OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ce s-a întîmplat în lunile scurse de la preluarea şefiei PNL de către Crin Antonescu şi desemnarea acestuia drept candidat la prezidenţiale? Demotivaţi şi lipsiţi de coeziune după părăsirea puterii, liberalii au coborît de la 20% sub 15 procente la europarlamentarele din iunie. Deşi aritmetic este liderul opoziţiei, PNL a ratat pînă şi depunerea unei moţiuni de cenzură, pentru că nu a reuşit să-şi convingă fostul partener la guvernare – UDMR – să se ralieze acestui gest politic. Sînt eşecuri suferite – nota bene – în condiţiile în care criza lucrează în favoarea PNL şi care i se pot imputa noului lider. Cînd a devenit preşedintele partidului, Crin Antonescu a promis reformarea lui şi reconectarea la societatea civilă şi la elitele intelectuale.

 

Dacă şi-a imaginat că toate acestea vor veni de la sine, purtate de valul de entuziasm de la congres şi stimulate de forţa simbolică a înnoirii garniturii de conducere, atunci este limpede că s-a înşelat. În acest moment, PNL nu este perceput de electorat – unul, în bună măsură, dezabuzat – ca parte, măcar, a alternativei la guvernul PD-L-PSD. Aceasta şi pentru că Antonescu nu s-a impus ca şef al PNL şi nu a degajat energia politică pe care unii o aşteptau de la el. Aşa se explică şi de ce Crin Antonescu are abia a treia şansă la cîştigarea Cotroceniului, cu menţiunea că, asemenea lui Traian Băsescu şi spre deosebire de Mircea Geoană, creditul său este peste cel al partidului pe care îl reprezintă. Într-un fel, scepticismul acelora care nu au văzut în Crin Antonescu soluţia pentru PNL şi România este parţial confirmat. Iar apariţia scenariilor în care Crin Antonescu renunţă pentru a-i face loc lui Mircea Geoană sau intens şi nemeritat curtatului Sorin Oprescu ar putea fi semnul unui defetism pe cale să se instaleze în tabăra liberală.

 

În plus, programul liderului PNL menţionează stimularea creării locurilor de muncă în zone defavorizate, liberalizarea pieţei financiar-bancare pentru a resuscita circulaţia capitalului şi fixarea adoptării monedei euro ca obiectiv prioritar al politicii monetare. Pe de altă parte, Antonescu vorbeşte despre  transformarea statului birocratic, clientelar şi costisitor într-unul suplu şi eficient, prin descentralizare, debirocratizare şi dereglementare. Liberalii dau semne de trezire. Într-o Europă care s-a îndreptat natural spre politici de dreapta, singurele în măsură să reanime economia, PNL vine cu o schiţă de proiect economic şi administrativ în stare să atragă partea activă, productivă a electoratului, şi să coboare pesimismul la cote normale. Însoţit de garanţia aplicării lui, proiectul este, totodată, capabil să provoace pierderi politice majore unei puteri rigide şi mai ales incompetente.

 

Planul liberal al lui Crin Antonescu priveşte şi sistemul juridic. El include reducerea taxelor aferente actului de justiţie, acordarea asistenţei juridice gratuite, atît în cauze penale, cît şi în cauze civile precum şi garantarea efectivă a puterii judecatoreşti, prin stabilirea Consiliului Suprem al Magistraturii ca ordonator principal de credite pentru puterea judecătorească. Liberalii propun, în acelaşi timp, modificarea sistemului de salarizare a magistraţilor, în funcţie de numărul sentinţelor corecte pe care le pronunţă, cu penalizări proporţionale cu numărul de sentinţe infirmate de instanţele superioare, precum şi numirea, în fruntea Parchetului General şi a Departamentului Naţional Anticorupţie, a unor persoane aflate deasupra suspiciunilor de partizanat politic.

 

A ieşit oare Crin Antonescu din etapa eminamente discursivă a carierei sale politice pentru a se dedica acţiunii? Este el pregătit pentru proba de anduranţă care se va încheia în decembrie? Componente ale programului său, în special cele economice, dezvăluie o textură mai degrabă guvernamentală, executivă şi indică o schimbare de atitudine. Prezidenţialele se vor juca pe cartea evitării colapsului economic şi se vor transforma, cel mai probabil, într-o competiţie a proiectelor, pentru că acele campanii purtate exclusiv pe sloganuri şi angajamente gen „lupta anticorupţie“, din 2004, sînt expirate. După un an în care România a fost pusă la podea de criză, Traian Băsescu şi Mircea Geoană, patronii acestui guvern al patimilor, sînt, practic, discreditaţi. Sau ar fi normal să se întîmple aşa. Rezerva este dată de rezultatul alegerilor europarlamentare. Acestea au confirmat scenariul lansat imediat după legislative, potrivit căruia PD-L şi PSD, cu puternicele lor maşinării de partid, vor lua ţara în arendă, reducînd competiţia politică la o dispută în doi. În această situaţie, PNL şi UDMR s-ar rezuma la rolul de auxiliare ale politicii. Cu un avertisment în plus pentru liberali, pe care o eventuală schimbare a sistemului de vot, în sensul trecerii la varianta pură şi dură a uninominalului, i-ar putea chiar scoate din scenă la un moment dat.