Cronica restaurării unui monument arhitectonic

Categoria: | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Albumul Banca Naţională a României. Cronica restaurării Palatului Vechi, Strada Lipscani nr. 25, realizat de Cristina Ţurlea (Editura Cadmos, 2010), reprezintă o impresionantă istorie în imagini (cu prezentări în română şi engleză) a Palatului Băncii Naţionale, aşa cum scrie în „Cuvînt înainte“ Mugur Isărescu, Guvernatorul Băncii Naţionale a României: „Arhitecta Cristina Ţurlea a scos, din dosare cu file îngălbenite, din albume cu vechi fotografii, planuri, documente, imagini de epocă din care a conturat istoria clădirii. Sînt descrişi paşii făcuţi pentru realizarea acestui monument arhitectonic. Dar cartea nu se rezumă să descrie ziduri. Sînt puse în lumină şi personalităţile ce au contribuit la înălţarea monumentului, în primul rînd Eugeniu Carada, întemeietorul de fapt al Băncii Naţionale, care a însufleţit realmente construcţia palatului din Lipscani“. Textul, însoţit de imagini, este structurat în patru capitole, care înfăţişează pas cu pas construcţia, amenajările succesive, consolidarea şi restaurarea Palatului, pînă la stadiul actual: „Construirea Palatului Băncii Naţionale a României“, „Amenajări, adaptări şi extinderi ale Palatului Băncii de-a lungul secolului XX“, „Consolidare, restaurare şi refuncţionalizare la început de mileniu“, „Revitalizarea spaţiilor Palatului“.

La 130 de ani de la înfiinţarea sa şi după mai bine de un deceniu de lucrări de restaurare, Banca Naţională doreşte să se deschidă marelui public, care va putea admira muzeele de la subsol, biblioteca de carte rară, spaţiile de documentare de la parter, sălile de reuniuni şi conferinţe de la etajul întîi. În această perspectivă, Cristina Ţurlea consideră că o asemenea cronică „a transformărilor prin care au trecut spaţiile va fi cît se poate de necesară“ („Concluzii“). Autoarea subliniază, pe lîngă rolul consacrat economic al BNR, şi rolul formator al instituţiei, care urmează să fie una dintre priorităţile sale: „B.N.R. a avut şi pînă acum acţiuni de fomare a tinerilor economişti, dar această activitate va căpăta amploare. Pe scurt, se va accentua un rol formator şs.a.ţ. Care nu s-ar putea realiza dacă spaţiile Băncii n-ar fi fost restaurate şi refuncţionalizate“ („Concluzii“).

Valoarea arhitecturală a Palatului B.N.R. – scrie autoarea – marchează un moment important pentru arhitectura bucureşteană a sfîrşitului secolului al XIX-lea. Proiectat după planurile arhitecţilor francezi Cassien Bernard şi Albert Galleron, „stilul «Beaux Arts» de la Bucureşti este oarecum umanizat, transpus la scară omenească, şi aceasta reiese chiar dintr-o posibilă comparaţie între Banca Naţională din Bucureşti şi Banque de France din Paris, construcţie apăsătoare ca proporţii“ (capitolul „Construirea Palatului Băncii Naţionale a României“).

Primele transformări ale clădirii BNR au avut loc în preajma Primului Război Mondial. O altă etapă de extindere a suprafeţelor a început după Marea Unire din 1918: „În 1921 s-a modificat destinaţia unora dintre spaţiile existente. Ample spaţii din aripa Carada, destinate apartamentului guvernatorului, au fost transformate în birouri. Ioan Bibicescu, guvernatorul Băncii în acea perioadă, s-a mutat într-o locuinţă din strada Mircea Vodă“ (capitolul „Amenajări, adaptări şi extinderi ale Palatului Băncii de-a lungul secolului XX“).

După 1990, primul deceniu postrevoluţionar, clădirea B.N.R. şi anexele sale intră într-o nouă etapă de transformări şi recondiţionări: „Restaurarea şi refuncţionalizarea palatului se impunea cu atît mai mult cu cît funcţionarea modernă a băncii, inclusiv prin utilizarea sistemelor informatice, stabilea o altă relaţie cu publicul, care nu mai impunea succesiunea tradiţională a spaţiilor“ (capitolul „Consolidare, restaurare şi refuncţionalizare la început de mileniu“).

Palatul Băncii Naţionale a României reprezintă unul dintre cele mai valoroase monumente arhitectonice ale ţării, înscris ca importanţă a construcţiei la categoria A – monument istoric de importanţă excepţională.