane în această operaţiune, Ion Iliescu a reacţionat imediat, declarîndu-se îngrijorat că intervenţia publică a lui Cozmâncă ar putea dăuna partidului şi i-ar uşura misiunea lui Traian Băsescu. Îngrijorare mimată? Tot ce se poate. Gravă ar fi şi susţinerea unui contracandidat din interiorul stîngii pentru Mircea Geoană, spune, pe de altă parte, Ion Iliescu.

 

Am afirmat, prin primăvară, că Mircea Geoană nu va rezista în calitate de candidat la prezidenţiale din partea PSD, din simplul motiv că nu are nici o şansă să-l învingă pe Traian Băsescu. Din perspectiva electoratului, tinicheaua responsabilităţii pentru prestaţia submediocră a guvernului stă agăţată şi de actualul preşedinte al Senatului, nu doar de Traian Băsescu. Apoi, personajul este străveziu, inconsistent şi expus virusurilor demagogiei şi populismului. În partid, Geoană se confruntă cu resentimentele şi frustrarea celor marginalizaţi după instalarea sa în fruntea partidului, dar şi ale celor care, asemenea lui Cozmâncă, se simt umiliţi de tratamentul la care PD-L supune PSD. Sondajele îl menţin pe şeful PSD blocat sub scorul partidului. Chiar dacă ar ajunge în turul al doilea, el nu va reuşi să întrunească sufragiile tuturor celor care-i sînt ostili lui Băsescu, în condiţiile în care nu pare capabil să obţină susţinerea integrală a votanţilor PSD. Întrebarea este nu dacă, ci cînd va fi executat Mircea Geoană? O variantă ar fi aceea ca prezidenţiabilul să fie lăsat să-şi frîngă gîtul în alegeri, pentru a avea justificarea asaltului asupra actualei conduceri a PSD. În a doua variantă, Mircea Geoană va fi sacrificat înainte de scrutinul din noiembrie, iar candidat va deveni, oficial, Sorin Oprescu. Neoficial, oricum acesta pare alesul.