OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Criza declansata de Hotarirea de guvern de preluare a sediului Bibliotecii Nationale a Romaniei din B-dul Splaiul Unirii continua. Saptamina trecuta, salariatii Bibliotecii si-au extins protestele, depunind informari asupra situatiei la principalele ambasade occidentale din Bucuresti. Blocul National Sindical (BNS), confederatia la care e afiliata Asociatia Bibliotecarilor din Biblioteca Nationala, a gasit de cuviinta sa o sustina nu numai prin prezenta reprezentantilor sai in „pichetele“ Asociatiei, ci si printr-o „scrisoare deschisa“ adresata citorva intelectuali proeminenti, in care acestia sint… acuzati de „complicitate prin nepasare si lasitate la actele anticulturale, antinationale si antisociale ale Guvernului Adrian Nastase“!?! Cum BNS a sustinut electoral PDSR-ul si, alaturi de CNSRL-Fratia si Cartel ALFA, a furnizat candidati pentru Parlament si personal pentru aparatul administratiei de stat, protestul e cu atit mai… curios! Poate ca, intr-un „scandal“ care ii pune pe guvernanti intr-o postura stinjenitoare, „scrisoarea deschisa“ a BNS va fi avind „meritul“ de a atrage in joc nume cunoscute ca sustinatoare ale actualei opozitii…
In orice caz, Asociatia Bibliotecarilor din Biblioteca Nationala, sub semnatura presedintelui sau, Victor Dutescu, s-a delimitat imediat de „scrisoarea deschisa“. Intr-un comunicat de presa dat publicitatii joi 25 iulie, ABBNR apreciaza pozitia BNS ca „incorecta si nedreapta“. „In nici un caz“ – se spune in continuare – „vinovatii pentru situatia Bibliotecii Nationale nu se afla in rindul celor care formeaza societatea civila“.
Tot pe 25 iulie, Ministerul Culturii si Cultelor a difuzat un raspuns adresat protestului bibliotecarilor desfasurat sub egida BNS. Iata textul:

„1. Pina la aceasta data, chiar specialistii din cadrul Bibliotecii Nationale a Romaniei au reclamat starea depozitelor in care se afla fondul national de carte, raspindit pe tot teritoriul tarii in 13 locatii;
2. Starea sediului din B-dul Splaiul Unirii a fost analizata de o comisie a Ministerului Culturii si Cultelor in primavara anului 2001, stabilind ca, pe linga conditiile improprii de depozitare existente, alimentarea contului destinat finalizarii constructiei va permite utilizarea reala a spatiilor intr-o perioada mai mare de zece ani;
3. Situatia confuza intretinuta atit de salariatii Bibliotecii Nationale, cit si mass media provine din nediferentierea intre fondul de carte aflat la dispozitia publicului (in sediul actual al bibliotecii din str. Ion Ghica) si fondul de carte depozitat (impachetat la etajele VII si VIII ale cladirii din Splaiul Unirii si in alte locatii din Bucuresti si din tara si care nu afecteaza functionarea de zi cu zi a Bibliotecii Nationale a Romaniei);
4. Salariatii Bibliotecii Nationale reclama in esenta absenta spatiilor de depozitare adecvate pentru fondul de carte ce nu este pus in mod curent la dispozitia publicului, situatie care nu are nici o legatura directa cu sediul din Splaiul Unirii, deoarece chiar continuarea lucrarilor in urmatorii zece ani la acest sediu nu ar fi rezolvat problema depozitarii cartilor;

5. Ministerul Culturii si Cultelor doreste ca prin unificarea tuturor depozitelor de carte din tara in locatia din Popesti-Leordeni, care asigura toate conditiile de depozitare cerute de normele in vigoare, sa se incheie absurda situatie prezenta in care propriii gestionari ai fondului national de carte nu cunosc nici starea fizica si nici continutul propriilor depozite, nu au o imagine unitara si completa asupra posibilitatilor de inventariere, clasificare, directionare spre restaurare sau transferare a cartilor;
6. Guvernul Romaniei a aprobat recurgerea la un credit extern pentru construirea unei Biblioteci Nationale a Romaniei;
7. Ministerul Culturii si Cultelor cu sprijinul Guvernului Romaniei va definitiva proiectul de infiintare a unui centru cultural modern care sa graviteze in jurul noii Biblioteci Nationale a Romaniei, al carei nou sediu va fi alocat intr-o apropiata sedinta de guvern si care sa raspunda necesitatilor curente ale publicului de acces la fondurile de carte.“

In acest context, Ion Caramitru, precedentul detinator al portofoliului Culturii, a facut o declaratie interesanta, preluata de presa. Iata pasajul in care apar informatii utile despre destinul cladirii in litigiu:
„In 1997, cind am intrat in Executiv, Biblioteca Nationala a Romaniei era in constructie, iar Ministerul Culturii avea un proces cu antreprenorul care cistigase licitatia la momentul zero, pentru ca acesta nu isi facea treaba la timp. Este vorba de un proces care nu s-a incheiat cit am fost ministru, avind radacini adinci in guvernarea anterioara. Am reusit sa obtin fonduri mai mari pentru BNR, dar nu le-am putut folosi din cauza decalarilor lucrarilor. Apoi a venit ultimatumul dat de Camera Deputatilor, de a muta cartile aruncate de-a valma in subsolul Palatului Parlamentului. Ele au fost, intr-adevar, mutate in cladirea din Bulevardul Unirii. Pe de alta parte, am incercat ca si volumele din sediul central sa ajunga acolo, pentru ca adevaratul proces de degradare acolo are loc. Dupa cum stiti, acea cladire sdin Strada Ion Ghica, vizavi de sediul Bancii Nationalet a apartinut Bursei Romane, care ar fi dorit sa reintre in posesia cladirii. Am propus un troc: Bursa sa ne dea un ajutor pentru constructia bibliotecii noi, iar Ministerul Culturii sa introduca sediul din Ion Ghica in Programul National de Restaurare. Nu s-a putut pentru ca Bursa nu are temei legal pentru a se implica intr-o asemenea activitate. De fapt, Guvernul da acum doua lovituri mortale bibliotecii: o da afara din sediul nou, in timp ce sediul central nu poate fi restaurat. s…t In al treilea rind, s-a stabilit ca proiectul vechi al cladirii, din anii ’80, este depasit. Dar, dintr-un imprumut de la Banca Mondiala, in valoare de cinci milioane de dolari, aproximativ doua sute de mii de dolari (daca mi-aduc bine aminte) erau destinati modificarii proiectului. Este vorba de un imprumut garantat de Guvern, deci nu poti da peste cap si aceasta chestiune fara penalitati.“

La sfirsitul saptaminii trecute, ABBNR a revenit cu Citeva precizari… in legatura cu luarile de pozitie ale Guvernului, reactie – de fapt – la o declaratie a purtatorului de cuvint al cabinetului. Iata si acest text:

„Din declaratia purtatorului de cuvint, reiese ca hotarirea prin care Guvernul a luat sediul din B-dul Unirii a fost determinata atit de considerente de ordin financiar, cit si de faptul ca, la un eventual cutremur, cladirea actuala a Guvernului s-ar putea darima.
Argumentele financiare ale Guvernului se reduc insa doar la ideea ca ar costa mai putin transformarea cladirii destinate BNR in sediu de Guvern, decit continuarea lucrarilor, asa cum au fost ele gindite pina acum.
Un eventual cutremur ar lovi insa, deopotriva, atit cladirea Guvernului, cit si cladirile Bibliotecii Nationale. Insusi sediul central al BNR este in aceasta situatie si face parte dintre cele 5 imobile, in administrare BNR, care ar fi trebuit consolidate in maximum doi ani de la efectuarea expertizei. Aceasta expertiza s-a facut in anul 1995, conform Ordonantei de Guvern 20/1994, insa nu s-au alocat fonduri pentru consolidare.
Cladirea este atit de subreda, incit, dupa cutremurul din 1977, s-a luat hotarirea de a muta cartile si fisierele cit mai jos, la parter si subsol, pentru coborirea centrului de greutate. Rezultatul operatiunii, adica inghesuiala din depozitele de la subsol, a putut fi vazut si pe ecranele televizoarelor.

