OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La „intilnirea de poezie de la Sighisoara“ de saptamina trecuta, discutiile despre soarta poeziei/criticii de poezie/antologiilor de poezie in ultimii ani si de acum inainte s-au dovedit cele mai acaparante, prelungindu-se mult peste program, pina spre dimineata – la finalul intilnirilor oficiale, intreaga poezie, cu „accesorii“ cu tot, se muta „la Drac(u)“, i.e. la Dracula, barul cel mai apropiat de cladirea Casei de Cultura.
Discutia de simbata (Poeti si critici: pentru o critica specializata?) a fost, incontestabil, cea mai aprinsa. Desi organizatorii si-au exprimat dorinta de a auzi cit mai multe lucruri de la cei mai tineri dintre participanti, un sperat „nou val“ in poezie si critica, numai o studenta din Iasi (Maria Boghianu) si trei studenti bucuresteni (pentru precizie: doua + unu) au dat curs invitatiei, fie pentru a-si expune parerile proprii, fie pentru a-i asigura pe alti participanti ca a nu-ti condimenta discursul cu o nesfirsita cantitate de concepte si citate exacte e o chestiune de alegere si nu de ignoranta. Din fericire, vorbitorii au manifestat, in majoritate, vederi „progresiste“.

S-a discutat despre importanta unei critici specializate i.e. profesioniste, s-a combatut sau sustinut ideea ca poezia ar fi un limbaj aparte, separat fundamental de toate celelalte (subsemnatei i s-a raspuns la „combatere“ cu un citat nesarat), s-a comentat raportul dintre poeti si critici in interiorul generatiei ’80, unii au plins dupa modelul criticului cu autoritate, altii au cautat vinovatii pentru... si pentru..., Gheorghe Iova n-a avut succes (nici inspiratie...) iar altii au tinut prelegeri despre propria metoda critica (infailibila, fara-ndoiala). Stingacii, propuneri ingenioase, provincialism (de atitudine), complexe si subtile demonstratii, formule de adresare (oarecum) sexiste, eforturi de a optimiza comunicarea – cocktail neasteptat, s-o spunem, pentru oricine ar fi tentat sa creada in caracterul unitar al orientarilor din cadrul generatiei ’80 (careia ii apartin cei mai multi dintre participantii la intilnirea de la Sighisoara).
Recitalul de poezie din dupa-amiaza de simbata a adus – pe linga intilnirea cu poeti pe care ii citim deja de ceva vreme, ca Andrei Bodiu, Caius Dobrescu, Simona Popescu sau un Gheorghe Iova regasit, finalmente, de inspiratie si corect in aprecieri – surpriza unor tineri poeti ieseni extraordinari (Dan Tociu – primul in top –, Constantin Acosmei, Radu Andriescu), la care ar trebui poate sa-l adaugam pe Alexandru Vakulovski, student in Cluj. Asemenea voci contrazic sumbra viziune atit de des intilnita a unei literaturi romane care sta sa-si dea suflarea de pe urma.

Discutia despre Moda antologiilor din dimineata de duminica a adus in prim-plan, cum era de asteptat, problema criteriilor de selectie. Calin Vlasie si-a exprimat speranta ca acestea se vor obiectiva, atunci cind noii realizatori de antologii vor fi tinerii care s-au maturizat post-’89 (cei din generatiile ’60, respectiv ’80, fiind suspectabili de partizanate). Luminita Marcu, reprezentanta a categoriei invocate, a raspuns transant: tinerii de virsta ei au, deja, formata o subiectivitate de un anumit tip, au, deja format, un sistem de valori greu de dislocat, iar eventualele antologii alcatuite de ei ar fi, intr-un sens anume, ele insele „partizane“.
La final de intilnire sighisoreana, citeva concluzii (in parte, rautacioase) se impun. Mai intii, ca unii dintre vechii „tineri scriitori“ ar trebui sa-si mai aeriseasca ideile. Apoi, ca, de vreme ce „impaiatii“ (cum le-ar spune Simona Popescu) nu sint cei mai numerosi, ne mai ramin ceva sperante in ceea ce priveste propria-ne evolutie. Si, in sfirsit, ca densitatea fumului de tigara este direct proportionala cu numarul ideilor lansate. Cel putin, din punctul unora de vedere…