Timp de opt ani, începînd
de la primul concurs trucat la CNC, în 2001, cînd
debutanţii Cristi Puiu şi Răzvan Rădulescu, dar şi veteranii
Lucian Pintilie şi Stere Gulea, nedreptăţiţi în egală
măsură, au protestat împotriva sistemului corupţiei şi
incompetenţei endemice din cinematografia română publică,
scandalurile provocate de organismele de decizie, sub pavăza unei
legislaţii antireformiste, s-au ţinut lanţ. Ca şi eşecurile
previzibile şi catastrofele anunţate, care acoperă cu magma lor
cea mai mare parte a peisajului, încît performanţele
Noului Cinema Românesc apar ca insule izolate, ameninţate din
toate părţile.
Încercările tinerilor cineaşti
de a limita arbitrariul în repartizarea banilor din Fondul
Cinematografic, prin întocmirea unui Regulament cu bareme şi
punctaje standard şi prin impunerea a cîte unui reprezentant
în comisiile de selecţie, s-au dovedit nu numai insuficiente,
dar şi iluzorii.
Niciodată însă falimentul
paleativelor n-a fost mai flagrant decît la concursul din
noiembrie-decembrie 2008, cu deciziile date publicităţii abia în
martie 2009. Şi e pentru prima dată cînd reprezentantul
Noului Cinema într-o comisie de selecţie, şi anume cel mai
titrat dintre performeri, Cristian Mungiu, divulgă public,
sistematic şi aplicat, lanţul anomaliilor şi al abuzurilor, unele
cu alură penală şi care se vădesc insurmontabile fără o voinţă
politică de schimbare profundă, fără înlocuirea actualului
act legislativ cu o Lege organică reformistă. Vă prezentăm
extrase din aceste documente cu valoare programatică, redactate şi
prezentate opiniei publice de Cristian Mungiu, documente de care ar
trebui să se ţină seama în evaluarea activităţii CNC.
Situaţia prezentată necesită
implicit o amplă dezbatere, în care Ministerul Culturii e
dator să intervină. Marţi, 17 martie, ministrul Paleologu a
anunţat că doreşte să aibă o întîlnire cu noii
regizori, pentru a regîndi modalităţile de acordare a
finanţării proiectelor de la CNC. (Valerian SAVA)
„Nu reorganizare de suprafaţă, ci
schimbare profundă“
- Scrisoare deschisă către ministrul
Culturii
Stimate domnule ministru,
Aţi declarat recent, cu ocazia galei
Premiilor Gopo, că, „pentru un ministru al Culturii, să ai un Nou
Val la dispoziţie este o pleaşcă extraordinară. Nu-ţi rămîne
decît să te laşi purtat de val“.
Din păcate, domnule ministru, văzută
din teren, situaţia apare un pic mai complexă, iar acest „val“
are nevoie de sprijinul dvs. pentru a nu se irosi prea curînd.
Cinematografia a servit mai bine decît
oricine reputaţia României, în ultimii ani. Prin urmare,
consider că infrastructurile publice – menite să deservească, să
acompanieze şi să susţină eficient şi onest acest domeniu
artistic – trebuie să se ridice la nivelul potenţialului creativ
pe care noua cinematografie l-a demonstrat. Consider că artiştilor
le revine datoria de a observa deficienţele sistemului şi de a
solicita celor în drept, atunci cînd e cazul, o necesară
corecţie.
Mi-am asumat de curînd rolul de
membru în comisia de selecţie a proiectelor de film, în
cadrul concursului organizat de către Centrul Naţional al
Cinematografiei. Vă pun la dispoziţie cîteva dintre
observaţiile mele după această experienţă, cerîndu-vă
permisiunea ca, totodată, să fac publice unele dintre aceste
observaţii. Sper ca parcurgerea lor să vă ajute să vă faceţi o
idee despre cum se desfăşoară lucrurile în acest moment.