Celelalte patru sedii care trebuia sa fie consolidate sint: localul din Piata Amzei Nr. 3-5, localul din Str. General Budisteanu Nr. 8 (unde functioneaza Laboratorul de Patologie a Cartii) si localul din Str. Tepes-Voda.
Depozitul din Strada Academiei (in care se afla tipografia Bibliotecii si depozitul de carte cu 135.000 u.b.) are chiar bulina rosie si deci el ar trebui evacuat de urgenta. Pentru consolidarea acestor sedii nu s-au alocat bani de la buget, invocindu-se inerenta mutare in noua cladire.
Afirmatia potrivit careia sediul nou ar avea un exces de 130.000 mp este o dovada ca informatiile Guvernului nu sint tocmai din surse de incredere, ele fiind simple petarde verbale, menite sa creeze confuzie si chiar lehamite.
Acest spatiu urma sa fie impartit cu INID-ul, BNR-ului fiindu-i alocat astfel 86.313 mp, suprafata calculata pentru a putea adaposti o biblioteca nationala cu 14.430.000 u.b. La ora actuala, BNR are in patrimoniu un numar de aproximativ 13.000.000 u.b., cu o crestere anuala de 170.000 u.b.
Din cei 86.313 mp, aproape jumatate sint finalizati, astfel incit 3.000.000 u.b. au putut fi depozitate deja in «fostul-nou» sediu.
Daca este adevarat ca pentru finalizarea acestei cladiri ca sediu al Guvernului se vor gasi bani din imprumuturi externe sau din alte surse, iar lucrarile vor fi gata in 18 luni, nu putem sa nu ne intrebam de ce aceasta solutie nu ar fi fost valabila si pentru finalizarea cladirii ca sediu al BNR?

Ce vor face cu finisajele si dotarile deja executate? Ce vor face cu spatiile specifice unei biblioteci – adica depozite, sali de lectura inalte de 7 m, laboratoare de dezinsectie, tipografie etc? Recompartimentarea si modificarea acestora, in ideea unui sediu de Guvern, va costa mult mai multi bani.
Se promite ca, in 2-3 ani, va fi ridicata o noua cladire pentru Biblioteca Nationala, insa analiza felului in care s-au derulat lucrurile in ultimii 13 ani, demonstreaza ca spatiile destinate unor institutii de cultura de asemenea anvergura s-au cladit cu mari eforturi. In 2-3 ani se poate realiza doar proiectul pentru o asemenea biblioteca, cu conditia sa existe si un teren pentru acest obiectiv.
S-a vehiculat in ultima vreme, in mediile guvernamentale, ideea ca stocarea documentelor in format electronic este o solutie salvatoare a problemei spatiilor necesare depozitarii. Stocarea in format electronic este o metoda suplimentara de pastrare si de comunicare, si nu de inlocuire a cartii pe suport traditional – hirtie (care, s-a dovedit de altfel, ca are viata mult mai lunga). Toate bibliotecile nationale (si nu numai) deruleaza proiecte de digitizare. Scopul esential al acestor eforturi, care presupun mari investitii financiare, este tocmai protejarea si prezervarea documentelor pe suport traditional (hirtie). Pe linga aceasta, bibliotecile (in frunte cu Library of Congress) continua sa aloce sume importante pentru achizitia de documente pe suport de hirtie, tocmai in ideea ca ele reprezinta patrimoniul cultural al natiunii.

O carte nu inseamna numai continutul ei. Ea este in acelasi timp un obiect de patrimoniu, marturie, prin detaliile de editare, a timpului si locului in care a aparut.
Caragiale spunea in 1896: «Statul nostru avea odata, pe cit isi poate aminti oricine, o mare magazie de carti, pe care o numeau Biblioteca nationala. De mult, foarte de mult, nu se mai pomeneste despre dinsa. De multe ori, acea magazie plina de intelepciuni a avut imprudenta sa se mute cu chirie, ca un amploiat harbar, de colo pina colo, netinind seama ca o mutare face cit o inundatie si doua cit un foc. Calatorind multa vreme de colea pina colea, ca o corabie indrasneata pe intinsele mari, a trebuit pina in fine sa se prapadeasca in neguri ca oricare Leviathan. A fost un dezastru, un cumplit nenoroc, o catastrofa memorabila. Unde o fi sarmana corabie, pierduta de atita vreme in pustiurile sbuciumate ale oceanelor? Mai exista oare sfaramaturile ei? Ce s-au facut scoartele faimoasei Bibliotece nationale? Mister!»
Speram ca va veni ziua in care Romania va avea, in sfirsit, o Biblioteca Nationala care sa nu fie «supt vremi», mereu vitregita de mai marii timpului.
Noua cladire a bibliotecii ar fi redat prestigiul unei astfel de institutii. Biblioteca Nationala a Romaniei ar fi putut astfel sa-si exercite pe deplin functiile specifice, pe care orice biblioteca nationala le are.“

Intre punctele de vedere asupra situatiei de la Banca Nationala, vezi si opiniile colaboratorului nostru Dan Matei, director al Institutului de Memorie Culturala (CIMEC) (in p. 7).