OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Traian Băsescu ştie cum să se folosească de cuvinte. Dar ce folos, cînd acestea zburdă bezmetice fără a se întîlni cu realitatea? Reformă, Solidaritate, Austeritate sau formula magică de ieşire din marasm. Reformei, românii îi sînt datori de două decenii. Solidaritatea lipseşte din vocabularul naţional. În sfîrşit, cu austeritatea românii s-au mai întîlnit şi coabitarea a funcţionat. Este drept, se întîmpla în vremurile în care erau supuşii religiei egalitariste. Ulterior, s-au convertit şi au început să se închine Zeului consumist. Austeritatea – calea spre mîntuire a popoarelor mici, asistate. Conduse de preşedinţi de aceeaşi talie, pe care discursurile pe alocuri inspirate, pe alocuri pline de locuri comune, nu-i absolvă de responsabilitate. Una pe care preşedintele în funcţie o împarte cu fostul Guvern, cu partidul de suflet – pe care l-a lăsat să se joace, inconştient, cu promisiunile electorale – şi cu PSD, în a cărui cîrdăşie se complace.

 

Acum, Jucătorul pare să piardă partida din mînă. Arbitru autoritar este criza – mult mai gravă prin consecinţele ei asupra economiei româneşti decît s-a anticipat. Publicul huiduie. Traian Băsescu oferă lacrimi, sudoare şi sînge, după ce administraţia prezidenţială şi-a majorat bugetul. Funcţionarii publici sînt pregătiţi să intre în grevă dacă Executivul recurge la concedieri şi le diminuează veniturile. Profesorii vociferează, pensionarii murmură, medicii emigrează. Pe acest fundal social, Traian Băsescu a oficializat în Parlament începerea negocierilor cu FMI. România are nevoie de o centură de siguranţă, pe care o poate oferi doar un împrumut extern, a avertizat el. Problema ar fi – a subliniat preşedintele – deficitul de cont curent şi, în special, cele 24 de miliarde de euro, datorie privată care ar trebui achitată anul acesta. Uniunea Europeană poate oferi finanţare României, dar numai în parteneriat cu FMI, pentru că doar acesta deţine instrumentele de control şi de evaluare periodică a disciplinei bugetare pe care le incumbă un astfel de acord. Aceasta este soluţia obligatorie pe care o anticipaseră analiştii străini, necontaminaţi cu optimism dîmboviţean şi convinşi că altfel nu se poate reclădi încrederea investitorilor într-o economie învăluită în previziuni gri-negre.

 

PSD simte că un acord de împrumut sub auspiciile Fondului îi poate confirma şi consolida, indirect, statutul de perdant principal al guvernării. Motivul – un corset bugetar impus de FMI şi tradus prin blocarea unor proiecte sociale sau prin reducerea veniturilor salariale în sectorul public i-ar discredita ideologic pe social-democraţi. Mircea Geoană a furat meserie politică de la Traian Băsescu şi începe uşor, dar vizibil, să se disocieze – el şi partidul său – de partenerul de dreapta, care se arată dispus să accepte condiţiile constrîngătoare impuse de FMI. Majoritatea transparentă de 70% nu s-a justificat şi nu se justifică. Păcatul său originar rezidă în apropierea forţată a două viziuni diferite, care pot intra oricînd în coliziune. Administraţia publică – centrală şi locală –, departe de a deveni laboratorul reformei instituţionale, aşa cum reclamă preşedintele, rămîne locul geometric al mecanismelor clientelare. Iar birocraţia stufoasă şi neperformantă, pe care o denunţă constant şeful statului, nu se poate descongestiona şi eficientiza prin sloganuri lansate în prime time.

 

Dacă lucrurile vor lua o turnură dramatică, forţele centrifuge din coaliţie îşi vor face acut simţită prezenţa. Iar totul se petrece într-un an electoral, dominat de competiţia acerbă pentru Cotroceni. Traian Băsescu promite că nu va intra în nici un joc politicianist. Adică nu va riposta şi nu va încerca să contracareze tentativele disperate ale PSD sau PNL de a-l înfrînge. Rezervele care însoţesc acest angajament sînt legitime. Criza economică este un risc, dar şi o şansă, a proclamat şeful statului în Parlament. După depăşirea ei, poporul domnului Băsescu va fi constatat, cu sau fără ajutorul acestuia, că riscul a fost real, dar şansa – o Românie modernizată – s-a ratat. Decepţiile sînt însă pe măsura aspiraţiilor, iar acestea au fost fixate la nivelul ligilor inferioare din Europa.