Apreciez, domnule ministru, că, atît
din punct de vedere organizatoric, cît şi principial,
cinematografia română, prin structurile ei publice actuale şi
prin reprezentanţii săi oficiali, nu se ridică la înălţimea
succeselor înregistrate de filmele româneşti în
ultimii ani şi cred că sistemul public de susţinere a
cinematografiei necesită nu o reorganizare de suprafaţă, ci o
schimbare profundă, structurală şi de atitudine.
Rămîne să apreciaţi dvs. dacă
aveţi determinarea şi energia să generaţi această înnoire
şi dacă succesele recente ale culturii române prin
cinematografia ei merită sau nu acest efort.
Cristian MUNGIU
16 martie 2009
Cine notează şi evaluează proiectele
Alegerea membrilor comisiilor de
selecţie se face în acest moment de către CNC, care primeşte
propuneri de la asociaţiile din breaslă, propuneri de care poate să
ţină cont sau nu. Pînă în mandatul anterior,
Ministerul Culturii trebuia să avizeze aceste propuneri şi să
decidă, prevedere la care s-a renunţat la recenta ediţie a
concursului. În chestiunea juraţilor, există două probleme:
una de competenţă, alta de integritate morală. Din păcate, cei
ajunşi în această comisie reprezintă în multe cazuri,
în mod făţiş, interesele celor care i-au trimis. Pot apărea
situaţii cînd lectorii sînt supuşi rugăminţilor,
presiunilor, intervenţiilor, ameninţărilor şi şantajelor. După
aprecierea mea, acesta este aspectul cel mai grav şi mai
inacceptabil al modului în care se desfăşoară în
prezent concursul.
Prezentul regulament de concurs a fost
introdus în anii din urmă, în încercarea de a
reduce subiectivismul absolut după care erau clasificate proiectele.
Regulamentul a plecat iniţial de la următoarele două premise: 1.
finanţarea unui proiect trebuie să aibă în vedere nu doar
valoarea scenariului, ci şi calitatea regizorului şi a
producătorului; 2. aplicanţii – regizori şi producători –
care au avut succes cu ultimul lor film prezintă un risc mai mic la
finanţare şi ar trebui să beneficieze de un bonus.
Regulamentul a început însă
să fie sabotat încă din faza de propunere, toţi cei care
s-au simţit dezavantajaţi de prevederile lui încercînd
să le relativizeze, să coboare standardele la nivelul lipsei lor de
performanţe. În final, s-a decis să conteze nu ultimul, ci
unul dintre ultimele două filme, ba deopotrivă şi cel mai bun film
din întreaga carieră a aplicantului. Simultan, în loc să
se considere că distribuirea unui film în zece ţări străine
merită un punctaj maxim, s-a considerat că e suficientă
distribuirea în două ţări (inclusiv România) şi că
nu achiziţionarea de către zece televiziuni străine e un prag al
succesului, ci achiziţia de către zece televiziuni, printre care
cele româneşti (unii aplicanţi ajungînd lejer la cifra
de patru televiziuni din start, doar prin înşirarea canalelor
SRTV: TVR1, TVR2, TVR Cultural, TVRI). Pe lista celor mai importante
festivaluri, pe lîngă Cannes, Berlin şi Veneţia, şi-au
făcut treptat loc, ca egale cu acestea, şi festivalurile de la
Cairo sau Bilbao. În plus, secţiunea în care ai fost
prezent într-un festival nemaicontînd. În acest
fel, concursul pune semnul egal între un film care a luat La
Palme d’Or la Cannes şi a fost distribuit in 50 de ţări şi un
film care, de exemplu, a fost distribuit într-o singură ţară
străină şi a fost prezentat la festivalul de la Cairo.
Lipsa cofinanţării
Pe lîngă faptul că regulamentul
de concurs a ajuns, după amendări succesive, aşa cum am arătat
mai sus, el mai este şi interpretat, în timpul concursului,
într-un fel care escamotează şi mai mult diferenţele de
valoare dintre aplicanţi. Creditul alocat de către CNC fiind cel cu
care începe finanţarea oricărui film românesc, toţi
aplicanţii declară pe proprie răspundere că, în momentul
înscrierii în concurs, ei au deja tot restul de
finanţare, pentru a obţine punctajul alocat proiectelor care au
cofinanţarea privată asigurată.
Deşi este evident pentru toată lumea
că declaraţiile respective nu au deseori acoperire şi, deşi ar fi
simplu să nu se ia în calcul declaraţiile care nu sînt
însoţite de acte doveditoare, CNC se arată foarte permisiv,
îngăduind multor aplicanţi să acumuleze un punctaj pe care
nu-l merită, în detrimentul altora, care au efectiv finanţarea
asigurată, dovedită prin extrase bancare sau prin contracte de
finanţare şi/sau de coproducţie.
Concluzii: în atenţia
ministrului Culturii
n Apreciez că o recalculare a
punctajelor aplicanţilor la concursurile CNC anterioare – în
condiţiile aplicării stricte a Regulamentului şi a folosirii doar
a datelor care se confirmă din declaraţiile candidaţilor – ar
putea să difere – în unele cazuri, semnificativ – de
calculele care i-au clasat drept cîştigători; n apreciez că
este util să solicitaţi declaraţii pe proprie răspundere
membrilor comisiilor de selecţie (nu numai celor de la ultimul
concurs), în care aceştia să precizeze dacă s-au făcut
presiuni asupra lor de a favoriza anumite proiecte; n apreciez că ar
fi necesar ca membrii comisiei de selecţie să aibă obligaţia de a
formula aprecieri în scris despre proiectele cîştigătoare
şi că ar fi de preferat ca ei să nu mai facă parte din viitoare
comisii, în cazul în care carierele publice ale filmelor
notate de ei diferă semnificativ de estimările cu care s-au angajat
în timpul concursului; n apreciez că, pe termen scurt,
Regulamentul de concurs trebuie modificat în sensul revenirii
la spiritul său iniţial, de a sprijini valoarea probată prin
succese incontestabile, în festivaluri de prestigiu
incontestabil, prin vînzări şi încasări probate prin
returnări de fonduri către CNC; n apreciez că e preferabil ca
membrii comisiei de selecţie şi experţii financiari să nu fie
desemnaţi de către CNC; n apreciez că verificarea dosarelor,
inclusiv a bugetelor candidaţilor, trebuie făcută în
prealabil şi că trebuie să existe criterii clare şi publice,
conform cărora experţii financiari analizează bugetele, iar
aprecierile lor trebuie formulate înainte de desecretizarea
proiectelor; n apreciez că decizia finală privind cîştigătorii
concursului trebuie să fie luată după ce au fost judecate
eventualele contestaţii depuse de aplicanţi; n apreciez că
discuţiile din cadrul comisiilor de selecţie şi cele cu
reprezentanţii CNC trebuie înregistrate ca documente publice;
n apreciez că pe viitor ar fi preferabil ca CNC să fie degrevat de
sarcina organizării concursului de selecţie şi că aceasta ar
trebui asumată de un organism independent, pe baza datelor puse la
dispoziţie de CNC; n apreciez că e de dorit ca următorul concurs
de proiecte să se desfăşoare după ce situaţiile pe care le
menţionez în acest document vor fi fost corijate; n apreciez
că misiunea CNC ar trebui să fie mult mai amplă decît
gestionarea concursurilor, fiindcă în acest moment CNC nu are
nici o reacţie faţă de faptul că în România există
cel mai mic număr de săli de cinema din Europa, raportat la
populaţie; că nu există o strategie în privinţa
distribuirii filmelor; că nu există o strategie în privinţa
scăderii dramatice a numărului de spectatori în sălile de
cinema; că majoritatea celor care iau credite pentru producţie de
la CNC nu returnează niciodată aceste credite; că pirateria este
copleşitoare în zona produselor video şi nu există nici un
plan vizibil de combatere a fenomenului.
Consider că doar schimbarea
persoanelor decizionale, aflate acum în funcţie, nu este
suficientă şi că trebuie însoţită de o înnoire
structurală, de atitudine şi de viziune. (C.M.)
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters